LEGE nr.332 din 15 noiembrie 2005 privind ratificarea Convenţiei-cadru WHO pentru controlul tutunului, adoptată la Geneva, Elveţia, la 21 mai 2003

LEGE nr.332 din 15 noiembrie 2005
privind ratificarea Convenţiei-cadru WHO pentru controlul tutunului, adoptată la Geneva, Elveţia, la 21 mai 2003

Textul actului publicat în M.Of. nr. 1088/2 dec. 2005

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Articol unic. - Se ratifică Convenţia-cadru WHO pentru controlul tutunului, adoptată la Geneva, Elveţia, la 21 mai 2003 şi semnată de România la New York la 25 iunie 2004.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ADRIAN NĂSTASE

PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU

Bucureşti, 15 noiembrie 2005.
Nr. 332.

CONVENŢIA-CADRU WHO
pentru controlul tutunului

Tutunul - livrare şi distribuţie
Industria tutunului - legislaţie
Poluarea fumului de tutun - prevenire şi control
Încetarea utilizării tutunului
Tratate

I. Organizaţia Mondială a Sănătăţii. ISBN 92 4 159101 3

(clasificare LC/NLM: HD 9130.6)

© Organizaţia Mondială a Sănătăţii 2003, reeditare actualizată 2004

Toate drepturile rezervate. Publicaţiile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii pot fi procurate de la Departamentul marketing şi difuzare (Marketing and Dissemination), Organizaţia Mondială a Sănătăţii, 20 Avenue Appia, 1211 Geneva 27, Elveţia (tel. +41 22 791 2476; fax: +41 22 791 4857; e-mail: bookorders@who.int). Cererile de permisiune pentru reproducerea sau traducerea publicaţiilor WHO - pentru vânzarea ori distribuirea necomercială - trebuie adresate departamentului Publicaţii (Publications), la adresa de mai sus (fax: +41 22 791 4806; e-mail: permissions@who.int).

Denumirile utilizate şi prezentarea materialului din această publicaţie nu reprezintă exprimarea nici unor opinii ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii cu privire la statutul legal al vreunei ţări, vreunui teritoriu, oraş sau al autorităţilor acestora ori cu privire la delimitarea graniţelor sau limitelor. Liniile punctate de pe hărţi reprezintă linii de graniţă aproximative asupra cărora este posibil să nu existe încă un consens absolut.

Menţionarea anumitor firme sau a produselor anumitor fabricanţi nu înseamnă că aceştia sunt susţinuţi sau recomandaţi de Organizaţia Mondială a Sănătăţii în defavoarea altora de acelaşi tip şi care nu sunt menţionaţi. Erorile sau omisiunile, precum şi numele unor produse patentate sunt distinse prin majuscule iniţiale. Organizaţia Mondială a Sănătăţii nu garantează faptul că informaţiile oferite în această publicaţie sunt complete sau corecte şi nu va fi considerată responsabilă de nici un fel de daune provocate de utilizarea acestora.

Editată la Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Geneva.

PREFAŢĂ

Convenţia-cadru WHO pentru controlul tutunului (FCTC) reprezintă primul tratat negociat sub auspiciile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. FCTC este un tratat bazat pe dovezi, care reafirmă dreptul tuturor persoanelor la cele mai ridicate standarde de sănătate. FCTC reprezintă o modificare de paradigmă în dezvoltarea unei strategii regulatorii pentru adresarea substanţelor care creează dependenţă; în contrast cu tratatele anterioare privitoare la combaterea drogurilor, FCTC afirmă importanţa strategiilor de reducere a cererii, precum şi a problemelor legate de furnizare.

FCTC a fost dezvoltată ca răspuns la globalizarea epidemiilor provocate de tutun. Răspândirea epidemiilor provocate de tutun este facilitată de o varietate de factori complecşi cu efecte peste graniţe, incluzând liberalizarea comerţului şi investiţiile străine directe. Alţi factori, cum ar fi marketingul global, reclama transnaţională la tutun, promovarea şi sponsorizarea, precum şi traficul internaţional de ţigarete de contrabandă şi contrafăcute au contribuit la creşterea explozivă a consumului de tutun.

Din primul paragraf din "Cuvânt înainte", unde se afirmă că "părţile convenţiei [sunt] hotărâte să acorde prioritate dreptului lor de a proteja sănătatea publică", FCTC este un deschizător de drumuri global.

Prevederile esenţiale de reducere a cererii sunt cuprinse în art. 6-14 din FCTC:

• Măsuri referitoare la preţuri şi taxe pentru reducerea cererii de tutun; şi

• Măsuri nereferitoare la preţuri pentru reducerea cererii de tutun, şi anume:

- Protecţia împotriva expunerii la fumul de tutun;

- Norme referitoare la constituenţii produselor ce conţin tutun;

- Norme referitoare la divulgarea informaţiilor cu privire la produsele ce conţin tutun;

- Ambalarea şi etichetarea produselor ce conţin tutun;

- Educaţie, comunicare, pregătire şi conştientizare publică;

- Reclamă, promovarea şi sponsorizarea tutunului; şi

- Măsuri de reducere a cererii, referitoare la dependenţa şi renunţarea la fumat.

Prevederile esenţiale din FCTC referitoare la reducerea furnizării sunt cuprinse în art. 15-17:

• Comerţul ilicit cu produse ce conţin tutun;

• Vânzările către sau de către minori; şi

• Acordarea de sprijin pentru activităţile alternative viabile din punct de vedere economic.

O altă caracteristică nouă a FCTC este includerea unei prevederi referitoare la responsabilitate. Mecanismele de cooperare ştiinţifică şi tehnică şi schimb de informaţii sunt expuse în art. 20-22. FCTC intră în vigoare la 90 de zile de la ratificarea acesteia de către 40 de state membre. În acel moment, statele membre care au ratificat FCTC vor fi obligate prin lege să respecte prevederile acesteia. FCTC a fost deschisă spre semnare de la data de 16 iunie până la 22 iunie 2003 la Geneva şi, ulterior, la sediul central al Organizaţiei Naţiunilor Unite din New York, depozitarul tratatului, de la 30 iunie 2003 până la 29 iunie 2004. Statele membre care semnează FCTC demonstrează faptul că vor face eforturi sincere să o ratifice şi că vor da dovadă de angajament politic de a nu submina obiectivele definite în aceasta. fiările care doresc să devină părţi ale FCTC după 29 iunie 2004 pot face acest lucru prin aderare, un proces constând într-o singură etapă şi fiind echivalent cu o ratificare.

Reţeaua globală dezvoltată pe parcursul perioadei negocierilor FCTC va fi importantă pentru pregătirea în vederea implementării FCTC la nivel naţional. Conform spuselor directorului general al WHO, dr. Jong-Wook Lee: "Negocierile FCTC au declanşat deja un proces care a avut ca rezultat diferenţe vizibile la nivel naţional.

Succesul FCTC ca instrument pentru sănătatea publică va depinde de energia şi angajamentul politic pe care le dedicăm implementării acesteia în ţări în anii următori. Obţinerea unui succes va însemna câştiguri pentru toţi în ceea ce priveşte sănătatea publică globală."

Pentru ca acestea să fie materializate, este necesar ca dorinţa şi devotamentul, care au fost atât de evidente în timpul negocierilor, să se răspândească la nivel naţional şi local astfel încât FCTC să devină o realitate concretă acolo unde contează cel mai mult, în interiorul ţărilor.

Cuvânt înainte

Părţile prezentei FCTC,

hotărâte să acorde prioritate dreptului lor de a proteja sănătatea publică,

admiţând faptul că răspândirea epidemiilor provocate de tutun reprezintă o problemă globală cu consecinţe grave asupra sănătăţii publice şi care necesită cea mai extinsă colaborare internaţională posibilă şi participarea tuturor ţărilor într-o reacţie internaţională eficientă, adecvată şi multilaterală,

reflectând preocuparea comunităţii internaţionale cu privire la consecinţele devastatoare la nivel mondial asupra sănătăţii, a mediului înconjurător, precum şi la consecinţele sociale şi economice ale consumului de tutun şi expunerii la fumul de tutun, serios preocupate de creşterea la nivel mondial a consumului de ţigarete şi de alte produse ce conţin tutun, în special în ţările în curs de dezvoltare, precum şi de povara pe care acest lucru o reprezintă pentru familii, pentru săraci şi pentru sistemele naţionale de sănătate, recunoscând că dovezile ştiinţifice au stabilit clar că atât consumul de tutun, cât şi expunerea la fumul de tutun provoacă moartea, îmbolnăvirea şi invaliditatea şi că există un interval de timp între expunerea la fumat şi alte utlizări ale produselor din tutun şi declanşarea bolilor provocate de tutun, recunoscând, de asemenea, că ţigaretele şi alte câteva produse care conţin tutun sunt prelucrate în aşa fel încât să creeze şi să menţină dependenţa şi că mulţi dintre compuşii conţinuţi şi fumul pe care îl produc sunt activi din punct de vedere farmacologic, toxici, mutageni şi carcinogeni şi că dependenţa de tutun este în mod distinct clasificată ca fiind o dereglare în majoritatea clasificărilor internaţionale ale bolilor,

confirmând existenţa unor dovezi ştiinţifice clare asupra faptului că expunerea prenatală la fumul de tutun are efecte adverse de sănătate şi dezvoltare pentru copii, profund îngrijorate de creşterea numărului de fumători şi al altor forme de consum al tutunului în rândul copiilor şi adolescenţilor din întreaga lume, în special la vârste din ce în ce mai reduse, alarmate de creşterea numărului de fumători şi al altor forme de consum al tutunului în rândul femeilor şi al tinerilor din întreaga lume şi ţinând cont de necesitatea unei participări depline a femeilor la toate nivelurile generării şi implementării unor politici şi de necesitatea unor strategii de control al tutunului specifice fiecărui sex, profund îngrijorate de numărul mare de fumători şi de alte forme de consum al tutunului de către persoane indigene,

intens preocupate de impactul tuturor formelor de reclamă, promovare şi sponsorizare, care încurajează consumul produselor ce conţin tutun,

admiţând că este necesară o acţiune comună pentru eliminarea tuturor formelor de trafic ilicit de ţigarete şi de alte produse ce conţin tutun, inclusiv contrabanda, producerea ilegală şi contrafacerea,

confirmând că pentru controlul tutunului la toate nivelurile şi în special în ţările în curs de dezvoltare şi în cele cu economii în tranziţie sunt necesare resurse financiare şi tehnice suficiente, proporţionale cu nevoia curentă şi estimată de activităţi de control al tutunului,

recunoscând nevoia de a elabora mecanisme corespunzătoare care să abordeze implicaţiile sociale şi economice pe termen lung ale unor strategii eficiente de reducere a cererii de tutun,

acordând atenţie dificultăţilor sociale şi economice pe care le pot crea programele de control al tutunului pe termen mediu şi lung în anumite ţări în curs de dezvoltare şi în ţări cu economii în tranziţie şi admiţând nevoia de asistenţă tehnică şi financiară în contextul unor strategii de dezvoltare durabilă aplicate la nivel naţional,

