DECIZIE nr.588 din 8 noiembrie 2005
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul Naţional Anticorupţie
Textul actului publicat în M.Of. nr. 1102/7 dec. 2005

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Florentina Baltă - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.43/2002 privind Departamentul Naţional Anticorupţie, excepţie ridicată de Gheorghe Buzatu, Anişoara Neagoe, Petre Dorobanţu şi Răsvan Gabriel Şerban în Dosarul nr. 1.511/2005 al Tribunalului Mehedinţi Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public arată că autorii excepţiei critică enumerarea limitativă a categoriilor de magistraţi care primesc un spor de 40% din indemnizaţia de încadrare brută lunară. Justificarea instituirii acestui spor, în condiţiile în care nu există specializări pentru anumite categorii de magistraţi, cum sunt judecătorii care compun completele de judecată specializate în infracţiunile de corupţie sau procurorii care participă la judecarea acestor cauze, reprezintă o problemă de legiferare, iar nu una de constituţionalitate. În concluzie arată că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, "fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", punând concluzii de respingere a excepţiei ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 15 aprilie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.511/2005, Tribunalul Mehedinţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Buzatu, Anişoara Neagoe, Petre Dorobanţu şi Răsvan Gabriel Şerban, cu ocazia soluţionării unei acţiuni civile ce are ca obiect drepturi salariale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, cu privire la încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, că nu există în realitate complete specializate pentru judecarea cauzelor de corupţie, marea majoritate a judecătorilor secţiilor penale ale tribunalelor şi curţilor de apel soluţionând acest gen de cauze şi, ca atare, nu se justifică acordarea unor drepturi salariale sporite. Totodată aceste cauze nu necesită o specializare anume faţă de alte categorii de cauze, soluţionate de alte secţii ale aceloraşi instanţe, şi, de asemenea, nu presupun un grad de complexitate sporit faţă de acestea. Mai arată că, "în plus, acest gen de cauze nu supune judecătorul cauzei unor pericole mai mari decât cele la care este expus procurorul care a instrumentat cauza, care poate fi din cadrul parchetelor de pe lângă tribunale sau curţile de apel, pentru că unele cauze de corupţie sunt de competenţa acestor parchete, iar procurorul, spre deosebire de judecătorul care instrumentează aceeaşi cauză, doar în altă fază a procesului, nu beneficiază de aceste drepturi". În acest sens invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 89/2003, prin care s-a statuat că dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 543/2002 sunt neconstituţionale, întrucât limitează aplicarea legii la pedepse, măsuri şi sancţiuni aplicate prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive până la data intrării în vigoare a legii, excluzând pedepsele, măsurile şi sancţiunile aplicate ulterior pentru fapte săvârşite până la această dată. Totodată arată că legiuitorul a acordat acest spor şi în privinţa altor categorii de cauze, cum sunt cele privind combaterea criminalităţii organizate şi a terorismului, precum şi tuturor judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorilor de la parchetul de pe lângă această instanţă.
În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 124 alin. (3) din Constituţie, autorii excepţiei susţin că acordarea sporului de 40% numai anumitor judecători aduce atingere independenţei judecătorului, întrucât repartizarea judecătorilor pe secţii şi desemnarea judecătorilor specializaţi în cauze de corupţie se fac de preşedintele instanţei respective, iar "a lăsa la îndemnâna conducerii instanţei acordarea sau neacordarea unor drepturi salariale atentează la independenţa judecătorului, care are o componentă importantă în independenţa materială".
Tribunalul Mehedinţi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. În acest sens, arată că acordarea anumitor drepturi salariale numai anumitor judecători aduce atingere principiului independenţei judecătorilor, principiu consacrat în art. 124 alin. (3) din Constituţie, repartizarea judecătorilor în soluţionarea cauzei fiind atributul exclusiv al preşedintelui instanţei.
De asemenea, arată că prin acordarea acestor drepturi se ajunge la inechităţi de proporţie între judecători, deoarece există cauze, cum ar fi restituirea imobilelor naţionalizate în temeiul unor legi speciale de reparaţie, cauzele având ca obiect procedura reorganizării judiciare, care sunt cel puţin la fel de complexe ca şi cele pentru care se plăteşte acest spor. Totodată se ajunge la situaţia în care un judecător de la o instanţă inferioară, dar care intră într-o astfel de cauză, să obţină drepturi salariale mai mari decât un judecător de la o instanţă superioară, dar care nu intră în astfel de cauze.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Guvernul arată că, în urma modificării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.43/2002 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.24/2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 601/2004, alineatul (4) al articolului 28 a devenit alineatul (5) al aceluiaşi articol. În continuare, arată că se impune respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece dispoziţia de lege criticată reflectă principiile conturate în ultima vreme atât la nivel european, cât şi la nivel internaţional, şi anume specializarea organelor statului în combaterea anumitor fenomene, în special corupţia, dar şi criminalitatea organizată sau terorismul, pe de o parte, şi alocarea de mijloace financiare suficiente pentru îndeplinirea, de către autorităţile competente, a sarcinilor existente, pe de altă parte. Aceste principii sunt reflectate în legislaţia română prin reglementările existente, referitoare la procurorii specializaţi în combaterea corupţiei, a criminalităţii organizate şi a terorismului, a judecătorilor din completele specializate etc.
