ORDIN nr.119 din 14 noiembrie 2005 al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind protecţia animalelor în timpul transportului

ORDIN nr.119 din 14 noiembrie 2005
al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind protecţia animalelor în timpul transportului

Textul actului publicat în M.Of. nr. 1071/29 noi. 2005

Văzând Referatul de aprobare nr. 35.800 din 14 noiembrie 2005, întocmit de Direcţia generală sanitară veterinară din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,

având în vedere prevederile art. 10 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr.42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul art. 3 alin. (3) şi al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr.738/2005 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia,

preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Norma sanitară veterinară privind protecţia animalelor în timpul transportului, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, institutele veterinare centrale şi direcţiile sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă orice alte dispoziţii contrare.

Art. 4. - Prezentul ordin constituie transpunerea Directivei Consiliului nr. 91/628/CEE privind protecţia animalelor în timpul transportului, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 340 din 11 decembrie 1991, p. 17.

Art. 5. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

p. Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,
Dan Marcu

Bucureşti, 14 noiembrie 2005.
Nr. 119.

ANEXĂ

NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ
privind protecţia animalelor în timpul transportului

CAPITOLUL I
Prevederi generale

Art. 1. - (1) Prezenta normă sanitară veterinară se aplică în cazul transportului de:

a) solipede domestice şi animale domestice din speciile bovine, ovine, caprine şi porcine;

b) păsări, păsări domestice şi iepuri domestici;

c) pisici şi câini domestici;

d) alte mamifere şi păsări;

e) alte animale vertebrate şi animale cu sânge rece.

(2) Prezenta normă sanitară veterinară nu se aplică:

a) - transportului care nu este de natură comercială sau al oricărui animal individual însoţit de o persoană fizică ce răspunde pe durata transportului de acest animal;

- transportului de animale de companie care însoţesc proprietarul într-o călătorie privată;

b) fără a se aduce atingere prevederilor naţionale existente, prezenta normă sanitară veterinară se aplică transportului de animale efectuat:

(i) până la o distanţă de 50 km, calculaţi de la locul de plecare al transportului până la locul de destinaţie; sau

(ii) pentru efectivele de animale din ferme de creştere sau de îngrăşare, pentru care se folosesc vehicule agricole sau mijloace de transport care aparţin fermelor, în cazul în care circumstanţele geografice necesită transhumanţa sezonieră a anumitor specii de animale.

Art. 2. - (1) În scopul prezentei norme sanitare veterinare, definiţiile art. 2 al Normei sanitare veterinare privind controlalele veterinare pentru comerţul dintre România şi statele membre ale Uniunii Europene cu produse animaliere şi de origine animală, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr.21/2003, ce transpune în legislaţia naţională Directiva nr. 89/662/CEE, definiţiile Normei sanitare veterinare privind controalele veterinare şi zootehnice aplicabile comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii şi produse de origine animală, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr.580/2002, ce transpune în legislaţia naţională Directiva nr. 90/425/CEE, ale Normei sanitare veterinare ce stabileşte principiile care reglementează organizarea controalelor veterinare privind produsele care intră în România din ţări terţe, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr.71/2003, ce transpune în legislaţia naţională Directiva nr. 97/78/CE, ale Normei sanitare veterinare privind stabilirea principiilor care reglementează organizarea controalelor veterinare pentru animalele care intră în România din ţări terţe, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr.83/2003, ce transpune în legislaţia naţională Directiva nr. 91/496/CEE, trebuie să se aplice când este necesar.

(2) În plus, se vor aplica şi următoarele definiţii:

a) mijloc de transport - acele părţi ale vehiculelor terestre, vehiculelor de cale ferată, vapoarelor sau aeronavelor folosite pentru încărcarea şi transportul animalelor, precum şi containerele pentru transportul pe uscat, pe mare sau aerian;

b) transport - orice mişcare de animale efectuată cu un mijloc de transport ce presupune încărcarea şi descărcarea de animale;

c) punct de oprire - un loc unde călătoria este întreruptă pentru odihnă, hrănirea sau adăparea animalelor;

d) punct de transfer - un loc unde transportul este întrerupt pentru transferul animalelor dintr-un mijloc de transport în altul;

e) loc de plecare - locul la care, fără a se aduce atingere prevederilor art. 1 alin. (2) lit. b) din prezenta normă sanitară veterinară, animalele sunt încărcate prima dată într-un mijloc de transport sau orice loc în care animalele au fost descărcate şi adăpostite timp de 24 de ore, adăpate, furajate şi, dacă este necesar, îngrijite, dar excluzând orice punct de oprire sau punct de transfer. Târgurile de animale şi centrele de colectare aprobate în concordanţă cu legislaţia naţională transpusă în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene pot, de asemenea, să fie considerate ca puncte de plecare:

(i) atunci când primul loc de încărcare a animalelor este la mai puţin de 50 km de târgurile sau de centrele menţionate;

(ii) atunci când, deşi distanţa prevăzută la pct. (i) este de peste 50 km, animalele au avut o perioadă de odihnă a cărei durată trebuie să fie determinată, iar animalele au fost adăpate şi furajate înainte de a fi reîncărcate;

f) loc de destinaţie - locul în care animalul este în final descărcat dintr-un mijloc de transport, dar excluzând punctul de oprire şi punctul de transfer;

g) călătorie - transportul de la locul de plecare la locul de destinaţie;

h) perioadă de odihnă - o perioadă continuă în cursul unei călătorii în timpul căreia animalele nu sunt mutate din mijlocul de transport;

i) transportator - orice persoană fizică sau juridică ce transportă animale pe cont propriu ori în contul unei persoane terţe sau asigurând o persoană terţă cu un mijloc de transport de animale, când acest transport este de natură comercială şi este efectuat în scopul obţinerii de venituri.

CAPITOLUL II
Transfer şi controale pe teritoriul României

Art. 3. - (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să se asigure că:

a) transportul de animale pe teritoriul României se efectuează în conformitate cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare la care se face referire în cap. I.A, II, III, IV şi V din anexa la prezenta normă sanitară veterinară:

(i) spaţiile alocate (densităţile de încărcare) pentru animale în mijloacele de transport trebuie să fie în conformitate cu cele prevăzute în cap. VI al anexei la prezenta normă sanitară veterinară, cu referire la animale şi mijloace de transport menţionate la acel capitol;

(ii) timpul de călătorie, perioadele de odihnă, intervalele de furajare şi adăpare pentru unele categorii de animale trebuie să fie în conformitate cu prevederile cap. VII din anexa la prezenta normă sanitară veterinară cu privire la animalele menţionate în acest capitol, fără a aduce atingere prevederilor Regulamentului (CEE) nr. 3.820/85;

b) nici un animal nu trebuie să fie transportat dacă nu este pregătit pentru călătoria programată şi dacă nu s-au luat măsurile corespunzătoare pentru îngrijirea lui în timpul transportului şi la sosirea la locul de destinaţie. Animalele bolnave sau rănite nu sunt considerate pregătite pentru transport. Aceste prevederi nu se aplică:

(i) animalelor care prezintă răniri uşoare sau îmbolnăviri pentru care transportul nu va cauza suferinţe inutile;

(ii) animalelor care sunt transportate în scopul cercetărilor ştiinţifice aprobate de autoritatea veterinară competentă;

c) animalele care se îmbolnăvesc sau se rănesc în timpul transportului trebuie să primească primul ajutor cât mai curând posibil; acestea vor primi consultanţă veterinară de specialitate şi dacă este necesar vor fi tăiate de necesitate într-un mod care să nu le producă suferinţe inutile.