conştiente de eforturile valoroase realizate de multe state în sensul combaterii consumului de tutun şi lăudând conducerea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, precum şi eforturile altor organizaţii şi entităţi din sistemul Organizaţiei Naţiunilor Unite şi a altor organizaţii interguvernamentale internaţionale şi regionale, pentru elaborarea de măsuri de control al tutunului,

subliniind contribuţia deosebită a organizaţiilor neguvernamentale şi a altor membri ai societăţii civile fără legătură cu industria tutunului, incluzând aici organisme profesionale de sănătate, grupuri de femei, tineret, consumatori şi grupuri ecologice şi instituţii academice şi de îngrijire a sănătăţii, până la eforturi de control al tutunului la nivel naţional şi internaţional, şi importanţa vitală a participării acestora la eforturile naţionale şi internaţionale de control al tutunului,

recunoscând necesitatea de a fi avertizaţi în legătură cu orice încercare a industriei tutunului de a submina eforturile de control al tutunului şi necesitatea de a fi la curent cu acele activităţi din industria tutunului care au un impact negativ asupra eforturilor de control al tutunului,

reamintind art. 12 din Acordul internaţional asupra drepturilor economice, sociale şi culturale, adoptat de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la 16 decembrie 1966, care stipulează că toţi oamenii au dreptul de a se bucura de cele mai înalte standarde de sănătate fizică şi mentală ce pot fi atinse,

reamintind şi preambulul Constituţiei Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care prevede că dreptul de a se bucura de cel mai înalt standard de sănătate ce poate fi atins reprezintă unul dintre drepturile fundamentale ale fiecărui om, indiferent de rasă, religie, convingeri politice sau condiţie socială,

hotărâte să promoveze măsuri de control al tutunului bazate pe consideraţii ştiinţifice, tehnice şi economice actuale şi relevante,

reamintind Convenţia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la 18 decembrie 1979, care prevede că statele participante la acea convenţie vor adopta măsuri adecvate pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor din domeniul îngrijirilor de sănătate, reamintind în continuare Convenţia asupra drepturilor copilului, adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, care prevede că statele participante la acea convenţie recunosc dreptul copilului la cel mai înalt standard de sănătate ce poate fi atins,

au hotărât după cum urmează:

PARTEA I
Introducere

ARTICOLUL 1
Termeni utilizaţi

În scopurile prezentei FCTC:

a) comerţ ilicit indică orice practică sau comportament interzis de lege, asociat cu producerea, expedierea, primirea, deţinerea, distribuirea, vânzarea sau cumpărarea, inclusiv orice practică sau comportament menit să faciliteze o astfel de activitate;

b) organizaţie regională de integrare economică se referă la o organizaţie compusă din mai multe state suverane şi căreia statele membre i-au transferat jurisdicţia asupra unui grup de probleme, inclusiv autoritatea de a lua decizii cu privire la aceste probleme în numele statelor membre¹⁾;

¹⁾ Acolo unde este adecvat, termenul naţional se va referi în aceeaşi măsură la organizaţii regionale de integrare economică.

c) reclama şi promovarea tutunului indică orice formă de comunicare, recomandare ori activitate comercială, care are drept scop, rezultat sau rezultat potenţial promovarea unui produs ce conţine tutun ori consumul de tutun în mod direct sau indirect;

d) controlul tutunului indică o serie de strategii de reducere a furnizării, cererii şi daunelor menite să îmbunătăţească sănătatea unei populaţii prin eliminarea sau reducerea consumului de produse ce conţin tutun ori a expunerii la fumul de ţigară;

e) industria tutunului se referă la producătorii de tutun, distribuitorii angrosişti şi importatorii de produse ce conţin tutun;

f) produsele ce conţin tutun indică produsele fabricate parţial sau integral din frunză de tutun ca materie primă şi care sunt produse pentru a fi fumate, supte, mestecate ori inhalate;

g) sponsorizarea tutunului indică orice fel de sprijin acordat oricărui eveniment, activitate sau individ, având drept scop, rezultat sau rezultat potenţial promovarea unui produs ce conţine tutun ori utilizarea tutunului în mod direct sau indirect.

ARTICOLUL 2
Legătura dintre prezenta FCTC şi alte acorduri şi instrumente legale

1. Pentru o mai bună protejare a sănătăţii populaţiei, părţile sunt încurajate să implementeze măsuri adiţionale celor prevăzute de prezenta FCTC şi protocoalele sale şi nimic din aceste instrumente nu va împiedica o parte să impună cerinţe mai stricte în concordanţă cu prevederile lor şi care respectă legea internaţională.

2. Prevederile prezentei FCTC şi ale protocoalelor acesteia nu vor afecta în nici un fel dreptul părţilor de a se implica în acorduri bilaterale sau multilaterale, inclusiv regionale sau subregionale, cu privire la probleme relevante pentru sau adiţionale prezentei FCTC şi protocoalelor sale, cu condiţia ca aceste acorduri să nu contrazică obligaţiile lor în cadrul FCTC şi al protocoalelor acesteia. Părţile implicate vor comunica aceste acorduri Conferinţei părţilor prin intermediul secretariatului.

PARTEA a II-a
Obiectiv, principii de bază şi obligaţii generale

ARTICOLUL 3
Obiectiv

Obiectivul prezentei FCTC şi al protocoalelor acesteia este protejarea generaţiilor prezente şi viitoare de consecinţele devastatoare ale consumului de tutun şi ale expunerii la fumul de tutun asupra sănătăţii, a mediului înconjurător, mediului social şi economic, prin oferirea unui cadru pentru măsurile de control al tutunului care să fie implementate de părţi la nivel naţional, regional şi internaţional, cu scopul de a reduce constant şi considerabil prevalenţa utilizării tutunului şi a expunerii la fumul de tutun.

ARTICOLUL 4
Principii de bază

Pentru a atinge obiectivul prezentei FCTC şi al protocoalelor acesteia şi pentru a implementa prevederile, părţile vor fi îndrumate, printre altele, de principiile prezentate mai jos:

1. Fiecare persoană trebuie informată cu privire la consecinţele asupra sănătăţii, la caracterul ce creează dependenţă şi la pericolul de moarte pe care le reprezintă consumul de tutun şi expunerea la fumul de tutun, precum şi cu privire la măsurile eficiente legislative, executive, administrative sau de altă natură ce trebuie luate în considerare la nivelul guvernamental corespunzător pentru a proteja toate persoanele de expunerea la fumul de tutun.

2. Este necesar un angajament politic puternic pentru a dezvolta şi a susţine la nivel naţional, regional şi internaţional măsuri globale multisectoriale şi răspunsuri coordonate, luându-se în considerare:

a) necesitatea de a adopta măsuri pentru protejarea tuturor persoanelor de expunerea la fumul de tutun;

b) necesitatea de a adopta măsuri pentru prevenirea iniţierii, promovării şi pentru sprijinirea renunţării la fumat, precum şi pentru reducerea consumului de produse ce conţin tutun în orice formă;

c) necesitatea de a adopta măsuri pentru promovarea participării persoanelor şi comunităţilor indigene la dezvoltarea, implementarea şi evaluarea programelor de control al tutunului, care sunt adecvate din punct de vedere social şi cultural nevoilor şi perspectivelor lor; şi

d) necesitatea de a adopta măsuri pentru tratarea riscurilor specifice fiecărui sex, atunci când sunt dezvoltate măsurile de control al tutunului.

3. Cooperarea internaţională, în special transferul de tehnologie, cunoştinţe şi asistenţă financiară şi oferirea expertizei necesare, pentru stabilirea şi implementarea unor programe eficiente de control al tutunului, ţinând cont de cultura locală, precum şi de factorii sociali, economici, politici si legali reprezintă un aspect important al prezentei FCTC.

4. Măsurile şi răspunsurile multisectoriale globale pentru reducerea consumului tuturor produselor ce conţin tutun la nivel naţional, regional şi internaţional sunt esenţiale pentru prevenirea, în conformitate cu principiile de sănătate publică, a frecvenţei bolilor, invalidităţii premature şi mortalităţii datorate consumului de tutun şi expunerii la fumul de tutun.

5. Problemele legate de responsabilitate, după cum este stabilită aceasta de fiecare parte sub jurisdicţia sa, reprezintă o parte importantă a combaterii de ansamblu a tutunului.

6. Importanţa asistenţei tehnice şi financiare pentru sprijinirea tranziţiei economice a cultivatorilor şi lucrătorilor de tutun a căror existenţă este grav afectată de programele de control al tutunului în părţile care reprezintă ţări în curs de dezvoltare, precum şi în părţile cu o economie în tranziţie trebuie admisă şi abordată în contextul strategiilor de dezvoltare susţinută, dezvoltate la nivel naţional.

7. Participarea societăţii civile este esenţială pentru atingerea obiectivului prezentei FCTC şi protocoalelor acesteia.

ARTICOLUL 5
Obligaţii generale

1. Fiecare parte va dezvolta, implementa, actualiza periodic şi va revizui strategiile naţionale multisectoriale de control al tutunului, proiectele şi programele, în conformitate cu prezenta FCTC a cărei parte este şi cu protocoalele acesteia.

2. În acest scop, fiecare parte, conform capacităţilor sale:

a) va stabili sau va consolida şi va finanţa un mecanism naţional de coordonare ori puncte focale pentru controlul tutunului; şi

b) va adopta şi va implementa măsuri eficiente legislative, executive, administrative şi/sau de altă natură şi va coopera cu alte părţi, în mod adecvat, pentru elaborarea politicilor necesare de prevenire şi reducere a consumului de tutun, a dependenţei de nicotină şi a expunerii la fumul de tutun.

3. În stabilirea şi implementarea politicilor de sănătate publică referitoare la controlul tutunului, părţile vor acţiona pentru protejarea acestor politici de interesele comerciale sau de alt tip din industria tutunului, în conformitate cu legea naţională.

4. Părţile vor coopera în formularea măsurilor, procedurilor şi reperelor propuse pentru implementarea prezentei FCTC din care fac parte şi a protocoalelor acesteia.

5. Părţile vor coopera, în mod corespunzător, cu organizaţiile competente internaţionale şi regionale şi cu alte entităţi pentru atingerea obiectivelor prezentei FCTC din care fac parte şi ale protocoalelor acesteia.

6. Părţile vor coopera, în limitele posibilităţilor şi resurselor pe care le au la dispoziţie, pentru sporirea resurselor financiare în scopul implementării eficiente a prezentei FCTC prin mecanisme de finanţare multilaterale.

PARTEA a III-a
Măsuri legate de reducerea cererii de tutun

ARTICOLUL 6
Măsuri referitoare la preţuri şi taxe pentru reducerea cererii de tutun

1. Părţile admit că măsurile referitoare la preţuri şi taxe reprezintă o modalitate eficientă şi importantă de reducere a consumului de tutun de către diverse segmente de populaţie, în special persoanele tinere.

