DECIZIE nr.475 din 22 septembrie 2005
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă
Textul actului publicat în M.Of. nr. 958/28 oct. 2005

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Aurelia Rusu - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Avicola" - S.A.
din Iaşi în Dosarul nr. 510/2005 al Curţii de Apel Iaşi Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că reglementarea criticată reprezintă o soluţie legislativă adoptată în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 8 martie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 510/2005, Curtea de Apel Iaşi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Avicola " - S.A. din Iaşi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum şi celor ale art. 24, care consacră dreptul la apărare. În acest sens arată că în cazul hotărârilor judecătoreşti pronunţate de prima instanţă, care nu pot fi atacate cu apel, recursul reprezintă al doilea grad de jurisdicţie. Prin urmare, pentru desfăşurarea unui proces echitabil şi respectarea dreptului constituţional la apărare, ar trebui să se aplice în mod similar dispoziţiile art. 287 alin. 2 din Codul de procedură civilă referitoare la apel, în sensul că motivarea de fapt şi de drept, precum şi dovezile invocate, pot fi împlinite până cel mai târziu la prima zi de înfăţişare. În ceea ce priveşte neîndeplinirea cerinţei de invocare a motivelor de recurs şi de dezvoltare a acestora, în condiţiile art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, autorul excepţiei susţine că atunci când obiectul recursului îl constituie o hotărâre care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, art. 3041 din acelaşi cod lasă instanţei de recurs posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele. Aşadar, în această ipoteză, recursul constituie o cale de atac cu caracter devolutiv, iar anularea recursului, în temeiul dispoziţiilor legale criticate, reprezintă o încălcare a dreptului la apărare şi al celui la un proces echitabil.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens arată că textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi nici dreptului la apărare. Astfel, stabilirea unui termen pentru motivarea recursului este o garanţie a protejării părţilor împotriva duratei excesive a procedurilor, a asigurării eficienţei şi credibilităţii actului de justiţie. De altfel, acţiunile întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 19/2000 fac parte din categoria cauzelor care justifică o celeritate sporită, motiv pentru care legiuitorul, deşi permite "examinarea cauzei sub toate aspectele", a suprimat în cazul acestor litigii calea de atac a apelului, hotărârea instanţei de fond putând fi atacată numai cu recurs. Aşa fiind, instanţa apreciază că sancţiunea nulităţii recursului, prevăzută de art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, nu îngrădeşte în nici un fel accesul la justiţie ori dreptul la apărare.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că dispoziţiile art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ca şi ansamblul reglementării recursului, stabilesc condiţii pentru exercitarea acestei căi de atac de către toate persoanele având acelaşi interes, beneficiare ale aceloraşi drepturi şi obligaţii procesuale. Exercitarea acestor drepturi şi îndeplinirea acestor obligaţii în condiţiile prevăzute de lege nu poate fi considerată ca o încălcare a vreunei prevederi constituţionale, ci, dimpotrivă, este vorba de o reglementare a legii ordinare, în acord cu art. 15 alin. (1) din Constituţie, care stabileşte regula de principiu potrivit căreia drepturile şi obligaţiile cetăţenilor sunt prevăzute de lege.
Totodată, prin art. 126 alin. (3) din Legea fundamentală, legiuitorului ordinar i s-a atribuit competenţa de a reglementa procedura de judecată în faţa instanţelor judecătoreşti, procedură care, evident, implică şi reglementarea drepturilor şi obligaţiilor ce revin părţilor în cauzele de competenţa acestor instanţe.
Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale.
În acest sens arată că dispoziţiile de lege referitoare la nulitatea recursului nemotivat în termenul legal nu încalcă dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, întrucât nu împiedică părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează, într-o societate democratică, procesul echitabil. De asemenea, dispoziţiile art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu aduc atingere sub nici un aspect dreptului părţilor de a fi asistate, în tot cursul procesului, de un avocat. Mai mult, textul de lege criticat aparţine normelor de procedură a căror adoptare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reglementări speciale, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin. 2." Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 24, care au următorul conţinut:
- Art. 21 alin. (3): "Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că aceasta are în vedere neaplicarea în materia recursului - atunci când este singura cale de atac - a dispoziţiilor art. 287 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă, potrivit cărora motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiează apelul şi dovezile invocate în susţinerea sa pot fi enunţate până la prima zi de înfăţişare. Or, împrejurarea că recursul constituie singura cale de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti, nu impune, în mod necesar, aplicarea prevederilor referitoare la termenul de motivare în materia apelului, iar neaplicarea acestora nu oferă temei criticii de neconstituţionalitate privind încălcarea dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare.
Soluţia astfel adoptată se înscrie în cadrul competenţei conferite legiuitorului prin art. 126 alin. (2) din Constituţie, de a reglementa procedura de judecată, inclusiv căile de atac împotriva hotărârilor pronunţate de instanţe, constituind opţiunea suverană a acestuia, care, în speţă, nu relevă nici un fine de neconstituţionalitate. Drept urmare, Curtea nu poate să constate, aşa cum solicită autorul excepţiei, incidenţa dispoziţiilor art. 287 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă, în locul celor ale art. 306 alin. 1 din acelaşi cod. Ca atare, excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Avicola" - S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 510/2005 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 septembrie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

Miercuri, 23 septembrie 2026, 12:47

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.