În ceea ce priveşte invocarea de către autorul excepţiei a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, arată că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Instituirea unor reguli speciale în considerarea unor situaţii deosebite, atâta timp cât instituirea acestor reguli nu se face în mod discriminatoriu, nu contravine principiului constituţional al egalităţii în drepturi, or, dispoziţiile de lege criticate nu instituie nici privilegii şi nici discriminări, în sensul art. 4 alin. (2) din Constituţie, ele aplicându-se în mod egal tuturor persoanelor specializate în lupta împotriva corupţiei, care funcţionează în cadrul sistemului judiciar.
De asemenea, se arată că nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile art. 124 alin. (3) din Constituţie, deoarece în prezent repartizarea cauzelor se realizează, în mod aleatoriu, prin sistem informatic sau, în cazul în care acesta nu se poate aplica, prin metode clare, menite a înlătura posibilitatea de subiectivism ce ar fi putut s-o manifeste repartizarea de către preşedintele instanţei a dosarelor pe complete, inclusiv în cazul completelor specializate.
Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Astfel, dispoziţiile legale criticate, prin care se instituie un spor la indemnizaţia de încadrare brută lunară pentru personalul prevăzut de ipoteza normei legale, nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât principiul egalităţii în drepturi nu presupune uniformitate, astfel încât la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Stabilirea unui tratament juridic diferenţiat în cazul categoriilor de personal reprezintă o opţiune a legiuitorului, justificată, în cazul dispoziţiilor legale criticate, de complexitatea activităţii desfăşurate, "precum şi de necesitatea instituirii unor măsuri imediate pentru întărirea capacităţii Parchetului Naţional Anticorupţie ca parchet specializat în combaterea infracţiunilor de corupţie".
În ceea ce priveşte invocarea art. 124 alin. (3) din Constituţie, apreciază că aceste dispoziţii din Legea fundamentală nu au incidenţă în cauza de faţă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 28 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.244 din 11 aprilie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 503/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.523 din 18 iulie 2002. Anterior sesizării Curţii, dispoziţiile art. 28 alin. (4) au fost modificate prin prevederile art. IV pct. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.24/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.365 din 27 aprilie 2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 601/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1.227 din 20 decembrie 2004. Aşadar, Curtea constată că autorii excepţiei în mod greşit au invocat neconstituţionalitatea art. 28 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.43/2002. În realitate, excepţia priveşte dispoziţiile art. 28 alin. (5) din ordonanţa de urgenţă. De asemenea, titlul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.43/2004 a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.134 din 29 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.899 din 7 octombrie 2005. Noul titlu al ordonanţei de urgenţă este "Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.43/2002 privind Departamentul Naţional Anticorupţie".
Textul de lege criticat are următorul conţinut:
- Art. 28 alin. (5): "Personalul prevăzut la alin. (1), judecătorii care compun completele de judecată specializate în infracţiunile de corupţie - potrivit art. 29 din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare -, procurorii care participă la judecarea acestor cauze, preşedintele, vicepreşedintele, preşedinţii de secţii şi judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, adjuncţii săi şi procurorii din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie beneficiază de un spor de 40% la indemnizaţia de încadrare brută lunară. Personalul din Parchetul Naţional Anticorupţie prevăzut la alin. (2) şi (3) beneficiază de un spor de 30% pentru activitatea specializată de combatere a infracţiunilor de corupţie pe care o desfăşoară." În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 124 alin. (3) din Constituţie, care au următorul conţinut:
- Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";
- Art. 124 alin. (3): "Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii." Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege care instituie un spor de 40% din indemnizaţia de încadrare brută lunară pentru anumiţi magistraţi, Curtea constată că autorii excepţiei critică enumerarea limitativă a acestor categorii de magistraţi, fiind nemulţumiţi de faptul că dispoziţia legală în discuţie nu prevede acordarea acestui spor tuturor magistraţilor. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, "fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Ca atare, Curtea constată că nu are competenţa de a completa prevederea legală potrivit căreia sporul de 40% se aplică numai anumitor magistraţi, ci intră în competenţa exclusivă a legiuitorului adoptarea unor prevederi legale care să instituie anumite discriminări pozitive. Justificarea instituirii acestui spor, în condiţiile în care nu există specializări pentru anumite categorii de magistraţi, cum sunt judecătorii care compun completele de judecată specializate în infracţiunile de corupţie sau procurorii care participă la judecarea acestor cauze, reprezintă o problemă de legiferare, iar nu una de constituţionalitate. În aceeaşi ordine de idei, acordarea acestui spor şi judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se înscrie în aceeaşi competenţă de legiferare, Curtea Constituţională neputându-se erija într-un "legislator pozitiv".
În sensul celor expuse mai sus, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr.328 din 21 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.690 din 1 august 2005, Decizia nr.395 din 12 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.771 din 24 august 2005, şi prin Decizia nr.447 din 15 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.879 din 30 septembrie 2005.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.43/2002 privind Departamentul Naţional Anticorupţie, excepţie ridicată de Gheorghe Buzatu, Anişoara Neagoe, Petre Dorobanţu şi Răsvan Gabriel Şerban în Dosarul nr. 1.511/2005 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu

Joi, 24 septembrie 2026, 05:09

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.