(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. b), Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate permite transportul animalelor pentru tratamente veterinare de urgenţă sau pentru tăiere, în condiţii care nu sunt specificate de prezenta normă sanitară veterinară, şi trebuie să se asigure că un astfel de transport este permis doar atunci când nu determină suferinţe inutile sau tratament necorespunzător animalelor respective. Dacă este necesar, trebuie adoptate reguli specifice pentru aplicarea prezentului alineat.

(3) Fără a se aduce atingere cerinţelor stabilite la alin. (1) lit. a) şi b) şi anexei la prezenta normă sanitară veterinară, trebuie stabilite condiţii suplimentare corespunzătoare transportului anumitor tipuri (specii) de animale, precum solipedele, păsările sălbatice şi mamiferele marine, în scopul siguranţei, protecţiei şi bunăstării acestora.

Art. 4. - Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să se asigure că animalele transportate sunt identificate şi înregistrate pe toată durata călătoriei şi sunt însoţite de documentele solicitate de legislaţia naţională în vigoare, care vor permite autorităţii veterinare competente să controleze, în conformitate cu art. 3 al Normei sanitare veterinare privind controalele veterinare şi zootehnice aplicabile comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii şi produse de origine animală, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr.580/2002, următoarele:

a) originea acestora şi proprietarul animalelor;

b) locul lor de plecare şi destinaţia;

c) data şi ora de plecare.

Art. 5. - (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să se asigure că orice transportator este:

a) înregistrat într-un mod care să permită autorităţii competente identificarea rapidă a persoanei, în cazul în care se constată neconformitatea cu cerinţele prezentei norme sanitare veterinare;

b) deţinătorul unei autorizaţii valabile pentru toate transporturile de animale vertebrate, în conformitate cu prevederile Normei sanitare veterinare ce stabileşte principiile care reglementează organizarea controalelor veterinare privind produsele care intră în România din ţări terţe, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr.71/2003, ce transpune în legislaţia naţională Directiva nr. 97/78/CEE. Acest angajament scris trebuie să stabilească în principal că:

(i) transportatorul, la care se face referire la alin. (2), a luat toate măsurile necesare pentru a fi în conformitate cu cerinţele prezentei norme sanitare veterinare, până la locul de destinaţie şi, în mod cu totul special, atunci când se referă la export către ţări terţe, până la locul de destinaţie, aşa cum este denumit de legislaţia naţională transpusă în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene;

(ii) fără a se aduce atingere prevederilor pct. 6 lit. b) din anexa la prezenta normă sanitară veterinară, personalul la care se face referire la alin. (2) lit. a) din prezentul articol a primit instruire specifică, acordată fie cu ocazia angajamentului scris, fie din partea unei structuri de instruire sau să aibă experienţă practică echivalentă care să îl califice pentru manipularea şi transportul de animale vertebrate şi să acorde, dacă este necesar, îngrijire corespunzătoare animalelor transportate;

c) nu transportă nici un animal sau nu determină transportarea nici unui animal într-un mod care să îi cauzeze răni sau suferinţe inutile;

d) foloseşte pentru transportul de animale la care face referire în prezenta normă sanitară veterinară mijloace de transport prevăzute în anexa la prezenta normă sanitară veterinară.

(2) Transportatorul trebuie:

a) să încredinţeze transportul animalelor vii personalului care posedă pregătirea necesară, competenţa profesională şi cunoştinţele stabilite la alin. (1) lit. a);

b) să indice toate punctele de staţionare şi de transfer pentru animalele menţionate la art. 1 alin. (1) lit. a), pentru care perioada de transport depăşeşte 8 ore, să întocmească un plan de rută în conformitate cu modelul prevăzut la cap. VIII din anexa la prezenta normă sanitară veterinară şi care va fi ataşat la certificatul de sănătate pe toată durata transportului. Va fi întocmit un singur plan de rută, care să cuprindă întreaga perioadă a transportului;

c) să trimită planul de rută prevăzut la lit. b) Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, astfel încât aceasta să poată să redacteze certificatul de sănătate, după care numărul sau numerele unor astfel de certificate de sănătate trebuie să fie marcate pe planul de rută şi acesta trebuie să fie ştampilat de către medicul veterinar oficial de la locul de plecare al transportului de animale şi care va informa despre existenţa planului de rută prin sistemul ANIMO;

d) să asigure că originalul planului de rută la care se face referire la lit. b) este corect întocmit şi completat în timp util de către o persoană autorizată şi este ataşat la certificatul de sănătate ce însoţeşte lotul pe toată durata transportului;

e) să asigure că personalul care asigură schimbul în timpul transportului înscrie în planul de rută perioadele şi locurile la care animalele transportate au fost hrănite şi adăpate în timpul transportului, iar atunci când durata transportului depăşeşte 8 ore să aibă planul de rută certificat de autoritatea veterinară competentă, precum şi faptul că animalele au fost controlate de către un medic veterinar oficial şi că îndeplinesc condiţiile pentru continuarea transportului. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate specifica faptul că, pentru controlul veterinar menţionat anterior, cheltuielile vor fi suportate de exportatorul de animale, care la rândul său retrimite planul de rută autorităţii veterinare competente de la locul de origine al transportului. Atunci când animalele sunt exportate către o ţară terţă pe mare şi perioada de transport depăşeşte 8 ore, se vor aplica aceleaşi prevederi;

f) să păstreze, pentru o perioadă de timp stabilită de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, o a doua copie a planului de rută menţionat la lit. b), care poate, dacă este solicitată, să fie trimisă autorităţii competente pentru verificare;

g) să demonstreze, în conformitate cu specia transportată şi unde durata călătoriei îndeplineşte cerinţele cap. VII din anexa la prezenta normă sanitară veterinară, că au fost luate măsuri necesare pentru a îndeplini nevoile de hrană şi adăpare ale animalelor pe durata transportului, chiar dacă planul de rută este schimbat sau atunci când transportul este întrerupt din motive ce depăşesc competenţele sale;

h) să se asigure că animalele se transportă fără întârziere la locul lor de destinaţie;

i) fără a aduce atingere prevederilor cap. III din anexa la prezenta normă sanitară veterinară, să se asigure că animalele din speciile la care nu se face referire în cap. VII din anexa la prezenta normă sanitară veterinară sunt furajate şi adăpate corespunzător şi la intervale corespunzătoare pe durata transportului;

j) să se asigure că punctele de oprire autorizate în avans de către persoana responsabilă menţionată în prezentul alineat sunt controlate în mod regulat de autoritatea competentă, care trebuie să verifice dacă animalele sunt pregătite să-şi continue călătoria;

k) să se asigure că pentru hrănirea, adăparea şi cerinţele pentru odihna animalelor transportate costurile sunt suportate de către operatorii la care se face referire la alin. (1) din prezentul articol.

Art. 6. - (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să se asigure că sunt luate măsurile necesare pentru a preveni şi reduce la minimum orice întârziere pe durata transportului sau orice suferinţă a animalelor, atunci când accidente sau orice alte circumstanţe neprevăzute împiedică aplicarea prezentei norme sanitare veterinare. Trebuie luate măsuri speciale în porturi, aeroporturi, staţii de cale ferată, baze de tranzit şi în punctele de inspecţie la frontieră, prevăzute la art. 6 din Norma sanitară veterinară privind stabilirea principiilor care reglementează organizarea controalelor veterinare pentru animalele care intră în România din ţări terţe, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr.83/2003, ce transpune în legislaţia naţională Directiva nr. 91/496/CEE, pentru a înlesni transportul de animale în baza cerinţelor prezentei norme sanitare veterinare.

