DECIZIE nr.459 din 20 septembrie 2005
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzarecumpă rare de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale
Textul actului publicat în M.Of. nr. 951/26 oct. 2005

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Aurelia Rusu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr.25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale, excepţie ridicată de Asociaţia Suprem PAS Iaşi în Dosarul nr. 774/2005 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că prevederile art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr.25/2002 sunt neconstituţionale în măsura în care acestea se aplică şi contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni, încheiate anterior modificării textului. Se arată că dispoziţiile criticate au fost modificate prin Ordonanţa Guvernului nr.27/2005, iar actuala redactare nu mai prevede că ordonanţa se aplică contractelor aflate în derulare pentru efectele produse de acestea după intrarea ei în vigoare, ci tuturor contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni. Prin această modificare ordonanţa se aplică inclusiv contractelor aflate în derulare, pentru efectele produse de acestea anterior intrării ei în vigoare, fiind încălcat astfel art. 15 alin. (2) din Constituţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 11 mai 2005, pronunţată în Dosarul nr. 774/2005, Tribunalul Iaşi - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr.25/2002, excepţie ridicată de Asociaţia Suprem PAS Iaşi în dosarul menţionat, având ca obiect judecarea cererii introduse de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, de rezoluţiune a unui contract de vânzare-cumpărare de acţiuni.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr.25/2002 contravine dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Constituţie, deoarece "îşi impune prevederile legale şi contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiate înainte de apariţia acestui act normativ, schimbând în mare parte răspunderea cumpărătorului în cazul în care nu îşi achită obligaţiile de plată către vânzător". Or, apreciază autorul excepţiei, modificarea unui contact de vânzarecumpă rare de acţiuni printr-un act normativ nu poate fi făcută decât atunci când se impun situaţiile prevăzute de art. 53 din Constituţie.
Autorul excepţiei consideră totodată că prevederile criticate încalcă şi dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiat "este guvernat de legislaţia existentă în momentul încheierii contractului, întinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor fiind clar definită".
În consecinţă, autorul excepţiei susţine că "prin extinderea prevederilor acestei ordonanţe de Guvern" i s-a "încălcat şi restrâns dreptul de a invoca prevederile contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 16/1996".
Tribunalul Iaşi - Secţia comercială consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În susţinerea opiniei sale instanţa arată că prevederile criticate, care reglementează doar sfera de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr.25/2002, nu aduc atingere în nici un fel dispoziţiilor art. 53 din Constituţie.
Totodată se apreciază că nu sunt încălcate nici dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece reglementările criticate "garantează suplimentar aplicarea principiului neretroactivităţii legii, în condiţiile în care stipulează că ordonanţa se aplică doar în ce priveşte efectele produse de contracte după intrarea ei în vigoare".
În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se consideră, în ceea ce priveşte critica referitoare la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, că "ordonanţa menţionată, instituind măsuri de control postprivatizare şi modalităţi de executare a obligaţiilor asumate de cumpărători, nu vizează efectele contractelor de vânzarecumpă rare produse anterior intrării sale în vigoare, ci priveşte urmărirea modului de îndeplinire a obligaţiilor asumate de cumpărător şi modificarea pentru viitor a unor raporturi juridice născute anterior". În acest sens, este invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 330/2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.62/1998.
În legătură cu critica de neconstituţionalitate privind încălcarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie Guvernul apreciază că acestea "[nu] sunt incidente în speţă, [...] referindu-se la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale cetăţenilor şi nu ale unor societăţi comerciale". Guvernul consideră, de asemenea, că "soluţiile legislative criticate sunt în concordanţă cu imperativul protejării intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară, consacrat de art. 135 alin. (2) lit. b) din Legea fundamentală".
În punctul de vedere prezentat Guvernul invocă şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, menţionând Decizia nr.189 din 27 aprilie 2004.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. În motivarea acestui punct de vedere se arată că "textul legal criticat nu conţine nici o dispoziţie cu caracter retroactiv. Dimpotrivă, prin prevederea «Prezenta ordonanţă se aplică contractelor, pentru efectele produse de acestea după intrarea ei în vigoare», textul elimină orice posibilitate de retroactivitate a dispoziţiilor sale". Este menţionată în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 189/2004.
Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr.25/2002 faţă de art. 53 alin. (2) din Legea fundamentală", Avocatul Poporului apreciază că "dispoziţiile legale criticate, prin conţinutul reglementării lor, nu pun în discuţie restrângeri ale exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale".
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr.25 din 30 ianuarie 2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.89 din 2 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506 din 12 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.549 din 26 iulie 2002.
