DECIZIE nr.516 din 11 octombrie 2005
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă
Textul actului publicat în M.Of. nr. 991/9 noi. 2005

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Florentina Baltă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Sindicatul Alternativa 2002 Azomureş în Dosarul nr. 6.486/2004 al Tribunalului Târgu Mureş.
La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, doamna consilier juridic Ribana Murar, cu delegaţie la dosar, iar pentru partea Societatea Comercială "Azomureş" S.A., doamna consilier juridic Ramona Pergel, de asemenea cu delegaţie la dosar. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia aşa cum a fost formulată şi depune concluzii scrise.
Reprezentantul Societăţii Comerciale "Azomureş" - S.A.
depune concluzii scrise de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere existenţei dreptului la grevă, ci instituie, în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate, anumite limite ale exercitării acestuia.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 8 martie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 6.486/2004, Tribunalul Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 66 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă.
Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Alternativa 2002 Azomureş în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unui litigiu de muncă.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că, raportat la litigiul dedus judecăţii, instanţa a încadrat nejustificat societatea ca făcând parte din categoria celor care îşi desfăşoară activitatea cu foc continuu. Acest lucru a fost de natură a determina aplicarea dispoziţiilor legale criticate privitoare la condiţiile de exercitare a dreptului la grevă menţionate la art. 66 alin. (2) din Legea nr. 168/1999. Or, Societatea Comercială "Azomureş" - S.A. este o unitate privată şi deci nu se pune problema apărării securităţii naţionale pentru a se putea înscrie în criteriile prevăzute de art. 53 din Constituţie. De asemenea, potrivit art. 52 din lege, exerciţiul dreptului la grevă este oricum limitat pentru motive de sănătate publică. Prin urmare, atâta vreme cât scopul urmărit de legiuitor nu este profitul unora, ci doar necesitatea protejării unor drepturi fundamentale, nu se mai justifică o prevedere suplimentară - o treime din activitate -, care nu face decât să traseze o limită absolut arbitrară.
Nu în ultimul rând, măsura restrângerii dreptului fundamental la grevă trebuie să fie aplicată fără a aduce atingere dreptului sau libertăţii. Or, prin reglementarea criticată exerciţiul dreptului consacrat de art. 43 din Constituţie este drastic limitat, fiind practic imposibilă organizarea unei greve. Astfel, administraţia societăţii pretinde că activitatea societăţii s-ar desfăşura în siguranţă doar în condiţiile asigurării a circa 66% din activitate, ceea ce presupune menţinerea aproape în totalitate a personalului la locul de muncă, situaţie care nu mai poate oferi atingerea finalităţii dreptului la grevă.
Tribunalul Târgu Mureş opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată pentru următoarele considerente: Exerciţiul dreptului constituţional la grevă poate fi restrâns numai dacă se impune pentru apărarea sănătăţii publice şi a drepturilor cetăţenilor, iar restrângerea trebuie să fie necesară într-o societate democratică şi proporţională cu situaţia care a determinat-o, fără a aduce atingere existenţei dreptului. Pe lângă restrângerea impusă de art. 52 din Legea nr. 168/1999, art. 66 alin. (2), având ca raţiune aceleaşi considerente privitoare la nepunerea în pericol a vieţii şi sănătăţii oamenilor şi la asigurarea funcţionării tuturor instalaţiilor, fără a se face vreo distincţie în funcţie de natura acestora, limitează dreptul la grevă în mod excesiv, nejustificat şi superfluu.
Ca atare, restrângerea prevăzută de art. 66 alin. (2) din Legea nr. 168/1999, în cazul salariaţilor din unităţile cu foc continuu, excedează necesităţilor dintr-o societate democratică şi nu este proporţională cu situaţia care a determinat-o, aducând atingere înseşi existenţei dreptului la grevă.
De asemenea, inexistenţa unei distincţii în funcţie de sectorul de activitate al unităţilor cu foc continuu contravine art. 43 alin. (2) din Constituţie, deoarece serviciul minim de o treime din activitate nu a fost impus pentru asigurarea serviciilor esenţiale pentru societate. Aceste servicii sunt enumerate în art. 63-66 alin. (2) din lege şi nu se poate susţine că, aprioric, categoria unităţilor cu foc continuu asigură servicii esenţiale pentru societate - de pildă, un combinat chimic, deşi se autointitulează cu foc continuu, nu asigură acest gen de servicii.
Prin urmare, condiţiile legale care trebuie îndeplinite pentru exercitarea dreptului la grevă trebuie să fie rezonabile, astfel încât să nu limiteze considerabil mijloacele de acţiune, iar stabilirea unor servicii minime poate fi posibilă doar în cazul serviciilor esenţiale pentru societate, adică a celor de utilitate publică de importanţă fundamentală.