(2) Fără a aduce prejudicii cerinţelor de sănătate animală naţională transpuse în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene, nici un transport de animale nu trebuie să fie reţinut în timpul călătoriei decât dacă este strict necesar pentru bunăstarea şi protecţia acestora. Dacă vreun mijloc de transport de animale trebuie reţinut în timpul transportului pentru mai mult de 2 ore, se vor lua măsuri corespunzătoare pentru îngrijirea animalelor, iar acolo unde este necesar se vor lua măsuri pentru descărcarea şi cazarea acestora.

Art. 7. - (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor va dispune ca autorităţile veterinare competente să controleze conformitatea cu cerinţele prezentei norme sanitare veterinare, prin efectuarea unor inspecţii nediscriminatorii referitoare la:

a) mijloace de transport şi animale în timpul transportului rutier;

b) mijloace de transport şi animale sosite la locul de destinaţie;

c) mijloacele de transport şi animalele în târgurile de animale, la locurile de plecare, în punctele de transfer şi în punctele de oprire;

d) particularităţi privind documentaţia de însoţire.

(2) Inspecţiile prevăzute la alin. (1) trebuie să fie efectuate pe un număr adecvat de animale, care se transportă în fiecare an pe teritoriul României şi care trebuie să fie întreprinse în acelaşi timp cu controale ce vizează alte scopuri.

(3) Dacă Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor deţine informaţii care conduc la suspiciunea unei încălcări a prevederilor acestei norme sanitare veterinare, aceasta trebuie să dispună efectuarea de controale în timpul transportului de animale pe teritoriul României.

(4) Prevederile prezentului articol nu vor afecta controalele efectuate în alte scopuri şi într-o manieră nediscriminatorie de autorităţile responsabile pentru aplicarea legislaţiei pe teritoriul ţării noastre.

Art. 8. - (1) Dacă se constată pe parcursul transportului că prevederile prezentei norme sanitare veterinare nu sunt respectate, autoritatea veterinară competentă delegată solicită persoanei responsabile pentru mijlocul de transport să ia orice măsură pe care autoritatea competentă o consideră necesară, în măsură să garanteze bunăstarea animalelor în cauză de la locul unde au fost observate aceste nereguli. În funcţie de circumstanţele pentru fiecare caz, aceste măsuri pot include:

a) aranjamente pentru încheierea călătoriei sau retrimiterea animalelor la locul lor de plecare pe cea mai scurtă rută, asigurându-se că acest mod de acţiune nu le va cauza suferinţe inutile;

b) aranjamente ca animalele să fie adăpostite în spaţii de cazare corespunzătoare şi să primească îngrijire corespunzătoare până când problema este rezolvată;

c) aranjamente pentru sacrificarea animalelor cu suferinţă minimă; destinaţia şi utilizarea carcaselor acestor animale sunt reglementate de dispoziţiile prevăzute de Norma sanitară veterinară privind condiţiile de sănătate pentru producerea şi comercializarea cărnii proaspete, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr.401/2002, ce transpune în legislaţia naţională Directiva nr. 64/433/CEE.

Orice măsură luată va fi notificată de autoritatea sanitară veterinară competentă, prin reţeaua ANIMO, în conformitate cu procedurile oficiale, incluzând procedurile financiare stabilite de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.

(2) Dacă persoana responsabilă pentru mijlocul de transport nu reuşeşte să se conformeze cu instrucţiunile autorităţii sanitare veterinare competente, aceasta din urmă va dispune măsuri pentru ca toate costurile generate cu această ocazie să fie suportate de transportator.

(3) Dreptul de contestaţie faţă de deciziile autorităţilor veterinare competente, existente în legislaţia naţională în vigoare, nu va fi afectat de prezenta normă sanitară veterinară. Deciziile luate de autorităţile competente din România şi raţionamentul unor astfel de decizii vor fi notificate transportatorului sau reprezentantului acestuia, precum şi autorităţii veterinare din locul de origine a animalelor. Dacă transportatorul sau reprezentantul acestuia o cer, deciziile menţionate şi raţionamentele pentru care au fost luate deciziile autorităţii sanitare veterinare competente vor fi trimise în scris, cu detalii privind dreptul de contestaţie, precum şi procedura şi perioada limită de aplicare.

Art. 9. - (1) Experţii naţionali pot, în vederea asigurării aplicării uniforme a prevederilor acestei norme sanitare veterinare, să efectueze controale la faţa locului, într-o manieră randomizată şi nediscriminatorie, pentru a se asigura că autorităţile sanitare veterinare competente monitorizează aplicarea acestora, conform cerinţelor prezentei norme sanitare veterinare.

(2) Controalele prevăzute la alin. (1) vor fi efectuate în colaborare cu Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.

CAPITOLUL III
Importul din statele membre ale Uniunii Europene şi din ţări terţe

Art. 10. - (1) Trebuie aplicate regulile stabilite de Norma sanitară veterinară privind stabilirea principiilor care reglementează organizarea controalelor veterinare pentru animalele care intră în România din ţări terţe, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr.83/2003, în ceea ce priveşte organizarea şi măsurile ce urmează controalelor.

(2) Importul, tranzitul, exportul şi transportul în şi pe teritoriul României de animale vii provenite din statele membre ale Uniunii Europene şi din ţări terţe vor fi autorizate numai dacă transportatorul prezintă o declaraţie în scris că sunt respectate cerinţele prezentei norme sanitare veterinare şi că au fost luate toate măsurile necesare în acest sens şi trimite un plan de rută în conformitate cu prevederile art. 5 din prezenta normă sanitară veterinară.

(3) În plus, atunci când controalele se efectuează la frontieră, în conformitate cu alin. (2), medicul veterinar oficial de la postul de inspecţie la frontieră trebuie să verifice respectarea cerinţelor de bunăstare a animalelor. Dacă acesta stabileşte că cerinţele privind furajarea şi adăparea animalelor nu au fost îndeplinite, va dispune, pe cheltuiala transportatorului, măsurile prevăzute la art. 5 alin. (2) lit. k) din prezenta normă sanitară veterinară.

CAPITOLUL IV
Prevederi finale

Art. 11. - Regulile şi procedurile de informare menţionate de Norma sanitară veterinară privind asistenţa mutuală între autoritatea veterinară centrală a României şi autorităţile veterinare centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene şi cooperarea acestora cu Comisia Europeană, în scopul asigurării aplicării corecte a legislaţiei din domeniul veterinar şi zootehnic, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr.631/2002, ce transpune în legislaţia naţională Directiva nr. 89/608/CEE, se vor aplica mutatis mutandis pentru scopurile aplicării prezentei norme sanitare veterinare.

Art. 12. - România poate excepta de la prevederile prezentei norme sanitare veterinare mişcările de animale care au loc dintr-o parte în alta a teritoriului.

Art. 13. - (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor va lua măsurile specifice corespunzătoare pentru sancţionarea oricăror încălcări de către persoane fizice sau juridice a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.

