DECIZIE nr.499 din 4 octombrie 2005
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe
Textul actului publicat în M.Of. nr. 1036/22 noi. 2005

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Elena Dunărinţu în Dosarul nr. 19.922/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei, invocând jurisprudenţa Curţii în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 10 februarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 19.922/2004, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Elena Dunărinţu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prin reglementarea cuprinsă în textul legal criticat "se creează posibilitatea proprietarilor de imobile de a cere evacuarea chiriaşilor din mediul lor obişnuit şi de a le crea astfel o situaţie instabilă, producându-se o încălcare a dreptului fiecărei persoane la un nivel de viaţă corespunzător asigurării sănătăţii sale, bunăstării proprii şi a familiei, drept recunoscut prin art. 25 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, şi totodată se produce o violare a prevederilor art. 20 alin. (1) din Constituţie".
În opinia autorului excepţiei, prin consacrarea legală a schimbului obligatoriu de locuinţă, "se compromite definitiv dreptul constituţional la un proces echitabil", instanţa de judecată "fiind ţinută să pronunţe soluţia aleasă de legiuitor", ceea ce "poate duce în practică la situaţii de inechitate socială, cu încălcarea vădită a principiilor unei societăţi democratice".
În fine, autorul excepţiei consideră că legiuitorul român, "consacrând posibilitatea schimbului obligatoriu de locuinţă, a ales soluţia evacuării chiriaşilor din mediul lor obişnuit, creând, astfel, acestora o situaţie instabilă, or, o asemenea soluţie nu poate fi considerată ca proporţională cu situaţia care a determinat-o, dincolo de faptul că generează un tratament discriminatoriu între proprietari şi chiriaşi".
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu aduce atingere dispoziţiilor constituţionale invocate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, apreciază că excepţia este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră prevederile legale criticate ca fiind constituţionale. În acest sens face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi prevederile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 23 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.265 din 23 mai 2001, text care are următoarea redactare: "Proprietarii au dreptul să ceară şi să obţină mutarea chiriaşilor din spaţiile cu destinaţia de locuinţă pe calea unui schimb obligatoriu." Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 1 alin. (3), art. 4 alin. (2), art. 11 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (3), art. 26 alin. (1) şi ale art. 53 alin. (1) şi (2), care au următorul conţinut:
- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.";
- Art. 4 alin. (2): "România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.";
- Art. 11 alin. (1): "Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";
- Art. 21 alin. (3): "Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";
- Art. 26 alin. (1): "Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii." De asemenea, sunt invocate ca fiind încălcate dispoziţiile cuprinse în art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care prevăd: "1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale.

2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora." Analizând criticile de neconstituţionalitate, precum şi argumentele aduse în motivarea acestora, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate pentru considerentele ce urmează: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.40/1999, în ansamblu, precum şi unele dintre articole, printre care şi art. 23 alin. (1), au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare, între alte dispoziţii constituţionale, şi la cele invocate în cauza de faţă, iar Curtea, prin mai multe decizii, a statuat în sensul constituţionalităţii lor.

Astfel, prin Decizia nr.347 din 10 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.118 din 25 februarie 2003, Decizia nr.263 din 24 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.559 din 4 august 2003, Decizia nr.157 din 22 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.411 din 12 iunie 2003, şi prin Decizia nr.277 din 24 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.722 din 10 august 2004, Curtea a decis că instituirea de regimuri juridice diferite în situaţii care impun rezolvări diferite nu poate fi apreciată drept o încălcare a principiului egalităţii în faţa legii. Aşa se explică de ce în cazul chiriaşilor statului, unde protecţia socială se realizează şi prin reînnoirea contractului de închiriere, nu îşi găseşte aplicare schimbul obligatoriu de locuinţă, în timp ce în cazul chiriaşilor din locuinţele retrocedate, domeniu în care prevalează principiul garantării dreptului de proprietate privată, s-a impus consacrarea unui atare schimb.
În aceleaşi decizii, Curtea a reţinut că prin nici o dispoziţie a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.40/1999 nu este pusă în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale şi nici exercitarea cu bună-credinţă a unor asemenea drepturi sau libertăţi.
În ceea ce priveşte critica potrivit căreia prevederile art. 23 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.40/1999 vin în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3), Curtea a constatat că textul criticat nu încalcă dreptul la un proces echitabil, dat fiind că, în caz de litigiu, chiriaşul are dreptul de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează procesul echitabil, de a formula apărări şi de a recurge la căile de atac prevăzute de lege.
Şi, în fine, în ceea ce priveşte încălcarea art. 11 alin. (1) din Constituţie, raportat la prevederile art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea a reţinut că prevederile legale criticate nu aduc atingere dreptului persoanei la respectarea vieţii private şi de familie, a domiciliului, cu atât mai mult cu cât chiriaşul nu este ţinut să procedeze la schimbul obligatoriu de locuinţă dacă nu sunt respectate anumite exigenţe minimale, cuprinse în art. 24 alin. (1) şi (2) din ordonanţă. Din acest punct de vedere, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu aduce nici o atingere demnităţii omului sau drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, garantate prin dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3).
Atât considerentele, cât şi soluţiile din aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii în materie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Elena Dunărinţu în Dosarul nr. 19.922/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 octombrie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Maria Bratu

Joi, 24 septembrie 2026, 07:43

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.