DECIZIE nr.552 din 18 octombrie 2005
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (1) şi ale art. 79 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice
Textul actului publicat în M.Of. nr. 1014/16 noi. 2005

Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Marinela Mincă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (1) şi ale art. 79 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Mircea Ciobanu în Dosarul nr. 829/2005 al Judecătoriei Braşov.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 20 iunie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 829/2005, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 78 alin. (1) şi ale art. 79 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002, excepţie ridicată de Mircea Ciobanu într-o cauză penală având ca obiect infracţiunile prevăzute şi pedepsite de textele de lege criticate ca fiind neconstituţionale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, potrivit cărora infracţiunile şi pedepsele pot fi reglementate numai prin lege organică. În acest sens arată că "Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 este un act normativ emis de Guvernul României, modificat şi completat de aceeaşi autoritate, dar neratificat de Parlamentul României, ca singură autoritate legiuitoare".
Pentru acest motiv apreciază că această ordonanţă nu poate fi echivalată cu o lege organică.
Judecătoria Braşov apreciază că excepţia ridicată nu este întemeiată, întrucât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 a fost emisă în temeiul şi cu respectarea dispoziţiilor art. 114 alin. (4) din Constituţia din 1991, devenit art. 115 alin. (4) după revizuirea Legii fundamentale. Aceste dispoziţii nu prevăd interdicţia reglementării prin ordonanţe de urgenţă a domeniilor ce fac obiectul legilor organice. De asemenea, arată că procedura intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 a respectat prevederile constituţionale, întrucât ordonanţa s-a aplicat ulterior depunerii sale spre aprobare Parlamentului.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.
Guvernul consideră că susţinerile autorului excepţiei nu sunt întemeiate. Astfel, arată că dispoziţiile constituţionale interzic numai ordonanţelor emise de Guvern în temeiul unei legi speciale de abilitare să reglementeze în domenii rezervate legii organice, iar nu şi ordonanţelor de urgenţă.
Apreciază că sunt relevante în acest sens prevederile art. 115 alin. (5) din Constituţie, precum şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât interdicţia de a emite ordonanţe în domeniul legilor organice priveşte exclusiv ordonanţele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, nu şi ordonanţele de urgenţă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 78 alin. (1) şi ale art. 79 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.958 din 28 decembrie 2002, dispoziţii potrivit cărora:
- Art. 78 alin. (1): "Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană fără permis de conducere se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.";
- Art. 79 alin. (1): "Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentraţie ce depăşeşte 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat sau care se află sub influenţa unor substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora se pedepeşte cu închisoare de la 1 la 5 ani." În opinia autorului excepţiei dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, conform cărora "Prin lege organică se reglementează: [...]
h) infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora;".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate incriminează şi prevăd pedepsele pentru anumite fapte prin care este afectată siguranţa circulaţiei pe drumurile publice. Potrivit dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, aceste reglementări fac obiectul legii organice.
Autorul excepţiei consideră că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 nu poate consacra norme ce ţin de domeniul legii organice, deoarece nu a fost încă aprobată de către Parlament.
Curtea observă că astfel de critici au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, cu referire atât la prevederile art. 79 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002, cât şi la întregul act normativ.
Astfel, analizând problema caracterului organic al normelor pe care ordonanţa de urgenţă le cuprinde, Curtea, prin Decizia nr.245 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.612 din 14 iulie 2005, şi Decizia nr.370 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.699 din 3 august 2005, a reţinut că, potrivit prevederilor constituţionale anterioare, precum şi celor ulterioare revizuirii Legii fundamentale, Guvernul poate reglementa, prin intermediul ordonanţei de urgenţă, şi în domeniul rezervat legilor organice. În temeiul art. 114 alin. (1) din Constituţia din 1991, instituţia delegării legislative printr-o lege specială de abilitare a Guvernului prevedea interdicţia expresă de a emite ordonanţe în domenii ce fac obiectul legilor organice doar în ceea ce priveşte ordonanţele simple ale Guvernului, fără ca aceasta să se aplice, prin analogie, şi ordonanţei de urgenţă, care îşi găsea reglementarea distinctă în cadrul alin. (4) al art. 114.
În ceea ce priveşte critica potrivit căreia Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 nu a fost aprobată prin lege, Curtea a statuat prin Decizia nr.370/2005 că aprobarea sau respingerea proiectului de lege nu constituie o condiţie pentru intrarea în vigoare a unei ordonanţe de urgenţă. Autorul excepţiei de faţă, ca şi în speţa anterioară, a confundat operaţiunea de depunere spre aprobare la Parlament a unei ordonanţe de urgenţă, necesară sine qua non intrării sale în vigoare şi, aşadar, producerii de efecte juridice în urma publicării în Monitorul Oficial al României, cu operaţiunea - ulterioară - de aprobare sau respingere, prin lege, a respectivei ordonanţe de urgenţă a Guvernului. Or, Curtea a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 a fost depusă spre aprobare Parlamentului la data de 20 decembrie 2002, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data de 28 decembrie 2002, iar art. 118 alin. (1) din ordonanţă a prevăzut intrarea sa în vigoare la data de 1 februarie 2003. Astfel, au fost întocmai respectate şi condiţiile de validitate prevăzute de art. 114 alin. (4) şi (5) din Constituţia din 1991, în vigoare la data emiterii ordonanţei. Constituţia nu a prevăzut termenul în care Parlamentul trebuie să se pronunţe asupra ordonanţei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (1) şi ale art. 79 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Mircea Ciobanu în Dosarul nr. 829/2005 al Judecătoriei Braşov.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 octombrie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea

Joi, 24 septembrie 2026, 15:46

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.