(2) În caz de încălcări repetate a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare sau prin săvârşirea unor abateri care produc suferinţe grave animalelor, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie, fără a aduce atingere altor sancţiuni prevăzute de legislaţia în vigoare, să ia măsurile necesare pentru a remedia abaterile constatate, ajungându-se până la suspendarea temporară sau chiar suspendarea definitivă a autorizaţiei prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. b) din prezenta normă sanitară veterinară. Până la intrarea în vigoare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor va aplica măsurile prevăzute de legislaţia naţională în domeniu pentru remedierea neajunsurilor constatate.

(3) Atunci când se constată că nu sunt respectate prevederile prezentei norme sanitare veterinare, în cazul unui tranzit de animale pe teritoriul României, sau când ţara noastră este destinatara acestui transport de animale, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor va contacta fără întârziere autoritatea competentă a statului care a acordat autorizaţia. Acesta din urmă va întreprinde toate măsurile de remediere, pe care le va comunica Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Comisiei Europene.

(4) Dacă se stabileşte că s-au înregistrat grave încălcări ale prevederilor prezentei norme sanitare veterinare, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate stabili interzicerea temporară a transporturilor pe care le efectuează transportatorul implicat în aceste nereguli.

Prezenta normă sanitară veterinară se aplică fără a aduce atingere obligaţiilor ce rezultă din legislaţia vamală.

Art. 14. - (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor pune în aplicare acte normative, reglementări şi prevederi administrative, necesare pentru conformarea cu prezenta normă sanitară veterinară, pe care le va transmite Comisiei Europene, prin intermediul Ministerului Integrării Europene şi al Misiunii României pe lângă Uniunea Europeană, împreună cu tabelele de concordanţă, în vederea evaluării conformităţii transpunerii legislative, şi stabileşte măsurile necesare pentru implementarea corectă şi la timp a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.

(2) Atunci când Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor acţionează potrivit prevederilor alin. (1), trebuie să facă o referire expresă la prezenta normă sanitară veterinară. Procedura privind realizarea referirii menţionate rămâne în responsabilitatea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

(3) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor va lua toate măsurile necesare şi va sancţiona, potrivit legii, orice încălcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare, iar în caz de infracţiuni sesizează organele de cercetare penală.

(4) Prezenta normă sanitară veterinară constituie transpunerea Directivei nr. 91/628/CEE.

Art. 15. - Anexa face parte integrantă din prezenta normă sanitară veterinară.

ANEXĂ
la norma sanitară veterinară

CAPITOLUL I
Solipede domestice şi animale domestice din speciile bovine, ovine, caprine şi porcine

A. Prevederi generale

1. Animalele gestante care trebuie să fete în timpul transportului, precum şi animalele care au fătat de mai puţin de 48 de ore sau animalele nou-născute al căror ombilic nu este complet cicatrizat nu sunt considerate apte pentru călătorie.

2. a) Animalele trebuie să dispună de suficient spaţiu pentru a putea sta ridicate în poziţia lor naturală şi, dacă este cazul, trebuie prevăzute bariere pentru a le proteja împotriva mişcării mijlocului de transport. În afară de cazul în care anumite condiţii speciale legate de protecţia animalelor impun contrariul, acestora trebuie să le fie amenajate spaţii pentru odihnă.

b) Mijloacele de transport şi containerele trebuie să fie construite şi manipulate pentru a proteja animalele împotriva intemperiilor şi a marilor variaţii de temperatură. Ventilaţia şi cubajul aerului trebuie să fie adaptate condiţiilor de transport şi adecvate speciei de animale transportate. Animalelor trebuie să le fie furnizat suficient spaţiu în interiorul incintelor şi la fiecare nivel al lor, pentru a se asigura că există ventilaţie adecvată deasupra animalelor atunci când acestea stau în poziţia lor naturală, fără a împiedica mişcarea naturală a acestora.

c) Mijloacele de transport şi containerele trebuie să fie uşor de curăţat, construite şi echipate astfel încât animalele să nu poată scăpa, să se evite rănirea şi suferinţele inutile ale animalelor şi să se asigure protecţia acestora în timpul transportului. Containerele în care sunt transportate animalele trebuie să fie prevăzute cu un simbol care să indice prezenţa animalelor vii şi cu un semn care să indice poziţia în care se află acestea. Acestea trebuie să permită examinarea animalelor şi acordarea îngrijirilor necesare şi trebuie dispuse astfel încât să nu stânjenească circulaţia aerului. În timpul transportului şi al manipulărilor containerele trebuie ţinute tot timpul în poziţie verticală şi nu trebuie să fie expuse la zdruncinături, nici la ciocniri violente.

d) În timpul transportului animalele trebuie să primească apă şi hrană adecvată la intervalele de timp prevăzute de prezenta normă sanitară veterinară.

e) Solipedele trebuie dotate pe timpul transportului cu un căpăstru. Această prevedere nu se aplică în mod obligatoriu mânjilor nedresaţi, nici animalelor transportate în boxe separate.

f) Atunci când animalele sunt legate, frânghiile sau alte legături utilizate trebuie să fie suficient de puternice încât să nu se rupă în condiţii normale de transport şi să fie suficient de lungi încât să permită animalelor, dacă este necesar, să se întindă, să se hrănească şi să se adape şi trebuie să fie concepute astfel încât să elimine orice pericol de strangulare sau rănire. Animalele nu trebuie legate de coarne şi nici prin intermediul unui inel nazal.

g) Solipedele trebuie transportate în despărţituri sau boxe separate şi concepute în aşa fel încât să protejeze animalele împotriva şocurilor. Aceste animale pot fi transportate şi în grup. În acest caz trebuie avut în vedere ca animalele ostile unele faţă de altele să nu fie transportate împreună sau, dacă sunt transportate împreună, să aibă copitele din spate nepotcovite.

h) Solipedele nu trebuie să fie transportate în vehicule pe mai multe niveluri.

3. a) Dacă în acelaşi mijloc de transport călătoresc animale din specii diferite, acestea trebuie separate în funcţie de specie, exceptând animalele de companie în cazul cărora separarea ar putea produce disconfort. Trebuie luate măsuri speciale pentru a se evita reacţiile adverse care pot rezulta din prezenţa în acelaşi mijloc de transport a speciilor de animale care sunt ostile una faţă de alta. Atunci când animale de vârste diferite sunt transportate în acelaşi mijloc de transport, animalele adulte trebuie separate de cele tinere. Această restricţie nu trebuie să se aplice femelelor care călătoresc cu puii pe care îi alăptează. Masculii adulţi necastraţi trebuie separaţi de femele. Vierii şi armăsarii destinaţi reproducerii trebuie separaţi unii de alţii. Aceste prevederi nu sunt aplicabile decât în măsura în care animalele nu au fost crescute în grupuri compatibile sau dacă nu sunt obişnuite unele cu altele.

b) În compartimentele în care sunt transportate animalele nu trebuie să fie încărcate mărfuri care ar putea afecta bunăstarea animalelor.

4. Pentru încărcarea şi descărcarea animalelor trebuie folosite instalaţii corespunzătoare, cum ar fi podurile, rampele sau pasarelele. Podelele acestor instalaţii trebuie să fie construite astfel încât să prevină alunecarea, iar echipamentul trebuie să fie prevăzut, dacă este necesar, cu protecţie laterală. În timpul transportului animalele nu trebuie să fie menţinute suspendate prin mijloace mecanice, nici ridicate sau trase de cap, coarne, labe, coadă sau blană. În plus, trebuie evitate pe cât posibil aparatele cu acţionare electrică.