2. Fără a prejudicia dreptul suprem al părţilor de a elabora şi de a stabili propriile politici de impozitare, fiecare parte trebuie să ia în considerare obiectivele privitoare la sănătatea naţională în legătură cu controlul tutunului şi să adopte sau să menţină, după caz, măsuri care pot include:

a) implementarea unor politici fiscale şi, atunci când este cazul, a unor politici de preţ asupra produselor ce conţin tutun, cu scopul de a contribui la atingerea obiectivelor de sănătate privitoare la reducerea consumului de tutun; şi

b) interzicerea sau restricţia, în mod corespunzător, a vânzărilor către şi/sau a importurilor de către voiajorii comerciali internaţionali care fac comerţ cu produse de tutun impozabile sau neimpozabile.

3. Părţile vor oferi rate ale impozitelor pentru produsele ce conţin tutun şi tendinţele consumului de tutun în rapoartele lor periodice către Conferinţa părţilor, în conformitate cu art. 21.

ARTICOLUL 7
Măsuri nereferitoare la preţuri pentru reducerea cererii de tutun

Părţile admit că măsurile globale nereferitoare la preţuri reprezintă o metodă eficientă şi importantă de reducere a consumului de tutun. Fiecare parte va adopta şi va implementa măsuri eficiente legislative, executive, administrative sau de altă natură necesare pentru implementarea obligaţiilor sale conform art. 8 şi 13 şi va coopera cu celelalte părţi, în mod corespunzător, direct sau prin intermediul organismelor internaţionale competente, în scopul implementării acestora. Conferinţa părţilor va propune repere adecvate pentru implementarea prevederilor acestor articole.

ARTICOLUL 8
Protecţia împotriva expunerii la fumul de tutun

1. Părţile admit că dovezile ştiinţifice au stabilit clar faptul că expunerea la fumul de tutun provoacă moartea, diverse boli şi invaliditatea.

2. Fiecare parte va adopta şi va implementa în zonele de jurisdicţie naţională existente, stabilite de legea naţională, şi va promova activ la nivelul său de autoritate adoptarea şi implementarea unor măsuri eficiente legislative, executive, administrative şi/sau de altă natură, asigurând protecţia împotriva expunerii la fumul de tutun la locurile de muncă interioare, în mijloacele de transport public, locurile publice interioare şi, după caz, în alte locuri publice.

ARTICOLUL 9
Norme referitoare la constituenţii produselor ce conţin tutun

Conferinţa părţilor, după consultarea cu organismele internaţionale competente, va propune repere pentru testarea şi măsurarea constituenţilor şi emisiilor produselor ce conţin tutun şi pentru reglementarea acestora. Fiecare parte va adopta şi va implementa, cu aprobarea autorităţilor naţionale competente, măsuri eficiente legislative, executive şi administrative sau de altă natură pentru astfel de testări, măsurări şi reglementări.

ARTICOLUL 10
Norme referitoare la divulgarea informaţiilor cu privire la produsele ce conţin tutun

Fiecare parte, în conformitate cu legea naţională, va adopta şi va implementa măsuri eficiente legislative, executive şi administrative sau de altă natură pentru a obliga producătorii şi importatorii de produse ce conţin tutun să divulge autorităţilor guvernamentale informaţii referitoare la conţinutul şi emisiile acestor produse. Fiecare parte va adopta în continuare şi va implementa măsuri eficiente pentru dezvăluirea publică a informaţiilor referitoare la constituenţii toxici din produsele ce conţin tutun şi din emisiile pe care acestea le pot produce.

ARTICOLUL 11
Ambalarea şi etichetarea produselor ce conţin tutun

1. Fiecare parte va adopta şi va implementa, într-un interval de 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentei FCTC pentru acea parte, în conformitate cu legislaţia naţională, măsuri eficiente pentru a se asigura că:

a) ambalajele şi etichetele produselor ce conţin tutun nu promovează un produs prin mijloace false, care induc în eroare sau pot crea o impresie greşită cu privire la caracteristicile produsului, la efectele sale asupra sănătăţii, pericole sau emisii, inclusiv vreun termen, specificare, marcaj, figură sau orice alt semn care creează în mod direct sau indirect impresia greşită că un anumit produs ce conţine tutun este mai puţin dăunător decât altele. Aici putem include termeni ca "low tar" (conţinut redus de gudron), "light" (slabe), "ultralight" (ultraslabe), sau "mild" (slabe); şi

b) pachetul sau ambalajul fiecărei unităţi de produse ce conţin tutun şi orice ambalaj sau etichetă exterioară a acestora poartă, de asemenea, avertismente cu privire la sănătate care descriu efectele dăunătoare ale consumului de tutun şi pot include şi alte mesaje adecvate. Aceste avertismente şi mesaje:

(i) vor fi aprobate de autoritatea naţională competentă;

(ii) se vor roti;

(iii) vor fi mari, clare, vizibile şi lizibile;

(iv) trebuie să ocupe cel puţin 50% din zonele principale de afişare, dar nu mai puţin de 30% din acestea;

(v) pot fi sub formă de sau pot include imagini ori pictograme.

2. Pachetul sau ambalajul fiecărei unităţi de produse ce conţin tutun şi orice ambalaj sau etichetă exterioară a acestora, pe lângă avertismentele precizate în paragraful 1 b) din acest articol, va conţine informaţii cu privire la constituenţii principali şi emisiile produselor ce conţin tutun, după cum sunt definite de autorităţile naţionale.

3. Fiecare parte va cere ca avertismentele şi alte informaţii textuale specificate în paragrafele 1 b) şi 2 ale acestui articol să apară pe pachetul sau ambalajul fiecărei unităţi de produse ce conţin tutun şi orice ambalaj sau etichetă exterioară a acestora în limba ori în limbile sale principale.

4. În scopurile acestui articol, termenul "ambalaje şi etichete exterioare" cu referire la produsele ce conţin tutun se aplică oricăror ambalaje sau etichete folosite în vânzarea cu amănuntul a produsului.

ARTICOLUL 12
Educaţie, comunicare, pregătire şi conştientizare publică

Fiecare parte va promova şi va consolida conştienţa publică cu privire la problemele de control al tutunului, folosind toate mijloacele de comunicare pe care le are la dispoziţie, în mod adecvat. În acest scop, fiecare parte va adopta şi va implementa măsuri eficiente legislative, executive, administrative sau de altă natură pentru a promova:

a) accesul larg la programe eficiente şi cuprinzătoare educaţionale şi de conştientizare publică a riscurilor de sănătate, inclusiv caracteristicile ce creează dependenţă ale consumului de tutun şi expunerii la fumul de tutun;

b) conştientizarea de către public a riscurilor de sănătate implicate de consumul de tutun şi expunerea la fumul de tutun, a beneficiilor renunţării la fumat şi adoptării unui stil de viaţă lipsit de tutun, după cum se specifică în art. 14.2;

c) accesul public, în conformitate cu legea naţională, la o gamă largă de informaţii referitoare la industria tutunului, în măsura în care sunt relevante pentru obiectivul prezentei FCTC;

d) pregătirea eficientă şi corespunzătoare şi programe de sensibilizare şi conştientizare pentru controlul tutunului, adresate unor persoane, cum ar fi: lucrători din domeniul medical, asistenţi sociali, profesionişti din mass-media, educatori, persoane cu funcţii de conducere, administratori şi alte persoane implicate;

e) conştientizarea şi participarea agenţiilor publice şi private şi a organizaţiilor neguvernamentale care nu fac parte din industria tutunului la dezvoltarea şi implementarea unor programe intersectoriale pentru controlul tutunului; şi

f) conştientizarea de către public şi accesul acestuia la informaţiile referitoare la efectele adverse ale prelucrării şi consumului de tutun asupra sănătăţii, economiei şi mediului înconjurător.

ARTICOLUL 13
Reclama, promovarea şi sponsorizarea tutunului

1. Părţile admit că o interdicţie clară asupra reclamei, promovării şi sponsorizării ar reduce consumul de produse ce conţin tutun.

2. Fiecare parte va implementa, în conformitate cu constituţia şi principiile sale constituţionale, o interdicţie asupra oricărui tip de reclamă, promovare şi sponsorizare a tutunului. Aceasta va include, în funcţie de contextul legal şi de metodele tehnice pe care partea respectivă le are la dispoziţie, o interdicţie cuprinzătoare asupra reclamei, promovării şi sponsorizării pornite din teritoriul său peste graniţă. În această privinţă, într-un interval de timp de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentei FCTC pentru partea respectivă, fiecare parte va declanşa măsurile corespunzătoare legislative, executive, administrative şi/sau de altă natură şi va raporta rezultatele conform art. 21.

3. O parte care nu se află în postura de a implementa o interdicţie cuprinzătoare din cauza constituţiei sau principiilor sale constituţionale va aplica restricţii asupra oricărui tip de reclamă, promovare şi sponsorizare a tutunului. Acestea vor include, în funcţie de contextul legal şi de metodele tehnice pe care partea respectivă le are la dispoziţie, o interdicţie cuprinzătoare asupra reclamei, promovării şi sponsorizării pornite din teritoriul său şi având efecte peste graniţă. În această privinţă, fiecare parte va declanşa măsurile corespunzătoare legislative, executive, administrative şi/sau de altă natură şi va raporta rezultatele conform art. 21.

4. Ca măsuri minime şi în conformitate cu constituţia sau cu principiile sale constituţionale, fiecare parte va realiza următoarele:

a) va interzice orice formă de reclamă, promovare şi sponsorizare a tutunului, care promovează un produs ce conţine tutun printr-o modalitate falsă, înşelătoare, care induce în eroare sau poate crea o impresie greşită cu privire la caracteristicile produsului, efectele sale asupra sănătăţii, pericolele ori emisiile;

b) va cere ca avertismente sau mesaje legate de sănătate ori altele adecvate să însoţească toate reclamele la tutun şi, în mod corespunzător, promovarea şi sponsorizarea;

c) va restricţiona utilizarea stimulentelor directe sau indirecte care încurajează achiziţionarea de către public a produselor ce conţin tutun;

d) va cere, dacă nu are o interdicţie cuprinzătoare, divulgarea către autorităţile guvernamentale pertinente a cheltuielilor din industria tutunului pentru reclama, promovarea şi sponsorizarea care nu sunt încă interzise. Aceste autorităţi pot decide, în funcţie de legislaţia naţională, să pună aceste cifre la dispoziţia publicului şi Conferinţei părţilor, conform art. 21;

e) va implementa o interdicţie cuprinzătoare sau, în cazul unei părţi care nu se află în postura de a implementa o astfel de interdicţie din cauza constituţiei sau principiilor sale constituţionale, va restricţiona reclama, promovarea şi sponsorizarea tutunului prin intermediul radioului, televiziunii, presei şi, în mod corespunzător, prin intermediul altor mijloace de comunicare, cum ar fi internetul, într-o perioadă de maximum 5 ani; şi

f) va interzice sau, în cazul unei părţi care nu se află în postura de a interzice din cauza constituţiei sau principiilor sale constituţionale, va restricţiona sponsorizarea de către industria tutunului a evenimentelor internaţionale, activităţilor şi/sau participanţilor din cadrul acestora.

