DECIZIE nr.483 din 29 septembrie 2005
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă
Textul actului publicat în M.Of. nr. 1038/23 noi. 2005

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Florentina Baltă - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Pompilia Ilie în Dosarul nr. 729/2005 al Curţii de Apel Ploieşti Secţia pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocat Danil Matei, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul părţii Pompilia Ilie solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că prin textele de lege criticate s-a creat o situaţie unică în istoria noastră judiciară, respectiv judecarea de către aceeaşi instanţă a două căi de atac de reformare: apelul şi recursul.
Legiuitorul a încercat, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.65/2004, degrevarea rolului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, însă modul în care s-a reglementat prin textele de lege criticate aduce atingere prevederilor art. 15 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr.361 din 5 iulie 2005.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 24 martie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 729/2005, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (2) şi (3) din Legea nr. 493/2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Pompilia Ilie într-o cauză având ca obiect recursul împotriva unei decizii civile prin care s-a soluţionat o cerere de partaj al bunurilor comune.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prin conţinutul lor prevederile legale criticate modifică retroactiv legea care stabilea, la momentul exercitării căii de atac, instanţa de judecată competentă să soluţioneze cauza şi, pentru prima dată în istoria judiciară a României, apelul şi recursul sunt judecate de aceeaşi instanţă, în aceeaşi cauză. Consideră, aşadar, că sunt încălcate dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, iar unele dintre exigenţele statului de drept, cum ar fi independenţa justiţiei şi a judecătorului, precum şi imparţialitatea acestuia nu mai sunt respectate.
Curtea de Apel Ploieşti - Secţia pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu aduc atingere principiului neretroactivităţii legii, acestea fiind de imediată aplicare şi producând efecte pentru viitor. Faptul că aceeaşi instanţă judecă într-o cauză atât apelul, cât şi recursul nu are semnificaţia unei atingeri aduse ordinii de drept, cu atât mai mult cu cât prevederile legale privind abţinerea, recuzarea şi incompatibilitatea magistraţilor sunt în continuare în vigoare.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că actul normativ menţionat adoptă o soluţie diferită, constând în aplicarea imediată a legii noi, derogând astfel de la principiul ultraactivităţii legii vechi.
Modificarea competenţei, aplicarea de îndată a noilor norme şi stabilirea normelor tranzitorii nu constituie, aşadar, o încălcare a principiilor constituţionale, întrucât, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar, potrivit celor ale art. 129, căile de atac se pot exercita în condiţiile legii.
Situaţiile tranzitorii decurgând din aplicarea imediată a normelor de competenţă nu împiedică exercitarea drepturilor procesuale ale părţilor în conformitate cu principiile fundamentale invocate, întrucât căile de atac se soluţionează de complete diferite, într-o altă compunere a instanţei.
Aşadar, textele criticate asigură cadrul legal pentru exercitarea căilor de atac, cu respectarea tuturor drepturilor şi garanţiilor procesuale recunoscute părţilor.
Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale, acestea aplicându-se de îndată tuturor situaţiilor ivite după intrarea lor în vigoare. În acest sens invocă jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, de exemplu, deciziile nr. 146 din 25 martie 2004 şi nr. 291 din 1 iulie 2004.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.65/2004 în raport cu ale art. 129 din Legea fundamentală, arată că exercitarea căilor de atac are loc în condiţiile legii, aşa încât legiuitorul este liber să instituie şi să revină asupra reglementării unor căi de atac, desigur cu respectarea celorlalte dispoziţii constituţionale.
Apreciază că dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie nu au incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile apărătorului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în realitate, dispoziţiile art. II alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.840 din 14 septembrie 2004, cu modificările aduse prin articolul unic din Legea nr. 493/2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1.071 din 18 noiembrie 2004, dispoziţii care au următorul conţinut: Art. II: [...] "(2) Căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (2), apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă se trimit la tribunale, iar recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se trimit la curţile de apel. Trimiterea dosarelor se va face prin declinarea competenţei, prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor." Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, care au următorul conţinut:
- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate."
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile."
- Art. 129: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au un caracter tranzitoriu, constituind, pe de-o parte, o aplicare a regulii generale consacrate de art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit căreia dispoziţiile procedurale sunt de imediată aplicare, iar, pe de altă parte, o derogare de la excepţia instituită prin alin. 2 al aceluiaşi articol, care, în materie de competenţă, consacră ultraactivitatea legii vechi.
Procedând ca atare, legiuitorul a acţionat în limitele competenţei sale constituţionale prevăzute de art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.
Totodată Curtea constată că soluţia legislativă adoptată nu are caracter retroactiv, întrucât aplicarea sa se limitează exclusiv la apelurile aflate pe rolul curţilor de apel şi la recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a noii reglementări, cu respectarea regulii potrivit căreia dispoziţiile procedurale sunt de imediată aplicare.
Faptul că, în speţă, apelul şi recursul sunt judecate de aceeaşi instanţă nu are semnificaţia unei încălcări a art. 129 din Constituţie referitor la "Folosirea căilor de atac", întrucât aceste dispoziţii constituţionale prevăd că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac "în condiţiile legii" şi chiar dacă ambele căi de atac sunt soluţionate de aceeaşi instanţă, aceasta se realizează într-o compunere diferită a completelor de judecată.
Din aceleaşi motive Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate nu contravin principiului statului de drept, consacrat de prevederile art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Pompilia Ilie în Dosarul nr. 729/2005 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 septembrie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu

Miercuri, 23 septembrie 2026, 19:06

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.