5. Podeaua mijlocului de transport sau a containerului trebuie să fie suficient de solidă pentru a rezista greutăţii animalelor transportate. Aceasta nu trebuie să fie construită astfel încât să alunece, iar dacă prezintă vreun spaţiu sau vreo perforaţie, acestea trebuie să fie complet netezite pentru a preveni rănirea animalelor. Podeaua trebuie să fie acoperită cu suficient aşternut de paie pentru a absorbi dejecţiile, în afară de cazul în care există o modalitate diferită care să prezinte cel puţin aceleaşi avantaje sau în afară de cazul în care dejecţiile sunt evacuate în mod regulat.

6. Pentru a se asigura îngrijirile necesare animalelor în timpul transportului, loturile de animale trebuie să aibă un însoţitor, exceptând următoarele cazuri:

a) atunci când animalele sunt transportate în containere sigure, ventilate adecvat şi care conţin, atunci când este cazul, suficientă apă şi hrană în distribuitoare care nu se pot vărsa, chiar pentru o călătorie de durată dublă faţă de cea prevăzută;

b) atunci când transportatorul îşi asumă şi funcţia de însoţitor;

c) atunci când expeditorul a mandatat o persoană să aibă grijă de animale în punctele de staţionare corespunzătoare.

7. Însoţitorul sau mandatarul expeditorului este obligat:

a) să aibă grijă de animale, să le adape, să le hrănească şi, atunci când este cazul, să le mulgă. Vacile în lactaţie trebuie mulse la intervale de circa 12 ore, dar în nici un caz mai mult de 15 ore;

b) să aibă la dispoziţie un mijloc de iluminare adecvat.

8. Animalele trebuie încărcate numai în mijloace de transport curăţate amănunţit şi, dacă este cazul, dezinfectate. Cadavrele animalelor, gunoiul şi dejecţiile trebuie îndepărtate cât de curând posibil.

B. Dispoziţii speciale privind transportul pe calea ferată

9. Orice vagon utilizat la transportul animalelor trebuie să fie prevăzut cu un simbol care indică prezenţa animalelor vii, cu excepţia cazului în care aceste animale sunt transportate în containere. Dacă nu se poate obţine nici un vagon special amenajat pentru transportul animalelor, animalele trebuie să fie transportate în vagoane acoperite, capabile să circule cu mare viteză şi prevăzute cu deschizături de aerisire suficient de largi sau cu un sistem de ventilare adecvat, care este eficient chiar şi la viteză scăzută. Pereţii interiori ai vagonului trebuie să fie din lemn sau din orice alt material adecvat, complet neted şi dotat cu inele sau bare de priponire, plasate la o înălţime convenabilă, pentru eventualitatea în care animalele trebuie să fie legate.

10. Atunci când acestea nu sunt transportate în boxe individuale, solipedele trebuie să fie legate fie de-a lungul aceluiaşi perete despărţitor, fie faţă în faţă. Cu toate acestea, mânjii şi animalele nedresate nu trebuie să fie legate.

11. Animalele mari trebuie să fie încărcate în vagoane în aşa fel încât să permită însoţitorului să circule printre acestea.

12. Atunci când, în conformitate cu pct. 3 lit. a) din prezentul capitol, este cerută separarea animalelor, aceasta se realizează fie legându-le de părţi separate ale vagonului, dacă suprafaţa acestuia permite acest lucru, fie prin mijloace despărţitoare adecvate.

13. La formarea trenului sau la oricare altă manevră care mişcă vagonul trebuie luate toate măsurile de precauţie pentru a se evita ciocnirea violentă a vagoanelor care conţin animale.

C. Dispoziţii speciale privind transportul rutier

14. Vehiculele trebuie:

a) să fie amenajate şi echipate astfel încât animalele să nu poată scăpa;

b) să asigure siguranţa animalelor;

c) să fie prevăzute cu un acoperiş care să asigure o protecţie eficientă împotriva intemperiilor.

15. În vehiculele utilizate pentru transportul animalelor mari, care în mod normal trebuie legate, vor fi instalate dispozitive de legare. Dacă se solicită compartimentarea vehiculelor, aceasta trebuie realizată cu ajutorul unor pereţi despărţitori rezistenţi.

16. Vehiculele trebuie să aibă un echipament adecvat, care să fie în conformitate cu prevederile pct. 4 din prezenta anexă.

D. Dispoziţii speciale privind transportul pe apă

17. Echipamentul navelor trebuie să fie conceput astfel încât să permită transportul animalelor fără ca acestea să fie expuse la răniri sau la suferinţe inutile.

18. Animalele nu trebuie să fie transportate pe punţi descoperite sau în containere securizate corespunzător ori în alte incinte autorizate, agreate de autoritatea competentă, şi care să asigure o protecţie corespunzătoare împotriva mării şi intemperiilor.

19. Animalele trebuie să fie legate sau adăpostite în mod corespunzător în cuşti sau în containere.

20. Pentru a se asigura accesul la toate ţarcurile, containerele sau vehiculele în care sunt adăpostite animale trebuie să fie amenajate pasaje adecvate. Trebuie să existe un dispozitiv de iluminare adecvat.

21. Trebuie asigurat un număr suficient de însoţitori, ţinându-se cont atât de numărul de animale transportat, cât şi de durata călătoriei.

22. Toate părţile navei unde sunt adăpostite animalele trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de canalizare care să fie menţinute în bună stare de curăţenie.

23. La bord trebuie să existe un tip de instrument autorizat de autoritatea competentă, pentru a se putea efectua în caz de nevoie tăierea animalelor.

24. Navele folosite pentru transportul animalelor trebuie să fie dotate înainte de plecare cu suficiente rezerve de apă potabilă - dacă nu se dispune de un alt sistem adecvat de obţinere a acesteia - şi de alimente adecvate atât în raport cu specia şi cu numărul animalelor transportate, cât şi cu durata călătoriei.

25. Trebuie luate măsuri pentru izolarea animalelor bolnave sau rănite în timpul transportului, pentru a fi acordate primele îngrijiri în caz de nevoie.

26. a) Atunci când animalele sunt transportate în vehicule feroviare sau rutiere la bordul navelor, trebuie luate măsuri speciale pentru a se garanta o ventilare suficientă a animalelor pe parcursul călătoriei. Pct. 17-19 din prezenta anexă nu se aplică transportului de animale efectuat cu vehicule feroviare sau rutiere încărcate pe feriboturi sa pe alte nave similare.

b) Atunci când animalele sunt transportate în vehicule rutiere încărcate pe vapoare trebuie aplicate următoarele măsuri:

(i) compartimentele cu animale trebuie să fie bine fixate pe vehicul; vehiculul şi compartimentul cu animale trebuie să fie dotate cu legături adecvate, care să asigure o fixare solidă de vapor. Pe un pod de transbordare acoperit trebuie să fie menţinută o ventilaţie suficientă, în funcţie de numărul vehiculelor transportate. Atunci când este posibil trebuie să fie plasat un vehicul pentru transportul animalelor în apropierea unei surse de aer proaspăt;

(ii) compartimentul cu animale trebuie prevăzut cu un număr suficient de deschizături sau de alte mijloace care să asigure o ventilaţie suficientă,

având în vedere că debitul de aer este restricţionat în spaţiul închis din buncărul pentru vehicule de pe vapor. Trebuie să fie suficient spaţiu în interiorul compartimentului pentru animale şi la fiecare nivel al acestuia pentru a se asigura faptul că există o ventilare adecvată deasupra animalelor atunci când acestea se află în poziţia lor naturală;

(iii) în fiecare parte a compartimentului cu animale trebuie prevăzut un acces direct, astfel încât animalele să poată fi, dacă este cazul, îngrijite, hrănite şi adăpate pe durata călătoriei.