5. Părţile sunt încurajate să implementeze măsuri adiţionale celor obligatorii prezentate în paragraful 4.

6. Părţile vor coopera pentru dezvoltarea de tehnologii şi alte măsuri necesare pentru a facilita eliminarea reclamelor peste graniţe.

7. Părţile care au o interdicţie asupra anumitor forme de reclamă, promovare şi sponsorizare a tutunului au dreptul suprem de a interzice pătrunderea acelor forme de reclamă, promovare şi sponsorizare pe teritoriul lor şi de a impune pedepse echivalente celor care se aplică reclamei, promovării şi sponsorizării locale din teritoriul lor, în conformitate cu legislaţia lor naţională. Acest paragraf nu sprijină şi nu aprobă o anumită pedeapsă.

8. Părţile vor lua în considerare elaborarea unui protocol care să prezinte măsurile adecvate ce necesită colaborare internaţională pentru o interdicţie cuprinzătoare asupra reclamei, promovării şi sponsorizării peste graniţe.

ARTICOLUL 14
Măsuri de reducere a cererii, referitoare la dependenţa şi renunţarea la tutun

1. Fiecare parte va dezvolta şi va răspândi repere adecvate, cuprinzătoare şi integrate, bazate pe dovezi ştiinţifice, şi cele mai bune practici, ţinând cont de contextul şi priorităţile naţionale, şi va adopta măsuri eficiente de promovare a renunţării la fumat şi a unui tratament adecvat pentru dependenţa de tutun.

2. În acest scop, fiecare parte va face eforturi pentru:

a) a elabora şi implementa programe eficiente în scopul promovării renunţării la fumat, în locaţii precum instituţii educaţionale, puncte medicale, locuri de muncă şi medii sportive;

b) a include diagnostice şi tratamente pentru dependenţa de tutun şi servicii de consultanţă pentru renunţarea la consumul de tutun în programele, proiectele şi strategiile naţionale pentru sănătate şi educaţie, cu participarea personalului sanitar, a muncitorilor în folosul comunităţii şi a asistenţilor sociali, în funcţie de caz;

c) a stabili, în cadrul centrelor medicale şi al centrelor de reabilitare, anumite programe pentru diagnosticarea, consultanţa, prevenirea şi tratarea dependenţei de tutun; şi

d) a colabora cu alte părţi pentru facilitarea accesibilităţii şi disponibilităţii tratamentului împotriva dependenţei de tutun, incluzând produse farmaceutice conform art. 22. Astfel de produse şi constituenţii lor pot conţine medicamente, produse utilizate în administrarea medicamentelor şi diagnostice atunci când este cazul.

PARTEA a IV-a
Măsuri referitoare la reducerea livrării de tutun

ARTICOLUL 15
Comerţul ilicit cu produse ce conţin tutun

1. Părţile admit că eliminarea tuturor formelor de comerţ ilicit cu produse ce conţin tutun, inclusiv contrabanda, producerea ilegală şi contrafacerea, şi dezvoltarea şi implementarea unei legislaţii naţionale în acest domeniu, în completarea acordurilor subregionale, regionale şi globale, reprezintă componente esenţiale în controlul tutunului.

2. Fiecare parte va adopta şi va implementa măsuri eficiente legislative, executive, administrative sau de altă natură pentru a se asigura că pachetele şi ambalajele unităţilor de tutun şi orice ambalaj exterior al unor astfel de produse sunt marcate pentru a facilita determinarea originii produsului şi pentru a facilita, în conformitate cu legislaţia naţională şi cu acordurile bilaterale sau multilaterale semnificative, determinarea punctului de deviere, monitorizarea, documentarea şi controlul mişcării produselor ce conţin tutun şi a statutului lor legal. În plus, fiecare parte va realiza următoarele:

a) va cere ca pachetele şi ambalajele unităţilor de produse ce conţin tutun pentru vânzare cu amănuntul şi cu ridicata pe piaţa locală să conţină menţiunea: "Vânzarea permisă doar în (se introduce numele ţării, al unităţii subnaţionale, regionale ori federale)" sau orice alt marcaj eficient care să indice destinaţia finală ori care să ajute autorităţile la stabilirea legalităţii vânzării produsului pe piaţa locală; şi

b) va lua în considerare, după caz, elaborarea unui regim practic de descoperire şi detectare ce va asigura suplimentar sistemul de distribuire şi va ajuta la investigarea comerţului ilicit.

3. Fiecare parte va cere ca informaţiile de ambalare sau marcajele specificate în paragraful 2 din acest articol să fie prezentate în formă lizibilă şi/sau să apară în limba ori în limbile principale ale părţii respective.

4. În scopul eliminării comerţului ilegal cu produse ce conţin tutun, fiecare parte va realiza următoarele:

a) va monitoriza şi va colecta date referitoare la comerţul peste graniţă cu produse ce conţin tutun, inclusiv comerţul ilicit, şi va efectua schimb de informaţii între vămi, departamentul de taxe şi alte autorităţi, după caz, şi în conformitate cu legislaţia naţională şi acordurile bilaterale şi multilaterale aplicabile;

b) va aplica şi va consolida legislaţia, cu pedepsele şi compensaţiile adecvate, împotriva comerţului ilicit cu produse ce conţin tutun, inclusiv ţigaretele contrafăcute şi de contrabandă;

c) va adopta măsurile adecvate pentru a se asigura că toate echipamentele de producţie confiscate, ţigaretele contrafăcute şi de contrabandă şi alte produse ce conţin tutun sunt distruse prin intermediul unor metode care nu afectează mediul înconjurător atunci când este posibil ori sunt eliminate în conformitate cu legislaţia naţională;

d) va adopta şi va implementa măsuri de monitorizare, documentare şi control al stocării şi distribuţiei produselor ce conţin tutun, depozitate sau transportate fără aplicarea de taxe sau impozite sub jurisdicţia sa; şi

e) va adopta măsuri adecvate pentru a permite confiscarea profiturilor obţinute din comerţul ilicit cu produse ce conţin tutun.

5. Informaţiile obţinute conform subparagrafelor 4a) şi 4d) din acest articol vor fi prezentate, în mod corespunzător şi în formă globală, de către părţi în rapoartele periodice către Conferinţa părţilor, în conformitate cu art. 21.

6. Părţile vor promova, după caz şi în conformitate cu legislaţia naţională, cooperarea între agenţiile naţionale, precum şi organizaţiile interguvernamentale regionale şi internaţionale, datorită legăturii acestora cu investigaţii, acuzări şi proceduri juridice, în vederea eliminării comerţului ilicit cu produse ce conţin tutun. Se va acorda o atenţie deosebită cooperării la nivel regional şi subregional pentru combaterea comerţului ilicit cu produse ce conţin tutun.

7. Fiecare parte se va strădui să adopte şi să implementeze măsuri adiţionale, inclusiv autorizarea, atunci când este cazul, pentru controlul şi reglementarea producerii şi distribuirii de produse ce conţin tutun, pentru a preveni comerţul ilicit.

ARTICOLUL 16
Vânzările către sau de către minori

1. Fiecare parte va adopta şi va implementa măsuri eficiente legislative, executive, administrative şi de altă natură la nivelul corespunzător al guvernului pentru a interzice vânzările de produse ce conţin tutun unor persoane cu o vârstă inferioară celei stabilite de legislaţia locală, naţională sau inferioară vârstei de 18 ani. Aceste măsuri pot include:

a) obligaţia tuturor vânzătorilor de produse ce conţin tutun de a aşeza un indicator clar şi proeminent în interiorul punctului de vânzare, referitor la interzicerea vânzării de tutun către minori şi, în caz de nesiguranţă, obligaţia fiecărui cumpărător de produse ce conţin tutun de a prezenta dovezi clare că a împlinit vârsta legală;

b) interzicerea vânzării de produse ce conţin tutun într-un mod care le face direct accesibile, cum ar fi pe rafturile magazinelor;

c) interzicerea producerii şi vânzării de dulciuri, snacks-uri, jucării sau alte obiecte în formă de produse ce conţin tutun, deoarece acestea îi atrag pe minori; şi

d) asigurarea că automatele pentru tutun sub jurisdicţia sa nu sunt accesibile minorilor şi nu promovează vânzarea de produse ce conţin tutun minorilor.

2. Fiecare parte va interzice sau va promova interzicerea distribuirii gratuite de produse ce conţin tutun către public şi mai ales către minori.

3. Fiecare parte se va strădui să interzică vânzarea de ţigarete la bucată sau în pachete mici care fac ca aceste produse să fie mai uşor accesibile minorilor.

4. Părţile recunosc faptul că pentru a creşte eficienţa, măsurile de prevenire a vânzării produselor ce conţin tutun către minori trebuie implementate, atunci când este cazul, alături de alte prevederi conţinute în prezenta FCTC.

5. În momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau aderării la prezenta FCTC sau în orice moment ulterior, o parte poate, prin intermediul unei declaraţii scrise irevocabile, să indice acest angajament de a interzice introducerea automatelor de tutun în jurisdicţia sa sau, după caz, de a aplica o interdicţie absolută asupra automatelor de tutun. Declaraţia formulată în conformitate cu acest articol va fi transmisă de către depozitar tuturor părţilor FCTC.

6. Fiecare parte va adopta şi va implementa măsuri eficiente legislative, executive, administrative sau de altă natură, inclusiv amenzi, împotriva vânzătorilor şi distribuitorilor, pentru a asigura respectarea obligaţiilor stipulate în paragrafele 1-5 din acest articol.

7. Fiecare parte ar trebui, în mod corespunzător, să adopte şi să implementeze măsuri eficiente legislative, executive, administrative sau de altă natură pentru a interzice vânzarea de produse ce conţin tutun de către persoane cu o vârstă inferioară celei stipulate de legislaţia locală, naţională sau inferioară vârstei de 18 ani.

ARTICOLUL 17
Acordarea de sprijin pentru activităţile alternative viabile

din punct de vedere economic Părţile vor promova în mod corespunzător, în cooperare cu celelalte părţi şi cu organizaţiile interguvernamentale internaţionale şi regionale competente, alternative viabile din punct de vedere economic pentru lucrătorii şi cultivatorii de tutun şi, după caz, pentru vânzătorii individuali.

PARTEA a V-a
Protecţia mediului înconjurător

ARTICOLUL 18
Protecţia mediului înconjurător şi a sănătăţii persoanelor

La îndeplinirea obligaţiilor prevăzute în prezenta FCTC, părţile convin să acorde o atenţie corespunzătoare protecţiei mediului şi sănătăţii persoanelor în relaţie cu mediul, cu referire la cultivarea şi producerea de tutun în cadrul teritoriilor respective.

PARTEA a VI-a
Întrebări legate de responsabilitate

ARTICOLUL 19
Responsabilitatea

1. În scopul combaterii consumului de tutun, părţile vor lua în considerare iniţierea unor acţiuni legislative sau promovarea legislaţiei existente, acolo unde este necesar, pentru a se ocupa de răspunderea penală şi civilă, inclusiv despăgubirea atunci când este necesară.