Ordonanţa a fost ulterior modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr.40 din 30 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.67 din 2 februarie 2003, aprobată prin Legea nr. 198 din 13 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.334 din 16 mai 2003.
Cuprinsul acestor dispoziţii era următorul:
- Art. 2: "Prezenta ordonanţă se aplică contractelor având ca obiect vânzarea-cumpărarea de acţiuni deţinute de stat la societăţi, încheiate cu Fondul Proprietăţii de Stat sau de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, denumită în continuare Autoritate, şi aflate în derulare, pentru efectele produse de acestea după intrarea ei în vigoare." Ulterior sesizării Curţii Constituţionale a fost adoptată Ordonanţa Guvernului nr.27 din 14 iulie 2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.635 din 19 iulie 2005.
Prin articolul I pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr.27/2005 a fost modificat titlul Ordonanţei Guvernului nr.25/2002, în sensul că va avea următorul cuprins: "Ordonanţă privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale".
Totodată, prin art. I pct. 3 din Ordonanţa Guvernului nr.27/2005 a fost modificat art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr.25/2002, fiind suprimată din finalul textului prevederea că ordonanţa se aplică contractelor "aflate în derulare, pentru efectele produse de acestea după intrarea ei în vigoare".
Textul criticat are în prezent următorul cuprins:
- Art. 2: "Prezenta ordonanţă se aplică contractelor având ca obiect vânzarea-cumpărarea de acţiuni deţinute de stat la societăţi comerciale, încheiate de Fondul Proprietăţii de Stat, de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului sau de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, denumită în continuare Autoritate." Având în vedere că reglementarea de principiu a rămas aceeaşi, Curtea urmează, conform jurisprudenţei sale, să se pronunţe asupra constituţionalităţii reglementării în vigoare.
Textele constituţionale considerate a fi fost încălcate prin dispoziţiile criticate sunt cele ale art. 15 alin. (2) şi ale art. 53, texte care au următorul cuprins:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii." Autorul excepţiei susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate, care modifică un contract de vânzarecumpă rare de acţiuni, încheiat înaintea intrării lor în vigoare, sunt neconstituţionale întrucât restrânge exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi, încălcând totodată şi principiul neretroactivităţii legii.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Potrivit art. 1 din ordonanţa criticată, aceasta "reglementează monitorizarea executării obligaţiilor asumate de cumpărători pe perioada derulării contractelor de vânzarecumpă rare de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale, societăţile şi companiile naţionale, denumite în continuare societate." Rezultă că textul criticat pentru neconstituţionalitate nu conţine, în sine, dispoziţii cu caracter retroactiv. Aceste prevederi legale, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa Guvernului nr.27/2005, nu cuprind referiri cu privire la o eventuală aplicare pentru perioada anterioară intrării lor în vigoare. În consecinţă, nu sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2).
De altfel, alte dispoziţii ale Ordonanţei Guvernului nr.27/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.25/2002 cuprind precizări în sensul că nu se pune problema retroactivităţii. În acest sens, art. II al Ordonanţei Guvernului nr.27/2005 prevede că "Dispoziţiile art. 261 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr.25/2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică numai obligaţiilor referitoare la angajamente investiţionale a căror scadenţă este ulterioară intrării în vigoare a prezentei ordonanţe". De asemenea, alin. (1) al art. III din Ordonanţa Guvernului nr.27/2005 prevede: "În scopul organizării şi desfăşurării în condiţii unitare a monitorizării postprivatizare, prevederile cap. IV «Urmărirea modului de realizare a obligaţiilor contractuale» din Ordonanţa Guvernului nr.25/2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică şi contractelor aflate în derulare pentru perioada rămasă de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe." Mai mult, alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că "Pentru perioada scursă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe Autoritatea poate conveni cu cumpărătorul, prin act adiţional, aplicarea prevederilor alin. (1)", ceea ce duce la concluzia că numai prin acordul de voinţă al părţilor ar putea fi aplicabile dispoziţiile respective şi pentru perioada anterioară intrării în vigoare a acestora.
De altfel, Curtea constată că dispoziţia criticată a mai fost supusă controlului de constituţionalitate, Curtea respingând excepţiile de neconstituţionalitate. Prin Decizia nr.189 din 27 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.510 din 7 iunie 2004, Curtea a reţinut că art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr.25/2002, în forma în vigoare anterior modificării aduse prin Ordonanţa Guvernului nr.27/2005, nu conţine nici o prevedere cu caracter retroactiv.
În legătură cu susţinerea autorului excepţiei, referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, Curtea reţine că acest text nu este incident în cauză, în condiţiile în care dispoziţiile criticate, prin conţinutul reglementării lor, nu prevăd restrângeri ale exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr.25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale, excepţie ridicată de Asociaţia Suprem PAS Iaşi în Dosarul nr. 774/2005 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta

Miercuri, 23 septembrie 2026, 09:35

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.