E. Dispoziţii speciale privind transportul prin aer

27. Animalele trebuie să fie transportate în containere, cuşti sau despărţituri corespunzătoare pentru specia transportată, cel puţin în conformitate cu reglementările Asociaţiei de Transport Aerian Internaţional (ATAI) privind transportul animalelor vii.

28. Trebuie luate măsuri de precauţie pentru a se evita temperaturile prea ridicate sau prea coborâte la bord, în funcţie de specie. În plus, trebuie evitate variaţiile mari ale presiunii aerului.

29. La bordul avionului de transport marfă trebuie să existe un instrument autorizat de autoritatea competentă pentru sacrificarea animalelor în caz de nevoie.

CAPITOLUL II
Păsări de curte, păsări domestice şi iepuri de casă

30. Următoarele prevederi ale cap. I trebuie să se aplice mutatis mutandis transportului de păsări de curte, păsări domestice şi iepuri de casă: pct. 2 lit. a), b) şi c), pct. 3, 5, 6, 8, 9, 13, pct. 17-22, pct. 24 şi pct. 26-29.

31. Animalele trebuie să dispună de hrană corespunzătoare şi de apă în cantităţi suficiente, în afară de cazul:

(i) unui transport cu o durată mai mică de 12 ore, fără să se ţină cont de timpul de încărcare şi descărcare;

(ii) unui transport cu o durată mai mică de 24 de ore pentru păsări mici din orice specie, cu condiţia ca transportul să fie terminat în interiorul celor 72 de ore care urmează eclozării.

CAPITOLUL III
Câini domestici şi pisici domestice

32. Fără să se aducă atingere prevederilor art. 1 alin. (2) lit. a) din norma sanitară veterinară, următoarele puncte din cap. I al prezentei norme sanitare veterinare trebuie să se aplice mutatis mutandis transportului de câini domestici şi pisici domestice: pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi c), pct. 3, 5, 6, pct. 7 lit. a), pct. 8, 9, 12, 13, 15 şi pct. 17-29.

33. Animalele transportate trebuie să fie hrănite la intervale care să nu depăşească 24 de ore şi adăpate la intervale care să nu depăşească 12 ore. Animalele trebuie să fie însoţite de instrucţiuni despre alimentaţie şi adăpare redactate în mod clar. Femelele în călduri trebuie separate de masculi.

CAPITOLUL IV
Alte mamifere şi păsări

34. a) Prevederile prezentului capitol trebuie să se aplice transportului de mamifere şi păsări care nu a fost reglementat prin prevederile capitolelor precedente ale normei sanitare veterinare.

b) Următoarele prevederi din cap. I al normei sanitare veterinare trebuie să se aplice mutatis mutandis transportului speciilor prevăzute în prezentul capitol: pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi c), pct. 4, 5, 6, pct. 7 lit. a), pct. 8, 9 şi pct. 13-29.

35. Fără a se aduce atingere art. 3 alin. (1) lit. b) din norma sanitară veterinară, trebuie să fie transportate numai animalele apte pentru transport şi în stare bună de sănătate. Animalele aflate în mod vizibil într-un stadiu avansat de gestaţie sau animalele care au fătat recent, precum şi animalele nou-născute, incapabile să se hrănească singure şi care nu sunt însoţite de mama lor, nu trebuie considerate apte pentru transport. În circumstanţe excepţionale prezentele prevederi pot face obiectul unor derogări în interesul animalului, în sensul de a-l transporta într-un loc unde i se poate administra un tratament adecvat.

36. Nu trebuie administrate calmante decât în cazuri excepţionale şi numai sub supravegherea unui medic veterinar. Un document de informare asupra administrării calmantului trebuie să însoţească animalul până la destinaţia acestuia.

37. Animalele trebuie să fie transportate numai în mijloace de transport adecvate, pe care să fie inscripţionată o menţiune care să indice dacă animalele din acestea sunt sălbatice, fricoase sau periculoase. În plus, animalele trebuie să fie însoţite de instrucţiuni redactate în mod clar privind alimentarea, adăparea şi îngrijirile speciale pe care le impune natura acestora.

Animalele care călătoresc în cadrul CITES trebuie transportate conform celor mai recente prevederi din directivele CITES privind transportul şi pregătirea pentru expediere a animalelor sălbatice vii şi a plantelor. În cazul transportului pe calea aerului, animalele trebuie să fie transportate cel puţin în concordanţă cu reglementarea cea mai recentă a ATAI privind transportul animalelor vii. Acestea trebuie conduse către destinaţie cât mai curând posibil.

38. Animalele care intră sub incidenţa prezentului capitol trebuie îngrijite conform instrucţiunilor şi directivelor menţionate la pct. 37 din prezenta anexă.

39. Trebuie prevăzut un termen adecvat de reţinere şi de pregătire a animalelor pentru expediere, termen în cursul căruia acestea să poată fi introduse treptat, dacă este necesar, în containerul lor.

40. Animalele din specii diferite nu trebuie să fie introduse în acelaşi container. În plus, animalele din aceeaşi specie nu trebuie să fie introduse în acelaşi container decât dacă se ştie că nu sunt compatibile unele cu altele.

41. Cervideele nu trebuie transportate în perioada de refacere a coarnelor.

42. Păsările trebuie menţinute în semiobscuritate.

43. Fără a se aduce atingere măsurilor speciale care trebuie luate conform art. 3 alin. (3) din norma sanitară veterinară, mamiferele marine trebuie să se afle constant în atenţia unui însoţitor calificat. Containerele nu trebuie să fie supraetajate.

44. a) Trebuie asigurată o ventilaţie suplimentară, prin intermediul unor deschizături de dimensiuni adecvate, practicate în pereţii containerelor, pentru a asigura în permanenţă un flux de aer adecvat. Aceste deschizături trebuie să fie de o dimensiune care să împiedice animalele să intre în contact cu persoanele care manipulează containerele sau să le rănească.

b) Pe toţi pereţii laterali, superiori şi inferiori ai containerului trebuie fixate bare despărţitoare de dimensiuni corespunzătoare, astfel încât aerul să poată circula liber şi să ajungă la animale în caz de stivuire sau depozitare densă a cargoului.

45. Animalele nu trebuie adăpostite în apropierea alimentelor sau în locuri accesibile persoanelor neautorizate.

CAPITOLUL V
Alte animale vertebrate şi animale cu sânge rece

46. Celelalte animale vertebrate şi animalele cu sânge rece trebuie să fie transportate în containere adecvate şi în baza unor condiţii speciale, mai ales referitoare la spaţiu, aerisire, temperatură, siguranţă şi aprovizionarea cu apă şi oxigen, specifice speciilor în cauză. Animalele care intră sub incidenţa CITES trebuie să fie transportate conform directivelor privind transportul şi pregătirea de expediere a animalelor sălbatice şi a plantelor CITES. În cazul transportului pe calea aerului, acestea trebuie să fie transportate cel puţin conform celor mai recente prevederi ale ATAI privind transportul animalelor vii. Acestea trebuie să fie conduse la destinaţie cât mai curând posibil.