În concluzie, în opinia instanţei, noţiunea de foc continuu nu trebuie să se confunde cu cea de unitate care asigură servicii esenţiale pentru societate şi, deci, nu poate fi restrâns dreptul la grevă al salariaţilor sub simplul pretext că ar lucra în unităţi cu foc continuu.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 8 pct. 1 lit. d) din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, dreptul la grevă se exercită în conformitate cu legile fiecărui stat, iar conform dispoziţiilor art. G din Carta socială europeană, ratificată de România prin Legea nr. 74/1999, este permisă stabilirea prin lege de restricţii necesare într-o societate democratică, pentru a garanta respectarea drepturilor şi libertăţilor altora sau pentru a proteja ordinea publică, securitatea naţională, sănătatea publică sau bunele moravuri.
Dispoziţiile legale criticate nu împiedică exercitarea dreptului la grevă, ci instituie anumite limitări generate tocmai de necesitatea evitării consecinţelor asupra sănătăţii şi vieţii oamenilor, precum şi asupra proceselor de producţie, care trebuie să se desfăşoare neîntrerupt în condiţii de deplină siguranţă. Prin urmare, fără a se aduce atingere existenţei dreptului în substanţa sa, stabilirea limitelor exercitării dreptului la grevă în diferite situaţii, inclusiv proporţionalitatea acestei măsuri cu situaţia respectivă, este atributul exclusiv al legiuitorului.
Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile fundamentale invocate, precum şi prevederile documentelor internaţionale ratificate prin Legea nr. 74/1999 permit instituirea unor limitări ori condiţionări ale dreptului la grevă, îndeosebi pentru a garanta asigurarea serviciilor esenţiale pentru societate, întrucât, în mod inevitabil, exercitarea acestui drept afectează nu numai părţile în conflict, ci şi domenii sau sectoare în care activitatea este paralizată ca urmare a încetării unor servicii, cum ar fi încetarea funcţionării sistemului energetic naţional.
În consecinţă, dispoziţiile legale criticate sunt în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale şi nu contravin nici celor referitoare la art. 43 din Constituţie, deoarece impunerea asigurării unei treimi din activitate pe perioada grevei se încadrează în condiţiile stabilite de art. 8 pct. 1 lit. d) din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, potrivit cărora dreptul la grevă se exercită în conformitate cu legile fiecărui stat, precum şi cu cele din Carta socială europeană, ratificată prin Legea nr. 74/1999.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 66 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.582 din 29 noiembrie 1999, cu următorul conţinut: "Salariaţii din unităţile sistemului energetic naţional, din unităţile operative de la sectoarele nucleare, din unităţile cu foc continuu pot declara grevă cu condiţia asigurării a cel puţin unei treimi din activitate, care să nu pună în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor şi care să asigure funcţionarea instalaţiilor în deplină siguranţă." Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 43 referitoare la Dreptul la grevă şi ale art. 53 referitoare la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei nu critică art. 66 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 în integralitate, ci numai partea care se referă la unităţile cu foc continuu, susţinând că limitarea dreptului la grevă al salariaţilor din aceste unităţi prin condiţia asigurării a cel puţin unei treimi din activitate este excesivă, întrucât unităţile cu foc continuu de felul celei care este parte în litigiu - Societatea Comercială "Azomureş" - S.A. - nu prestează o activitate a cărei întrerupere să pună în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor sau siguranţa naţională, pentru a justifica limitarea prevăzută de lege. Aceste susţineri nu pot fi primite, dat fiind că limitarea prevăzută de textul de lege atacat se întemeiază pe dispoziţiile constituţionale menţionate.
Curtea mai constată, de asemenea, că, în realitate, autorul excepţiei este nemulţumit de împrejurarea că instanţa de judecată a încadrat Societatea Comercială "Azomureş" - S.A. în categoria unităţilor cu foc continuu şi că, pe cale de consecinţă, textul criticat ar fi neconstituţional. Or, problema dacă o anumită unitate se încadrează sau nu în noţiunea de unitate cu foc continuu nu este o problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare a legii, de competenţa instanţelor judecătoreşti, întrucât, potrivit art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta "asigură controlul constituţionalităţii legilor [...] care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei", şi nu este chemată să cenzureze o eventuală aplicare neconstituţională a legii.
În concluzie,
având în vedere că problemele de aplicare a legii nu sunt de resortul contenciosului constituţional şi că în susţinerea excepţiei nu se reclamă contrarietatea dispoziţiilor legale atacate cu prevederile Legii fundamentale, Curtea constată că excepţia este inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Sindicatul Alternativa 2002 Azomureş în Dosarul nr. 6.486/2004 al Tribunalului Târgu Mureş.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 octombrie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru

Miercuri, 23 septembrie 2026, 11:11

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.