DECIZIE nr.500 din 4 octombrie 2005
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România
Textul actului publicat în M.Of. nr. 1035/22 noi. 2005

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. VI alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, excepţie ridicată de Consiliul Local Cluj-Napoca în Dosarul nr. 15.540/2004 al Judecătoriei Cluj-Napoca.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 327/D2005 şi nr. 362/2005, care au acelaşi obiect şi acelaşi autor. La apelul nominal în aceste dosare lipsesc, de asemenea, părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor,
având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.
În temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 327D/2005 şi nr. 362/2005 la Dosarul nr. 300D/2005, care este primul înregistrat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, arătând că sancţionarea cu nulitate absolută a actelor de înstrăinare încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării nu reprezintă decât consacrarea legală a aplicării sancţiunii nulităţii actului juridic civil, astfel încât nu se poate susţine că textul de lege criticat are caracter retroactiv.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 12 ianuarie 2005, 25 martie 2005 şi 6 aprilie 2005, pronunţate în dosarele nr. 14.744/2004, nr. 15.540/2004 şi nr. 14.740/2004, Judecătoria ClujNapoca a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. VI alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, excepţie ridicată de Consiliul Local Cluj-Napoca.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă principiul neretroactivităţii legii, întrucât sancţionează cu nulitate absolută acte juridice încheiate anterior intrării în vigoare a acestei legi.
Se susţine că aceste dispoziţii încalcă şi principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, prin discriminarea creată, pe de o parte, între cumpărătorii imobilelor preluate de către stat de la cultele religioase, deveniţi proprietari în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu statul român după preluarea imobilelor, şi ceilalţi cumpărători ai altor imobile preluate de stat, prin "înlăturarea beneficiului bunei-credinţe a cumpărătorilor apartamentelor situate în imobilele care au aparţinut cultelor religioase". Pe de altă parte, se mai susţine că textul de lege criticat creează o discriminare şi între cumpărătorii imobilelor preluate de către stat de la cultele religioase şi foştii proprietari ai unor astfel de imobile.
Se mai arată că textul de lege criticat contravine şi dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, deoarece "proprietatea privată nu mai este ocrotită şi garantată în mod egal de lege".
Instanţa de judecată consideră că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie. Se arată că textul de lege criticat reprezintă consacrarea legală a "principiului că actele juridice încheiate cu încălcarea normelor juridice în vigoare la data încheierii lor sunt lovite de nulitate absolută". Astfel apreciază că prevederile art. VI alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.184/2002 nu încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor şi nici cel al garantării şi ocrotirii în mod egal a proprietăţii private, indiferent de titular.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că textul de lege criticat "nu instituie un tratament inegal între dobânditorii de bunăcredinţă ai unor imobile preluate în mod abuziv de stat şi dobânditorii unor imobile ce au aparţinut cultelor religioase, întrucât cele două categorii de persoane se află în situaţii diferite". În ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, se arată că "scopul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.94/2000 a fost acela de a restitui foştilor proprietari imobile ce au aparţinut cultelor religioase din România (...)", fiind în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Avocatul Poporului consideră că textul criticat este constituţional. În acest sens arată că prin aceste dispoziţii se instituie sancţiunea nulităţii absolute pentru actele juridice de înstrăinare încheiate cu încălcarea prevederilor legale în vigoare la data înstrăinării şi reprezintă astfel o consacrare a principiului "tempus regit actum". Nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece textul de lege criticat se aplică tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, se apreciază că prevederile art. VI alin. (3) cuprinse în titlul II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.184/2002 sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Pe de altă parte, se mai arată că principiul constituţional al garantării şi ocrotirii dreptului de proprietate operează în condiţiile dobândirii dreptului de proprietate cu respectarea prevederilor legale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi prevederile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. VI alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale, art. VI alin. (1)-(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.184/2002 a fost abrogat expres prin art. VI din titlul II al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.653 din 22 iulie 2005. Textul criticat a fost preluat, în aceeaşi redactare, prin art. I pct. 16 din titlul II al Legii nr. 247/2005, referitor la modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.94/2000 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.797 din 1 septembrie 2005, dându-se textelor o nouă numerotare. Astfel art. VI alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.184/2002 a devenit art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.94/2000, având următoarea redactare:
- Art. 6 alin. (2): "Actele juridice de înstrăinare a imobilelor care fac obiectul prezentei ordonanţe de urgenţă sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării." Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, al căror conţinut este următorul:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";
- Art. 44 alin. (2) teza întâi: "Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. (...)" Analizând criticile de neconstituţionalitate, precum şi argumentele aduse în susţinerea acestora, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate.
Textul de lege criticat sancţionează cu nulitate absolută actele juridice de înstrăinare a imobilelor ce fac obiect de reglementare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, dacă aceste acte au fost încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.
Prin urmare, textul de lege criticat, sancţionând cu nulitate absolută actele de înstrăinare a unor astfel de imobile, încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării, nu reprezintă decât consacrarea legală a aplicării sancţiunii nulităţii actului juridic civil. Mai mult, astfel de acte juridice încheiate cu încălcarea dispoziţiilor legale erau supuse sancţiunii nulităţii absolute, în lumina principiilor de drept civil, chiar de la data încheierii lor, astfel încât textul de lege criticat nu are caracter retroactiv, ci, dimpotrivă, acesta nu face altceva decât să instituie în mod expres sancţiunea nulităţii absolute.
De altfel, asupra constituţionalităţii prevederilor legale criticate, prin raportare la aceleaşi texte constituţionale, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr.284 din 7 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.743 din 16 august 2005, şi Decizia nr.374 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.782 din 29 august 2005.
Atât soluţiile adoptate, cât şi argumentele ce au stat la baza acestora se menţin şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, excepţie ridicată de Consiliul Local Cluj-Napoca în dosarele nr. 14.744/2004, nr. 15.540/2004 şi nr. 14.740/2004 ale Judecătoriei Cluj-Napoca.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 octombrie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Maria Bratu

Joi, 24 septembrie 2026, 07:46

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.