2. Părţile vor coopera între ele prin schimbul de informaţii prin intermediul Conferinţei părţilor, în conformitate cu art. 21, şi anume:

a) informaţii referitoare la efectele asupra sănătăţii ale consumului de produse ce conţin tutun şi ale expunerii la fumul de tutun, în conformitate cu art. 20.3 a); şi

b) informaţii referitoare la legislaţia şi normele în vigoare, precum şi la jurisprudenţa adecvată.

3. Părţile, în măsura în care este necesar şi stabilit de comun acord, în limitele legislaţiei, politicilor naţionale, ale practicilor legale şi convenţiilor existente aplicabile, îşi vor oferi una alteia sprijin în procedurile juridice referitoare la răspunderea civilă şi penală prevăzută de prezenta FCTC.

4. Prezenta FCTC nu va afecta sau limita în nici un fel vreun drept de acces al părţilor la curţile celorlalte, acolo unde aceste drepturi există.

5. Conferinţa părţilor poate să ia în considerare, dacă este posibil într-o etapă de început, ţinând cont de progresele realizate de forumuri internaţionale importante, probleme legate de responsabilitate, inclusiv abordări internaţionale adecvate ale acestor probleme şi metode potrivite de sprijinire a părţilor, la cerere, în activităţile lor legislative şi de altă natură, conform acestui articol.

PARTEA a VII-a
Cooperarea ştiinţifică şi tehnică şi comunicarea informaţiilor

ARTICOLUL 20
Cercetare, supraveghere şi schimb de informaţii

1. Părţile îşi asumă responsabilitatea de a dezvolta şi promova cercetarea naţională şi de a coordona programele de cercetare la nivel regional şi internaţional în domeniul combaterii tutunului. În acest scop, fiecare parte va realiza următoarele:

a) va iniţia şi va coopera, direct sau prin intermediul organizaţiilor interguvernamentale internaţionale şi regionale competente şi al altor entităţi, în coordonarea evaluărilor ştiinţifice şi de cercetare, şi prin aceasta va promova şi va încuraja cercetarea asupra cauzelor şi efectelor consumului de tutun şi ale expunerii la fumul de tutun, precum şi cercetările pentru identificarea unor recolte alternative; şi

b) va promova şi va consolida, cu sprijinul organizaţiilor interguvernamentale internaţionale şi regionale competente şi al altor entităţi, pregătirea şi sprijinirea tuturor celor implicaţi în activităţi de control al tutunului, incluzând cercetare, implementare şi evaluare.

2. Părţile vor stabili, în mod adecvat, programe pentru supravegherea regională şi globală a amplorii, caracterului, cauzelor şi efectelor consumului de tutun şi ale expunerii la fumul de tutun. În acest scop, părţile vor integra programele de supraveghere a tutunului în programe naţionale, regionale şi globale de supraveghere a sănătăţii, astfel încât datele să poată fi comparate şi analizate la nivel regional şi internaţional, după caz.

3. Părţile admit importanţa asistenţei financiare şi tehnice acordate de organizaţiile interguvernamentale internaţionale şi regionale şi de alte entităţi. Fiecare parte se va strădui:

a) să elaboreze treptat un sistem naţional pentru supravegherea epidemiologică a consumului de tutun şi a indicatorilor sociali, economici şi de sănătate legaţi de acesta;

b) să coopereze cu organizaţiile interguvernamentale internaţionale şi regionale competente şi cu alte entităţi, inclusiv cu agenţii guvernamentale şi neguvernamentale, în supravegherea regională şi globală a tutunului şi în schimbul de informaţii referitoare la indicatorii specificaţi în paragraful 3 a) din acest articol; şi

c) să coopereze cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii în elaborarea unor repere sau proceduri generale pentru a defini colectarea, analizarea şi răspândirea datelor referitoare la supravegherea tutunului.

4. Părţile vor promova şi vor facilita, în funcţie de legislaţia naţională, schimbul de informaţii ştiinţifice, socioeconomice, comerciale şi juridice care sunt oferite publicului, precum şi de informaţii cu privire la practicile din industria tutunului şi a cultivării tutunului, care sunt relevante pentru prezenta FCTC, şi în aceasta vor lua în considerare şi se vor adresa nevoilor speciale ale părţilor reprezentate de ţări în curs de dezvoltare şi părţilor cu economii în tranziţie. Fiecare parte se va strădui:

a) să stabilească treptat şi să menţină o bază de date actualizată de legi şi regulamente pentru controlul tutunului şi, după caz, informaţii cu privire la aplicarea acestora, precum şi jurisprudenţa adecvată, şi să coopereze în dezvoltarea de programe pentru controlul regional şi global al tutunului;

b) să stabilească treptat şi să menţină date actualizate din programele naţionale de supraveghere în conformitate cu paragraful 3 a) din acest articol; şi

c) să coopereze cu organizaţiile internaţionale competente pentru stabilirea treptată şi menţinerea unui sistem global de colectare şi răspândire constantă a informaţiilor referitoare la producerea, prelucrarea tutunului şi la activităţile din industria tutunului care au un impact asupra FCTC sau activităţilor naţionale de control al tutunului.

5. Părţile vor coopera în cadrul organizaţiilor interguvernamentale regionale şi internaţionale şi al instituţiilor financiare şi de dezvoltare din care fac parte, pentru promovarea şi încurajarea furnizării de resurse financiare şi tehnice către secretariat pentru a asista părţile reprezentate de ţări în curs de dezvoltare şi părţile cu economii în tranziţie în îndeplinirea obligaţiilor cu privire la cercetare, supraveghere şi schimb de informaţii.

ARTICOLUL 21
Raportare şi schimb de informaţii

1. Fiecare parte va supune Conferinţei părţilor, prin intermediul secretariatului, rapoarte periodice cu privire la implementarea prezentei FCTC, care ar trebui să includă următoarele:

a) informaţii cu privire la măsurile legislative, executive, administrative sau de altă natură adoptate pentru implementarea prezentei FCTC;

b) informaţii adecvate referitoare la orice constrângeri sau obstacole întâlnite în implementarea prezentei FCTC şi cu privire la măsurile adoptate pentru depăşirea acestor obstacole;

c) informaţii adecvate cu privire la sprijinul financiar şi tehnic oferit sau primit pentru activităţile de control al tutunului;

d) informaţii referitoare la supraveghere şi cercetare, conform specificaţiilor din art. 20; şi

e) informaţiile specificate în art. 6.3, 13.2, 13.3, 13.4 d), 15.5 şi 19.2.

2. Frecvenţa şi formatul acestor rapoarte ale părţilor vor fi stabilite de Conferinţa părţilor. Fiecare parte va efectua raportul iniţial într-un interval de maximum 2 ani de la intrarea în vigoare a FCTC pentru partea respectivă.

3. Conferinţa părţilor, în conformitate cu art. 22 şi 26, va lua în considerare elaborarea de înţelegeri pentru sprijinirea părţilor reprezentate de ţări în curs de dezvoltare şi a părţilor cu economii în tranziţie, la cererea acestora, în îndeplinirea obligaţiilor prevăzute în acest articol.

4. Raportarea şi schimbul de informaţii în cadrul FCTC vor fi supuse legislaţiei naţionale cu privire la confidenţialitate. Părţile vor proteja, cu acordul mutual, orice informaţii confidenţiale schimbate.

ARTICOLUL 22
Cooperare în domeniile ştiinţific, tehnic şi juridic şi furnizarea expertizelor efectuate

1. Părţile vor coopera în mod direct sau prin intermediul organismelor internaţionale competente pentru a-şi consolida capacitatea de a îndeplini obligaţiile rezultate din prezenta FCTC,

luând în considerare necesităţile părţilor reprezentate de ţări în curs de dezvoltare şi ale părţilor cu economii în tranziţie. O asemenea cooperare va promova transferul de expertiză tehnică, ştiinţifică şi juridică şi de tehnologie, cu acordul mutual, pentru stabilirea şi consolidarea strategiilor, proiectelor şi programelor naţionale de control al tutunului care au ca scop, printre altele:

a) facilitarea dezvoltării, transferului şi achiziţiei de tehnologie, cunoştinţe, pricepere, abilitate şi expertiză cu privire la controlul tutunului;

b) furnizarea de expertiză tehnică, ştiinţifică, juridică şi de altă natură pentru a stabili şi consolida strategiile, proiectele şi programele naţionale de control al tutunului, cu scopul de a implementa prezenta FCTC cu ajutorul, printre altele, al:

(i) asistenţei acordate la cerere dezvoltării unei puternice baze legislative, precum şi a unor programe tehnice, incluzând cele pentru prevenirea iniţierii, promovarea renunţării şi protecţia împotriva expunerii la fumul de tutun;

(ii) asistenţei corespunzătoare acordate lucrătorilor din industria tutunului la elaborarea de alternative de existenţă adecvate, viabile din punct de vedere economic şi juridic, într-o modalitate viabilă din punct de vedere economic; şi

(iii) asistenţei corespunzătoare acordate cultivatorilor de tutun în modificarea producţiei agricole prin trecerea la recolte alternative într-o modalitate viabilă din punct de vedere economic;

c) sprijinirea pregătirii adecvate sau a programelor de sensibilizare pentru personalul corespunzător, în conformitate cu art. 12;

d) furnizarea, în mod adecvat, de materiale, echipamente şi provizii necesare, precum şi de suport logistic pentru strategiile, proiectele şi programele de control al tutunului;

e) identificarea metodelor de control al tutunului, incluzând tratamentul global al dependenţei de nicotină; şi

f) promovarea corespunzătoare a cercetării pentru a mări accesibilitatea tratamentului global al dependenţei de nicotină.

2. Conferinţa părţilor va promova şi va facilita transferul de expertiză tehnică, ştiinţifică şi juridică şi tehnologie cu sprijinul financiar asigurat conform art. 26.

PARTEA a VIII-a
Acorduri instituţionale şi resurse financiare

ARTICOLUL 23
Conferinţa părţilor

Conferinţa părţilor se stabileşte în felul următor:

1. Prima sesiune a Conferinţei va fi convocată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii la cel mult un an de la intrarea în vigoare a prezentei FCTC. Conferinţa va determina jurisdicţia şi datele sesiunilor regulate ulterioare în cadrul acestei prime sesiuni.

2. Sesiunile extraordinare ale Conferinţei părţilor vor fi ţinute la date diferite atunci când Conferinţa consideră că sunt necesare sau la cererea scrisă a oricărei părţi, cu condiţia ca, în maximum 6 luni de la comunicarea cererii de către Secretariatul FCTC, aceasta să fie sprijinită de minimum o treime din părţi.

3. Conferinţa părţilor va adopta prin consens general regulile de procedură în cadrul primei sesiuni.

4. Conferinţa părţilor va adopta prin consens general reguli financiare pentru sine sau care să dirijeze finanţarea oricăror organisme subsidiare pe care le înfiinţează, precum şi prevederile financiare pe baza cărora va funcţiona secretariatul. La fiecare sesiune ordinară, aceasta va adopta un buget pentru perioada financiară de până la următoarea sesiune ordinară.