CAPITOLUL VI

A. SOLIPEDE DOMESTICE

Transport pe calea ferată

------------------------------------------------------------------- Cai adulţi 1.75 m2 (0.7 x 2.5m)(*) Tineret cabalin (6-24 de luni) 1.2 m2 (0.6 x 2m) (pentru călătorii de până la 48 de ore) Tineret cabalin (6-24 de luni) 2.4 m2 (1.2 x 2m) (pentru călătorii de peste 48 de ore) Ponei (sub 144 cm) 1 m2 (0.6 x 1.8 m) Mânji (0-6 luni) 1.4 m2 (1 x 4m) ------------------------------------------------------------------- (*) Lăţimea standard folosită pentru vagoane este de la 2,6 la 2,7 m

N.B. În timpul călătoriilor lungi, mânjii şi caii tineri trebuie să aibă spaţiu să se întindă.

Aceste cifre pot varia cu un maximum de 10% pentru caii adulţi şi ponei şi cu un maximum de 20% pentru caii tineri şi mânji, depinzând nu numai de greutatea şi mărimea cailor, dar, de asemenea, şi de starea lor psihică, de condiţiile meteorologice şi de timpul potrivit pentru călătorie.

Transport rutier

------------------------------------------------------------------- Cai adulţi 1.75 m2 (0.7 x 2.5 m)(*) Tineret cabalin (6-24 de luni) 1.2 m2 (0.6 x 2 m) (pentru călătorii de până la 48 de ore) Tineret cabalin (6-24 de luni) 2.4 m2 (1.2 x 2m) (pentru călătorii de peste 48 de ore) Ponei (sub 144 cm) 1 m2 (0.6 x 1.8 m) Mânji (0-6 luni) 1.4 m2 (1 x 4 m) -------------------------------------------------------------------
N.B. În timpul călătoriilor lungi, mânjii şi caii tineri trebuie să aibă spaţiu să se întindă.

Aceste cifre pot varia cu un maximum de 10% pentru caii adulţi şi ponei şi cu un maximum de 20% pentru caii tineri şi mânji, depinzând nu numai de greutatea şi de mărimea cailor, dar, de asemenea, şi de starea lor fizică, de condiţiile meteorologice şi de condiţiile bune pentru călătorie.

Transport pe calea aerului

Densitatea de încărcare a cailor în raport cu suprafaţa zonei

----------------------------------- 0-100 kg 0,42 m2 100-200 kg 0,66 m2 200-300 kg 0,87 m2 300-400 kg 1,04 m2 400-500 kg 1,19 m2 500-600 kg 1,34 m2 600-700 kg 1,51 m2 700-800 kg 1,73 m2 -----------------------------------

Transport maritim

------------------------------------- Greutatea vie m2/animal (kg) ------------------------------------- 200-300 0,90-1,175 300-400 1,175-1,45 400-500 1,45-1,725 500-600 1,725-2 600-700 2-2,25 -------------------------------------

B. ANIMALE DIN SPECIA BOVINE

Transport pe calea ferată

-------------------------------------------------------------- Greutatea Suprafaţa Categoria aproximativă (m2) (kg) -------------------------------------------------------------- Viţei de greutate mică 55 0,30 la 0,40 Viţei de greutate medie 110 0,40 la 0,70 Juncani 200 0,70 la 0,95 Vite de greutate medie 325 0,95 la 1,30 Vite de greutate mare 550 1,30 la 1,60 Vite de greutate foarte mare >700 [>1,60] --------------------------------------------------------------
Aceste cifre pot varia, depinzând nu numai de greutatea şi mărimea animalelor, ci şi de starea lor fizică, de condiţiile meteorologice şi de condiţiile bune pentru călătorie.

Transport rutier

-------------------------------------------------------------- Greutatea Suprafaţa Categoria aproximativă (m2) (kg) -------------------------------------------------------------- Viţei de greutate mică 55 0,30 la 0,40 Viţei de greutate medie 110 0,40 la 0,70 Juncani 200 0,70 la 0,95 Vite de greutate medie 325 0,95 la 1,30 Vite de greutate mare 550 1,30 la 1,60 Vite de greutate foarte mare >700 [>1,60] --------------------------------------------------------------
Aceste cifre pot varia, depinzând nu numai de greutatea şi de mărimea animalelor, ci şi de starea lor fizică, de condiţiile meteorologice şi de condiţiile bune pentru călătorie.

-------------------------------------------------------------- Greutatea Suprafaţa Categoria aproximativă (m2) (kg) -------------------------------------------------------------- Viţei 50 0,23 70 0,28 -------------------------------------------------------------- Vite 300 0,84 500 1,27 --------------------------------------------------------------

Transport maritim

----------------------------------------------- Greutatea vie în kg m2/animal ----------------------------------------------- 200-300 0,81-1,0575 300-400 1,0575-1,305 400-500 1,305-1,5525 500-600 1,5525-1,8 600-700 1,8-2,025 -----------------------------------------------
Animalelor gestante trebuie să li se aloce cu 10% mai mult spaţiu.

C. OI/CAPRE

Transport pe calea ferată

------------------------------------------------------ Categoria Greutatea Suprafaţa (kg) (m2/animal) ------------------------------------------------------ Oi tunse <55 0,20 la 0,30 >55 >0,30 Oi netunse <55 0,30 la 0,40 >55 >0,40 Oi gestante de <55 0,40 la 0,50 greutate mare >55 >0,50 Capre <35 0,20 la 0,30 de la 35 la 55 0,30 la 0,40 >55 0,40 la 0,75 Capre gestante <55 0,40 la 0,50 de greutate mare >55 >0,50 ------------------------------------------------------
Suprafaţa zonei menţionate mai sus poate să varieze în funcţie de rasă, mărime, starea fizică şi lungimea firului de blană al animalelor, precum şi de condiţiile meteorologice şi de durata călătoriei.

Transport rutier

---------------------------------------------------------- Categoria Greutatea Suprafaţa (kg) (m2/animal) ---------------------------------------------------------- Oi tunse şi miei <55 0,20 la 0,30 de 26 kg sau mai mult >55 >0,30 Oi netunse <55 0,30 la 0,40 >55 >0,40 Oi gestante de greutate <55 0,40 la 0,50 mare >55 >0,50 Capre <35 0,20 la 0,30 de la 35 la 55 0,30 la 0,40 >55 0,40 la 0,75 Capre gestante de <55 0,40 la 0,50 greutate mare >55 >0,50 ----------------------------------------------------------
Suprafaţa zonei menţionate mai sus poate să varieze în funcţie de rasă, mărime, starea fizică şi lungimea firului de blană al animalelor, precum şi de condiţiile meteorologice şi de durata călătoriei. Menţiune: pentru mieii mici poate să fie furnizată o suprafaţă de 0,2 m2/per animal.