5. Conferinţa părţilor va menţine procesul de implementare a FCTC sub control permanent şi va lua deciziile necesare pentru promovarea unei implementări eficiente; de asemenea, poate adopta protocoale, anexe şi amendamente la FCTC, în conformitate cu art. 28, 29 şi 33. În acest scop, va adopta următoarele măsuri:

a) promovarea şi facilitarea schimbului de informaţii conform art. 20 şi 21;

b) promovarea şi îndrumarea elaborării şi îmbunătăţirii permanente a unor metodologii comparabile pentru cercetare şi colectare de date, adiţionale celor prevăzute în art. 20, şi care sunt relevante pentru implementarea FCTC;

c) promovarea adecvată a elaborării, implementării şi evaluării unor strategii, proiecte şi programe, precum şi a unor politici, legislaţii şi a altor măsuri;

d) luarea în considerare a rapoartelor înaintate de părţi conform art. 21 şi adoptarea unor rapoarte regulate asupra implementării FCTC;

e) promovarea şi facilitarea mobilizării resurselor financiare pentru implementarea FCTC, conform art. 26;

f) stabilirea organismelor subsidiare care sunt necesare pentru atingerea obiectivului FCTC;

g) solicitarea, când este necesar, a serviciilor şi cooperării, precum şi a informaţiilor furnizate de organizaţii şi entităţi competente şi relevante din cadrul sistemului Naţiunilor Unite şi de alte organizaţii interguvernamentale internaţionale şi regionale şi organizaţii şi entităţi neguvernamentale, ca măsură de consolidare a implementării FCTC; şi

h) luarea în considerare a altor acţiuni adecvate pentru atingerea obiectivului FCTC în lumina experienţei acumulate în implementarea acesteia.

6. Conferinţa părţilor va stabili criteriile de participare a observatorilor la procedurile sale.

ARTICOLUL 24
Secretariatul

1. Conferinţa părţilor va desemna un secretariat permanent şi va organiza funcţionarea acestuia. Conferinţa părţilor se va strădui să realizeze acest lucru în prima sesiune.

2. Până la desemnarea şi stabilirea unui secretariat permanent, funcţiile de secretariat al prezentei FCTC vor fi îndeplinite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

3. Funcţiile secretariatului vor consta în:

a) organizarea sesiunilor Conferinţei părţilor şi ale altor organisme subsidiare şi asigurarea serviciilor solicitate de acestea;

b) transmiterea rapoartelor primite conform FCTC;

c) acordarea de sprijin părţilor, la cerere, în special celor reprezentate de ţări în curs de dezvoltare şi celor cu economii în tranziţie, prin selectarea şi comunicarea informaţiilor solicitate în conformitate cu prevederile FCTC;

d) pregătirea rapoartelor asupra activităţilor din cadrul prezentei FCTC sub dirijarea Conferinţei părţilor şi trimiterea acestora către Conferinţa părţilor;

e) asigurarea, sub dirijarea Conferinţei părţilor, a coordonării necesare cu organizaţiile interguvernamentale internaţionale şi regionale şi cu alte organisme competente;

f) iniţierea, sub coordonarea Conferinţei părţilor, a acordurilor administrative şi contractuale care pot fi necesare pentru destituirea sa din funcţii; şi

g) îndeplinirea altor funcţii secretariale specificate de FCTC şi de oricare dintre protocoalele acesteia sau care pot fi stabilite de Conferinţa părţilor.

ARTICOLUL 25
Legăturile dintre Conferinţa părţilor şi organizaţiile interguvernamentale

Pentru asigurarea cooperării tehnice şi financiare pentru atingerea obiectivului prezentei FCTC, Conferinţa părţilor poate solicita cooperarea organizaţiilor interguvernamentale internaţionale şi regionale competente, inclusiv a instituţiilor financiare şi de dezvoltare.

ARTICOLUL 26
Resursele financiare

1. Părţile admit rolul semnificativ al resurselor financiare în atingerea obiectivului prezentei FCTC.

2. Fiecare parte va oferi sprijin financiar în ceea ce priveşte activităţile sale naţionale îndreptate spre atingerea obiectivului FCTC, în conformitate cu proiectele, priorităţile şi programele naţionale.

3. Părţile vor promova în mod corespunzător utilizarea canalelor bilaterale, regionale, subregionale şi a altor canale multilaterale pentru asigurarea fondurilor necesare dezvoltării şi consolidării unor programe multisectoriale globale de control al tutunului pentru părţile reprezentate de ţări în curs de dezvoltare şi de cele cu economii în tranziţie. În consecinţă, alternativele viabile din punct de vedere economic la producerea de tutun, inclusiv diversificarea recoltei, trebuie abordate şi sprijinite în contextul unor strategii de dezvoltare susţinută elaborate la nivel naţional.

4. Părţile reprezentate în cadrul unor organizaţii interguvernamentale regionale şi internaţionale şi instituţii financiare şi de dezvoltare semnificative vor încuraja aceste entităţi să acorde asistenţă financiară părţilor reprezentate de ţări în curs de dezvoltare şi celor cu economii în tranziţie, să le sprijine în îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de FCTC, fără a limita drepturile de participare în cadrul acestor organizaţii.

5. Părţile stabilesc următoarele:

a) pentru sprijinirea părţilor în îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de FCTC, toate resursele semnificative potenţiale şi existente, financiare, tehnice sau de altă natură, atât publice, cât şi private, care sunt disponibile pentru activităţile de control al tutunului, trebuie mobilizate şi utilizate în beneficiul tuturor părţilor, în special al ţărilor în curs de dezvoltare şi al celor cu economii în tranziţie;

b) secretariatul va sfătui părţile reprezentate de ţări în curs de dezvoltare şi ţări cu economii în tranziţie, la cererea acestora, asupra surselor de fonduri disponibile pentru facilitarea implementării obligaţiilor lor în cadrul FCTC;

c) prima sesiune a Conferinţei părţilor va evalua sursele existente şi potenţiale şi mecanismele de asistenţă bazate pe un studiu realizat de secretariat şi alte informaţii relevante şi va decide asupra caracterului lor adecvat; şi

d) rezultatele acestei evaluări vor fi luate în considerare de către Conferinţa părţilor în stabilirea necesităţii de a spori mecanismele existente sau de a stabili un fond global voluntar sau alte mecanisme financiare adecvate pentru canalizarea unor resurse adiţionale necesare pentru a asista părţile reprezentate de ţări în curs de dezvoltare şi ţări cu economii în tranziţie în atingerea obiectivelor FCTC.

PARTEA a IX-a
Soluţionarea conflictelor

ARTICOLUL 27
Soluţionarea conflictelor

1. În cazul apariţiei unui conflict între două sau mai multe părţi cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentei FCTC, părţile implicate vor încerca pe cale diplomatică să soluţioneze disputele prin negociere sau prin altă metodă amiabilă preferată, incluzând bunele oficii, medierea sau concilierea. Nerezolvarea conflictelor prin bune oficii, mediere sau conciliere nu va absolvi părţile implicate de responsabilitatea continuării eforturilor de a găsi o soluţie.

2. În momentul ratificării, acceptării, aprobării, confirmării formale sau aderării la FCTC sau în orice moment ulterior, un stat sau o organizaţie regională de integrare economică poate declara în scris depozitarului că, în cazul unui conflict nerezolvat conform paragrafului 1 al acestui articol, accceptă ca obligatorie arbitrarea ad-hoc în conformitate cu procedurile ce urmează a fi adoptate prin consens general de către Conferinţa părţilor.

3. Prevederile acestui articol vor fi aplicate în legătură cu orice protocol între părţile protocolului, cu excepţia cazului în care acesta prevede altceva.

PARTEA a X-a
Evoluţia convenţiei

ARTICOLUL 28
Amendamentele la prezenta FCTC

1. Orice parte poate propune amendamente la prezenta FCTC. Astfel de amendamente vor fi luate în considerare de către Conferinţa părţilor.

2. Amendamentele la FCTC vor fi adoptate de către Conferinţa părţilor. Textul oricărui amendament propus pentru FCTC va fi comunicat părţilor de către secretariat cu minimum 6 luni înaintea sesiunii în cadrul căreia este propus spre adoptare. Secretariatul va comunica amendamentele propuse şi semnatarilor FCTC şi, pentru informare, depozitarului.

3. Părţile vor face toate eforturile posibile pentru a ajunge la o înţelegere prin consens general cu privire la amendamentele propuse. Dacă toate eforturile de a ajunge la un consens au fost epuizate, fără a se obţine o înţelegere, amendamentul va fi adoptat ca o ultimă strategie de votul unei majorităţi de trei sferturi din părţile care sunt prezente şi votează în sesiunea respectivă. În scopurile acestui articol, părţile care sunt prezente şi votează se referă la părţile care sunt prezente şi exprimă un vot pro sau contra. Orice amendament adoptat va fi comunicat de către secretariat depozitarului, care îl va transmite tuturor părţilor pentru acceptare.

4. Instrumentele de acceptare a unui amendament vor fi încredinţate depozitarului. Un amendament adoptat conform paragrafului 3 din acest articol va intra în vigoare pentru acele părţi care l-au acceptat în ziua a 19-a de la data primirii de către depozitar a unui instrument de acceptare din partea a minimum două treimi din părţile FCTC.

5. Amendamentul va intra în vigoare pentru oricare altă parte în ziua a 19-a de la data la care partea respectivă depune la depozitar instrumentul său de acceptare a amendamentului menţionat.

ARTICOLUL 29
Adoptarea şi modificarea anexelor la prezenta FCTC

1. Anexele la prezenta FCTC şi modificările acestora vor fi propuse, adoptate şi vor intra în vigoare conform procedurii prezentate în art. 28.

2. Anexele la prezenta FCTC vor forma o parte integrantă a acesteia şi, cu excepţia cazului în care se exprimă contrariul, o referire la FCTC reprezintă în acelaşi timp o referire la anexele acesteia.

3. Anexele se vor limita la liste, formulare şi orice alt material descriptiv referitor la chestiuni procedurale, ştiinţifice, tehnice sau administrative.

PARTEA a XI-a
Prevederi finale

ARTICOLUL 30
Restricţii

Nu se aplică nici o restricţie prezentei FCTC.

ARTICOLUL 31
Retragere

1. În orice moment după 2 ani de la data la care prezenta FCTC intră în vigoare pentru o parte, partea respectivă se poate retrage din FCTC printr-o notificare scrisă adresată depozitarului.

2. Orice astfel de retragere va intra în vigoare la expirarea termenului de un an de la data primirii de către depozitar a notificării de retragere sau la o dată ulterioară specificată în notificare.

3. Orice parte care se retrage din FCTC va fi considerată a se fi retras din orice protocol în care este parte.

ARTICOLUL 32
Dreptul la vot

1. Fiecare parte a prezentei FCTC va avea un vot, cu excepţia cazului prevăzut în paragraful 2 din acest articol.

2. Organizaţiile regionale de integrare economică, în chestiuni care intră în competenţa lor, îşi vor exercita dreptul la vot cu un număr de voturi egal cu numărul statelor membre care reprezintă părţi ale prezentei FCTC. O astfel de organizaţie nu îşi va exercita dreptul la vot dacă oricare dintre statele membre îşi exercită dreptul şi viceversa.