Transport pe calea aerului

Densitatea de încărcare pentru oi şi capre în raport cu suprafaţa zonei

-------------------------------------------------------- Greutatea medie Suprafaţa zonei per oaie/capră (kg) (m2) -------------------------------------------------------- 25 0,2 50 0,3 75 0,4 --------------------------------------------------------

Transport maritim

---------------------------------------------- Greutatea vie m2/animal (kg) ---------------------------------------------- 20-30 0,24-0,265 30-40 0,265-0,290 40-50 0,290-0,315 50-60 0,315-0,34 60-70 0,34-0,39 ----------------------------------------------

D. PORCI

Transport feroviar şi rutier

Tuturor porcilor trebuie să li se asigure suficient spaţiu pentru a se întinde şi a sta în poziţia lor naturală. Pentru a se asigura conformitatea cu aceste cerinţe minime, densitatea de încărcare pentru porcii ce au în jur de 100 kg nu trebuie să depăşească 235 kg/m2. Rasa, mărimea şi condiţia fizică a porcilor înseamnă că suprafaţa minimă cerută a zonei menţionate anterior trebuie să fie mărită; o creştere maximă de 20% poate, de asemenea, să fie cerută în funcţie de condiţiile meteorologice şi de durata călătoriei.

Transport pe calea aerului

Densitatea de încărcare ar trebui să fie relativ ridicată pentru a preîntâmpina lovirile în timpul decolării sau aterizării, în caz de turbulenţe, chiar dacă animalelor li s-a asigurat suficient spaţiu pentru a se întinde. Trebuie să se ţină cont de climat, de durata totală a călătoriei şi de ora sosirii, pentru a se lua măsuri privind densitatea de încărcare.

--------------------------------------------- Greutatea medie Suprafaţa zonei per porc --------------------------------------------- 15 kg 0,13 m2 25 kg 0,15 m2 50 kg 0,35 m2 100 kg 0,51 m2 ---------------------------------------------

Transport maritim

-------------------------------------------- Greutatea vie m2/animal (kg) -------------------------------------------- 10 sau mai puţin 0,20 20 0,28 45 0,37 70 0,60 100 0,85 140 0,95 180 1,10 270 1,50 --------------------------------------------

E. PĂSĂRI

Densitatea care se aplică transportului de păsări în containere

----------------------------------------------- Categoria Spaţiul ----------------------------------------------- Pui în vârstă de 1 zi 21-25 cm2/pui Păsări ce cântăresc <1,6 kg 180-200 cm2/kg Păsări ce cântăresc 1,6 kg şi mai mult, dar mai mici de 3 kg 160 cm2/kg Păsări ce cântăresc 3 kg şi mai mult, dar mai mici de 5 kg 115 cm2/kg Păsări ce cântăresc 5 kg sau mai mult 105 cm2/kg -----------------------------------------------
Aceste cifre pot varia, depinzând nu numai de greutatea şi mărimea păsărilor, ci şi de starea lor fizică, de condiţiile meteorologice şi de condiţiile bune pentru călătorie.

CAPITOLUL VII
Intervalele de hrănire şi adăpare, durata călătoriei şi a odihnei

47.

47.1. Cerinţele stabilite în prezentul capitol se aplică mişcării animalelor enumerate în art. 1 alin. (1) lit. a) din norma sanitară veterinară, cu excepţia transportului pe calea aerului, cerinţe care sunt stabilite în cap. I pct. 27-29 din prezenta anexă.

47.2. Durata călătoriei pentru animalele ce aparţin speciilor menţionate la art. 1 alin. (1) din norma sanitară veterinară nu trebuie să depăşească 8 ore.

47.3. Durata maximă a călătoriei menţionată la pct. 47.2 din prezenta anexă poate fi prelungită dacă vehiculele de transport îndeplinesc următoarele cerinţe suplimentare:

a) există suficient aşternut pe podeaua vehiculului;

b) vehiculele de transport sunt dotate cu hrană corespunzătoare pentru speciile de animale transportate şi pentru durata călătoriei;

c) există acces direct la animale;

d) este posibilă ventilarea adecvată, care poate fi reglată în funcţie de temperatură (din interior şi din exterior);

e) există cuşti deplasabile pentru crearea de compartimente separate;

f) vehiculele sunt echipate pentru a fi conectate la o sursă de apă în timpul opririlor;

g) în cazul vehiculelor pentru transportat porci, acestea trebuie să fie prevăzute cu suficientă apă în timpul călătoriei.

47.4. Intervalele de adăpare şi de hrănire, duratele de călătorie şi perioadele de odihnă, atunci când se folosesc vehicule rutiere ce îndeplinesc cerinţele prevăzute la pct. 47.3, sunt definite după cum urmează:

a) viţeii, mieii şi iezii, mânjii care primesc încă o alimentaţie lactată, precum şi purceii neînţărcaţi trebuie, după 9 ore de călătorie, să aibă cel puţin o oră de odihnă, suficientă în special pentru a fi adăpaţi şi hrăniţi, dacă este necesar. După această perioadă de odihnă pot fi transportaţi pentru încă 9 ore;

b) porcii pot fi transportaţi pe o durată maximă de 24 de ore. Pe parcursul călătoriei trebuie să aibă acces permanent la apă;

c) ecvideele domestice (cu excepţia ecvideelor înregistrate în sensul prevederilor Directivei nr. 90/426/CEE) pot fi transportate pe o durată maximă de 24 de ore. Pe timpul călătoriei trebuie să fie adăpate şi hrănite o dată la 8 ore;

d) toate celelalte animale din speciile menţionate la pct. 47.1 din prezenta anexă trebuie, după 14 ore de călătorie, să se odihnească cel puţin o oră, suficientă în special pentru a fi adăpate şi, dacă este necesar, pentru a fi hrănite. După această perioadă de odihnă pot fi transportate încă 14 ore.

47.5. După durata de călătorie menţionată animalele trebuie descărcate, hrănite, adăpate şi lăsate să se odihnească cel puţin 24 de ore.

47.6. Animalele nu trebuie transportate cu trenul dacă durata maximă a călătoriei o depăşeşte pe cea menţionată la pct. 47.2 din prezenta anexă. Cu toate acestea, duratele de călătorie menţionate la pct. 47.4 din prezenta anexă vor fi aplicate atunci când sunt îndeplinite condiţiile menţionate la pct. 47.3 şi 47.4, cu excepţia perioadelor de odihnă.

47.7. a) Animalele nu trebuie transportate pe mare dacă durata maximă a călătoriei o depăşeşte pe cea menţionată la pct. 47.2 din prezenta anexă, în afară de cazul în care sunt îndeplinite condiţiile menţionate la pct. 47.3 şi 47.4, cu excepţia duratelor de călătorie şi a perioadelor de odihnă.

b) În cazul transportului pe mare pe o linie directă şi regulată între două puncte geografice din Comunitatea Europeană, pe vehicule încărcate pe vas, fără a se descărca animalele, acestea trebuie să se odihnească 12 ore după ce sunt descărcate în portul de destinaţie sau în imediata sa vecinătate, în afară de cazul în care durata drumului pe mare este astfel încât călătoria poate fi inclusă în schema generală prevăzută la pct. 47.2-47.4.

47.8. În interesul animalelor, durata călătoriei prevăzute la pct. 47.3, 47.4 şi 47.7 lit. b) din prezenta anexă poate fi prelungită cu două ore, luând în considerare mai ales apropierea de locul de destinaţie.

47.9. Fără a se aduce atingere prevederilor pct. 47.3 şi 47.8 din prezenta anexă, statele membre sunt autorizate să prevadă o durată de 8 ore ce nu poate fi prelungită, pentru transportul animalelor destinate tăierii, atunci când transportul se efectuează exclusiv de la un loc de plecare la un loc de destinaţie, situate fiecare în teritoriul său.

CAPITOLUL VIII
Planul de rută
Route plan

Miercuri, 23 septembrie 2026, 09:33

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.