ARTICOLUL 33
Protocoale

1. Orice parte poate propune protocoale. Astfel de propuneri vor fi luate în considerare de către Conferinţa părţilor.

2. Conferinţa părţilor poate adopta protocoale la prezenta FCTC. În adoptarea acestora, se vor face toate eforturile posibile pentru a ajunge la un consens. Dacă toate eforturile de a ajunge la un consens au fost epuizate, fără a se obţine o înţelegere, protocolul va fi adoptat ca o ultimă strategie de votul unei majorităţi de trei sferturi din părţile care sunt prezente şi votează în sesiunea respectivă. În scopurile acestui articol, părţile care sunt prezente şi votează se referă la părţile care sunt prezente şi exprimă un vot pro sau contra.

3. Textul oricărui protocol propus va fi comunicat părţilor de către secretariat cu minimum 6 luni înaintea sesiunii în cadrul căreia este propus spre adoptare.

4. Doar părţile la prezenta FCTC pot fi părţi ale unui protocol.

5. Orice protocol la prezenta FCTC va fi irevocabil doar pentru părţile protocolului respectiv. Doar părţile unui protocol pot lua hotărâri referitoare la probleme legate exclusiv de protocolul respectiv.

6. Cererile de intrare în vigoare a unui protocol vor fi stabilite de acel instrument.

ARTICOLUL 34
Semnare

Prezenta FCTC va fi deschisă spre semnare tuturor membrilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi oricăror state care nu sunt membre ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, dar sunt membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, şi organizaţiilor regionale de integrare economică, la sediul central al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii din Geneva, de la 16 iunie 2003 până la 22 iunie 2003, şi ulterior la sediul central al Naţiunilor Unite din New York, de la 30 iunie 2003 la 29 iunie 2004.

ARTICOLUL 35
Ratificare, acceptare, aprobare, confirmare formală sau aderare

1. Prezenta FCTC va fi supusă ratificării, acceptării, aprobării sau aderării statelor şi confirmării formale sau aderării organizaţiilor regionale de integrare economică. Aceasta va fi deschisă pentru aderare din ziua următoare datei de încheiere a intervalului de semnare a FCTC. Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare, confirmare formală sau aderare vor fi încredinţate depozitarului.

2. Orice organizaţie regională de integrare economică ce devine parte a FCTC, fără ca oricare dintre statele sale membre să reprezinte o parte, va fi supusă tuturor obligaţiilor prevăzute de FCTC. În cazul acelor organizaţii din care unul sau mai multe state membre reprezintă părţi ale FCTC, organizaţia şi statele membre vor decide asupra responsabilităţilor lor pentru îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de FCTC. În astfel de cazuri, organizaţiei şi statelor membre nu li se va permite să îşi exercite simultan drepturile prevăzute de FCTC.

3. Organizaţiile regionale de integrare economică vor declara, în instrumentele lor de confirmare formală sau de aderare, gradul lor de competenţă asupra chestiunilor dirijate de FCTC. Aceste organizaţii vor mai informa depozitarul, care la rândul său va informa părţile, cu privire la orice modificare semnificativă în gradul lor de competenţă.

ARTICOLUL 36
Intrarea în vigoare

1. Prezenta FCTC va intra în vigoare în a 90-a zi după data depunerii celui de-al 40-lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare, confirmare formală sau de aderare la depozitar.

2. Pentru fiecare stat care ratifică, acceptă, aprobă sau aderă la FCTC după îndeplinirea condiţiilor prezentate în paragraful 1 din acest articol referitor la intrarea în vigoare, FCTC va intra în vigoare în ziua a 90-a după data depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.

3. Pentru fiecare organizaţie regională de integrare economică ce depune un instrument de confirmare formală sau de aderare după îndeplinirea condiţiilor prezentate în paragraful 1 din acest articol referitor la intrarea în vigoare, FCTC va intra în vigoare în ziua a 90-a după data depunerii instrumentului respectiv de confirmare formală sau de aderare.

4. În scopul acestui articol, orice instrument depus de o organizaţie regională de integrare economică nu va fi considerat ca adiţional celor depuse de statele membre ale organizaţiei.

ARTICOLUL 37
Depozitarul

Secretarul general al Naţiunilor Unite va fi depozitarul prezentei FCTC şi amendamentelor la aceasta şi al protocoalelor şi anexelor adoptate în conformitate cu art. 28, 29 şi 33.

ARTICOLUL 38
Texte autentice

Originalul prezentei FCTC, ale cărui texte în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă sunt, de asemenea, autentice, va fi încredinţat secretarului general al Naţiunilor Unite.

Ca martori la acestea, subsemnaţii, autorizaţi corespunzător în acest scop, am semnat prezenta FCTC. Întocmită la Geneva la 21 mai 2003.

ANEXA Nr. 1
la convenţie

WHA 56.1 CONVENŢIA-CADRU WHO PENTRU CONTROLUL TUTUNULUI

Cea de-a 56-a Adunare Mondială a Sănătăţii,

amintind hotărârile WHA 49.17 şi WHA 52.18 care solicită realizarea unei convenţii-cadru WHO pentru controlul tutunului în conformitate cu art. 19 din Constituţia WHO, hotărâtă să protejeze generaţiile prezente şi viitoare de consumul de tutun şi expunerea la fumul de tutun, constatând cu profundă îngrijorare extinderea fumatului şi a altor forme de utilizare a tutunului în lume, luând act cu apreciere de raportul preşedintelui Corpului de negociere interguvernamental privind rezultatul activităţii Corpului de negociere interguvernamental¹⁾, având convingerea că prezenta FCTC este o etapă fundamentală pentru progresul acţiunii naţionale, regionale şi internaţionale şi al cooperării globale pentru protejarea sănătăţii umane împotriva impactului devastator al consumului de tutun şi al expunerii la fumul de tutun şi fiind conştientă că trebuie acordată o atenţie deosebită situaţiei particulare a ţărilor în curs de dezvoltare şi a celor cu economii în tranziţie, subliniind necesitatea aplicării urgente şi implementării efective a FCTC,

¹⁾ Documentul A56/INF.DOC./7 Rev. 1.

1. adoptă hotărârile anexate la prezenta FCTC;

2. constată, conform art. 34 din FCTC, că aceasta va fi deschisă pentru semnare la sediul WHO din Geneva, de la 16 iunie 2003 până la 22 iunie 2003, şi ulterior la sediul Naţiunilor Unite din New York, de la 30 iunie 2003 până la 29 iunie 2004;

3. face apel la toate statele şi organizaţiile regionale de integrare economică abilitate să facă acest lucru să ia în considerare semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea, confirmarea formală şi aderarea la FCTC cu prima ocazie, în vederea intrării în vigoare a FCTC cât mai curând posibil;

4. îndeamnă toate statele şi organizaţiile regionale de integrare economică ca până la intrarea în vigoare a FCTC să ia toate măsurile adecvate pentru combaterea consumului de tutun şi a expunerii la fumul de tutun;

5. îndeamnă toate statele membre, organizaţiile regionale de integrare economică, observatorii şi alte părţi interesate să sprijine activităţile pregătitoare la care se face referire în prezenta hotărâre şi să încurajeze în mod eficient intrarea în vigoare şi implementarea imediată a FCTC;

6. îndeamnă Naţiunile Unite şi invită alte organizaţii internaţionale importante să continue acordarea de sprijin pentru consolidarea programelor naţionale şi internaţionale de control al tutunului;

7. hotărăşte constituirea, conform regulii 42 din Regulile de procedură ale Adunării Mondiale a Sănătăţii, a unui grup de lucru interguvernamental deschis care va fi accesibil tuturor statelor şi organizaţiilor regionale de integrare economică la care se face referire în art. 34 din FCTC pentru a discuta şi a pregăti propuneri privind aspectele identificate în FCTC pentru discutare şi adoptare, după caz, de prima sesiune a Conferinţei părţilor, aceste aspecte incluzând:

1. reguli de procedură pentru Conferinţa părţilor (art. 23.3 din FCTC), inclusiv criteriile de participare a observatorilor la sesiunile Conferinţei părţilor (art. 23.6 din FCTC);

2. opţiunile pentru desemnarea unui secretariat permanent şi organizarea funcţionării acestuia (art. 24.1 din FCTC);

3. regulile financiare pentru Conferinţa părţilor şi organismele auxiliare ale acesteia şi prevederi financiare de reglementare a funcţionării secretariatului (art. 23.4 din FCTC);

4. un proiect de buget pentru prima perioadă financiară (art. 23.4 din FCTC);

5. o revizuire a surselor şi mecanismelor existente şi potenţiale pentru sprijinirea părţilor în îndeplinirea obligaţiilor lor din cadrul FCTC (art. 26.5 din FCTC);

8. hotărăşte, de asemenea, ca Grupul de lucru interguvernamental deschis să supravegheze şi pregătirile pentru prima sesiune a Conferinţei părţilor şi să fie direct subordonat acesteia;

9. hotărăşte că deciziile care au fost luate de Corpul de negociere interguvernamental în legătură cu FCTC în ceea ce priveşte participarea organizaţiilor neguvernamentale se vor aplica activităţilor Grupului de lucru interguvernamental deschis;

10. solicită directorului general:

1. să asigure funcţii de secretariat în cadrul FCTC până în momentul în care este desemnat şi constituit un secretariat permanent;

2. să ia măsurile necesare pentru a oferi sprijin statelor membre, în special ţărilor în curs de dezvoltare şi celor cu economii în tranziţie, în pregătirea pentru intrarea în vigoare a FCTC;

3. să convoace, la intervalele necesare, între 16 iunie 2003 şi prima sesiune a Conferinţei părţilor, întruniri ale Grupului de lucru interguvernamental deschis;

4. să continue să asigure rolul fundamental deţinut de WHO în acordarea de consiliere, îndrumare şi sprijin tehnic pentru controlul global al tutunului;

5. să ţină la curent Adunarea Mondială a Sănătăţii cu privire la progresul înregistrat pentru intrarea în vigoare a FCTC şi la pregătirile efectuate pentru prima sesiune a Conferinţei părţilor.

ANEXA Nr. 2
la convenţie

ISTORICUL PROCESULUI FCTC

Ideea unui instrument internaţional pentru tutun a fost iniţiată prin adoptarea Hotărârii WHA 48.11 în mai 1995, care solicita directorului general să raporteze celei de-a 49-a sesiuni a Adunării Mondiale a Sănătăţii cu privire la fezabilitatea elaborării unui instrument internaţional, cum ar fi linii directoare, o declaraţie sau o convenţie internaţională pentru controlul tutunului.

Ca rezultat al Hotărârii WHA 48.11, WHO a primit sarcina de a întocmi un studiu de fezabilitate care a fost prezentat de către directorul general celei de-a 97-a sesiuni a Comitetului executiv WHO ("Fezabilitatea unui instrument internaţional pentru controlul tutunului") (EB97/INF.DOC.4). În cadrul aceleiaşi sesiuni, Comitetul executiv WHO a adoptat Hotărârea EB97.R8 "Convenţia-cadru internaţională pentru controlul tutunului".

La o dată ulterioară din acelaşi an, cea de-a 49-a sesiune a WHA a adoptat Hotărârea WHA 49.17 "Convenţia-cadru internaţională pentru controlul tutunului", solicitându-i directorului general să iniţieze elaborarea unei convenţii-cadru pentru controlul tutunului. Ca urmare a acestei hotărâri, a fost lansat în mod formal primul proiect WHO de întocmire a unui tratat.

În anul 1998, noul director general al WHO, dr. Gro Harlem Brundtland, a transformat controlul global al tutunului într-o prioritate prin constituirea unui proiect de cabinet, Iniţiativa de renunţare la tutun, menit să concentreze atenţia, resursele şi acţiunile internaţionale asupra epidemiei globale provocate de tutun. S-au dezvoltat noi parteneriate multisectoriale care reflectau natura acţiunilor. Mai important, domnul Brundtland a lucrat împreună cu statele membre pentru asigurarea unui mandat de negociere pentru Convenţia-cadru WHO pentru controlul tutunului şi a iniţiat proiectul de mobilizare a opiniei publice şi politice în favoarea regulilor globale pentru controlul tutunului.

În mai 1999, cea de-a 52-a Adunare Mondială a Sănătăţii a pregătit terenul pentru negocierile multilaterale cu privire la Convenţia-cadru WHO pentru controlul tutunului şi eventualele protocoale legate de aceasta. Hotărârea WHA 52.18 a instituit două organisme pentru întocmirea convenţiei-cadru, desfăşurarea de negocieri şi prezentarea textului final pentru discutare în cadrul celei de-a 56-a Adunări Mondiale a Sănătăţii. Aceste două organisme cuprindeau un grup de lucru tehnic pentru pregătirea elementelor propuse ale Convenţiei-cadru WHO şi un corp de negociere interguvernamental pentru întocmirea şi negocierea Convenţiei-cadru WHO propuse şi a eventualelor protocoale legate de aceasta. Ambele organisme au fost deschise tuturor statelor membre şi organizaţiilor regionale de integrare economică cărora statele membre le-au transferat competenţă asupra unor aspecte legate de controlul tutunului.

Grupul de lucru a organizat două sesiuni la Geneva (25-29 octombrie 1999 şi 27-29 martie 2000). Rezultatul a fost un document cu texte provizorii ale elementelor propuse pentru Convenţia-cadru WHO, prezentate celei de-a 53-a Adunări Mondiale a Sănătăţii cu comentariile grupului de lucru¹⁾. În Hotărârea WHA 53.16, Adunarea Mondială a Sănătăţii a solicitat Corpului de negociere interguvernamental să înceapă negocierile, concentrându-se iniţial asupra proiectului Convenţiei-cadru WHO, fără a prejudicia discuţiile viitoare cu privire la eventualele protocoale, să raporteze progresul realizat celei de-a 54-a Adunări Mondiale a Sănătăţii şi să examineze problema participării extinse a organizaţiilor neguvernamentale în calitate de observatori.

Prima sesiune a Corpului de negociere interguvernamental (Geneva, 16-21 octombrie 2000) a fost precedată de o audiere publică referitoare la aspectele legate de Convenţia-cadru WHO. Directorul general a convocat această audiere în scopul de a oferi un forum comunităţii de sănătate publică, industriei tutunului şi grupurilor de fermieri, în care aceştia să-şi prezinte cazul; procesele-verbale ale dezbaterilor au fost puse la dispoziţia Corpului de negociere interguvernamental şi, prin web site-ul WHO, la dispoziţia publicului. La prima sesiune, ambasadorul Braziliei, Celso Amorim, a fost ales preşedinte şi a fost constituit un birou cu vicepreşedinţi din Australia, India, Republica Islamică Iran, Africa de Sud, Turcia şi Statele Unite ale Americii. Textele provizorii ale elementelor propuse pentru Convenţia-cadru WHO pentru controlul tutunului²⁾, care fuseseră pregătite de grupul de lucru, au fost acceptate ca bază solidă pentru iniţierea negocierilor.

Ulterior, ambasadorul Amorim a pregătit un text al preşedintelui pentru Convenţia-cadru WHO pentru controlul tutunului³⁾; acest prim proiect a fost emis în ianuarie 2001 ca bază pentru negocierile ulterioare la a doua sesiune.

Un raport privind participarea organizaţiilor neguvernamentale la activitatea Corpului de negociere interguvernamental a fost prezentat Comitetului executiv la cea de-a 107-a sesiune a acestuia din ianuarie 2001⁴⁾.

Conform prevederilor Hotărârii EB107(2) a Comitetului executiv, preşedintele comitetului, acţionând împreună cu preşedintele Comitetului permanent al organizaţiilor neguvernamentale, a admis două organizaţii neguvernamentale, Coaliţia Neguvernamentală Internaţională

Împotriva Tutunului şi în relaţiile oficiale cu WHO începând cu 26 aprilie 2001⁵⁾.

În pregătirea ulterioară pentru a doua sesiune a Corpului de negociere interguvernamental, au fost convocate consultaţii regionale între sesiuni în majoritatea regiunilor şi subregiunilor. Au avut loc consultaţii suplimentare regionale şi subregionale în pregătirea fiecărei sesiuni ulterioare a Corpului de negociere interguvernamental.

La cea de-a doua sesiune a Corpului de negociere interguvernamental (Geneva, 30 aprilie - 5 mai 2001), responsabilitatea pentru discutarea elementelor propuse a fost împărţită între 3 grupuri de lucru. Rezultatul principal a fost stabilirea a 3 documente de lucru ale copreşedinţilor, un inventar al propunerilor textuale efectuate la sesiune, combinate cu textul original al preşedintelui. Aceste 3 documente de lucru au devenit proiectul de text pentru Convenţia-cadru WHO.

La cea de-a 3-a sesiune (Geneva, 22-28 noiembrie 2001), două grupuri de lucru au emis textele revizuite, iar apoi primul grup de lucru a întocmit un text. Aceste documente au fost utilizate la negocierile ulterioare în timpul celei de-a 4-a sesiuni.

Fiind numit reprezentant permanent al Braziliei la Geneva în locul ambasadorului Amorim, ambasadorul Seixas Corrêa a fost ales preşedinte al Corpului de negociere interguvernamental al Convenţiei-cadru WHO pentru controlul tutunului în timpul celei de-a 4-a sesiuni (Geneva, 18-23 martie 2002).

S-a convenit ca ambasadorul Seixas Corrêa să întocmească un nou text al preşedintelui, care va constitui baza negocierilor în cea de-a 5-a sesiune a Corpului de negociere interguvernamental (14-25 octombrie 2002).

Textul a fost emis în iulie 2002. O conferinţă tehnică internaţională privind comerţul ilicit cu produse ce conţin tutun a fost găzduită de Statele Unite ale Americii la sediul Naţiunilor Unite din New York (30 iulie - 1 august 2002).

Primele 4 sesiuni ale Corpului de negociere interguvernamental au discutat numeroase alternative de text. Deliberările concertate de la cea de-a 5-a sesiune au limitat opţiunile, rezultând în negocieri mai concentrate. După o primă citire, în plen, a noului text al preşedintelui, 6 aspecte au fost identificate şi discutate în adunări deschise neoficiale: publicitate, promovare şi sponsorizare; resurse financiare; comerţul ilicit cu produse ce conţin tutun; răspundere şi compensare; ambalare şi etichetare şi comerţ şi sănătate. Grupurile neoficiale au purtat, de asemenea, discuţii referitoare la aspectele legale, instituţionale şi procedurale şi la utilizarea termenilor. În câteva domenii au fost înregistrate progrese considerabile ale negocierilor şi s-a ajuns la un consens. Pe baza rezultatelor sesiunilor neoficiale şi consultaţiilor între sesiuni cu diverse delegaţii şi grupuri de delegaţii, ambasadorul Seixas Corrêa a emis un text revizuit al preşedintelui pentru Convenţia-cadru pentru controlul tutunului la 15 ianuarie 2003.

A 6-a şi cea din urmă sesiune a Corpului de negociere interguvernamental s-a desfăşurat în perioada 17 februarie 1 martie 2003. Negocierile au fost intense şi ample. Două aspecte importante, publicitatea, promovarea şi sponsorizarea şi resursele financiare, au fost discutate în două grupuri neoficiale. La şedinţa plenară finală, Corpul de negociere interguvernamental a fost de acord cu transmiterea textului celei de-a 56-a Adunări Mondiale a Sănătăţii pentru a discuta adoptarea acestuia conform art. 19 din Constituţia WHO. De asemenea, a convenit că discutarea protocoalelor trebuie amânată până la Adunarea Mondială a Sănătăţii la care va exista timp pentru luarea în considerare a acestui aspect. La această şedinţă plenară finală, Corpul de negociere interguvernamental a convenit ca preşedintele acestuia să întocmească o hotărâre care să recomande adoptarea Convenţiei-cadru WHO pentru controlul tutunului de către Adunarea Mondială a Sănătăţii⁶⁾. Proiectul final al Convenţiei-cadru WHO pentru controlul tutunului⁷⁾ a fost prezentat Adunării Mondiale a Sănătăţii pentru a discuta adoptarea acestuia, conform Hotărârii WHA 52.18.

La 21 mai 2003, cea de-a 56-a Adunare Mondială a Sănătăţii a adoptat în unanimitate Convenţia-cadru WHO pentru controlul tutunului⁸⁾. Această convenţie a fost deschisă pentru semnare pentru o perioadă de un an, de la 16 iunie 2003 la 22 iunie 2003, la sediul WHO din Geneva, şi ulterior la sediul Naţiunilor Unite din New York, de la 30 iunie 2003 la 29 iunie 2004.

Convenţia-cadru WHO pentru controlul tutunului reprezintă un moment hotărâtor pentru viitorul sănătăţii publice globale şi are implicaţii majore pentru obiectivele de sănătate ale WHO. Încheierea procesului de negociere şi adoptarea în unanimitate a Convenţiei-cadru WHO pentru controlul tutunului, în deplină conformitate cu hotărârile Adunării Mondiale a Sănătăţii, reprezintă o piatră de hotar pentru promovarea sănătăţii publice şi oferă noi dimensiuni legale pentru cooperarea internaţională în domeniul sănătăţii.

¹⁾ Documentul A53/12.

²⁾ Documentul A/FCTC/INB1/2.

³⁾ Documentul A/FCTC/INB2/2.

⁴⁾ Documentul EB107/19.

⁵⁾ Documentul A/FCTC/INB2/6 Add. 1.

⁶⁾ Acest proiect de hotărâre este conţinut în documentul A56/8/REV.1.

⁷⁾ Vezi documentul A56/8, anexă.

⁸⁾ Documentul WHO WHA 56.1.

Joi, 24 septembrie 2026, 18:11

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.