DECIZIE nr.543 din 18 octombrie 2005
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 401 alin. 1 lit. c) şi art. 3712 alin. 3 din Codul de procedură civilă
Textul actului publicat în M.Of. nr. 1112/9 dec. 2005

Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 401 alin. 1 lit. c) şi art. 3712 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Dumitru Todorov şi Maria Todorov în Dosarul nr. 1.957/2004 al Judecătoriei Tulcea.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, solicitând menţinerea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 3 mai 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.957/2004, Judecătoria Tulcea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 401 alin. 1 lit. c) şi art. 3712 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Dumitru Todorov şi Maria Todorov într-o cauză civilă având ca obiect o contestaţie la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin că textele de lege criticate încalcă dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi art. 44 alin. (1) din Constituţie. Astfel, prevederile art. 401 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură civilă, prin termenul pe care îl instituie pentru introducerea contestaţiei la executare, limitează în mod nejustificat dreptul la apărare al debitorului. În această privinţă s-ar impune, sub aspect legislativ, revenirea la dispoziţia anterioară, potrivit căreia contestaţia putea fi formulată până la îndeplinirea de către executorul judecătoresc a ultimului act de executare. Neputându-şi exercita dreptul la apărare, datorită introducerii tardive a contestaţiei la executare, debitorul poate fi pus în situaţia de a-şi vedea patrimoniul diminuat chiar în cazuri nejustificate.
De asemenea, textele constituţionale de referinţă sunt încălcate şi prin aceea că reglementarea aici cuprinsă conferă executorului judecătoresc posibilitatea actualizării obligaţiei stabilite în bani, cu riscurile care pot decurge din exercitarea unei asemenea prerogative.
Judecătoria Tulcea apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu reglementează o procedură de competenţa instanţei judecătoreşti, ci una execuţională, în cadrul căreia executorul judecătoresc nu soluţionează un litigiu, ci stabileşte valoarea actualizată a sumelor ce trebuie plătite, potrivit elementelor şi criteriilor cuprinse în titlul executoriu.
Din acest punct de vedere actualizarea efectuată de executor întruneşte elementele unui act juridic administrativ, care nu este supus principiilor contradictorialităţii şi publicităţii ce guvernează procesul civil.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prin textele de lege criticate nu se aduce atingere dreptului de proprietate al debitorului.
Norma conţinută de art. 3712 alin. 3 din Codul de procedură civilă are ca scop simplificarea desfăşurării procesului civil în faza executării silite şi asigurarea celerităţii acesteia.
Astfel, actualizarea valorii obligaţiei stabilite în bani în funcţie de cursul monedei în care se face plata nu reprezintă un act care să justifice parcurgerea din nou a fazei judecăţii, ci o operaţiune tehnică ce poate fi realizată fără dificultate de către organul de executare.
De altfel, asupra textului de lege criticat Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr.177 din 18 iunie 2002 şi prin Decizia nr.323 din 9 septembrie 2003.
Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că executarea silită are ca scop realizarea drepturilor recunoscute printr-o hotărâre judecătorească. Or, şi în faza executării silite contestatorul poate fi asistat de avocat şi, mai mult decât atât, poate formula contestaţie la executare, beneficiind de toate garanţiile dreptului la apărare.
De altfel, asupra textului de lege criticat Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin deciziile nr. 177 din 18 iunie 2002, nr. 265 din 24 iunie 2003 şi nr. 323 din 9 septembrie 2003.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 3712 alin. 3 din Codul de procedură civilă nu se poate reţine nici o contradicţie cu art. 44 alin. (1) din Constituţie în măsura în care, potrivit acestora, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate privată sunt stabilite prin lege.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 401 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură civilă, introdus prin art. I pct. 156 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.479 din 2 octombrie 2000, şi art. 3712 alin. 3 din Codul de procedură civilă, introdus prin pct. 31 al articolului unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.217 din 27 aprilie 2001.
Dispoziţiile legale criticate au următorul conţinut:
- Art. 401 alin. 1: "Contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data când:[...] c) debitorul care contestă executarea însăşi a primit somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somaţia sau executarea se face fără somaţie."
- Art. 3712 alin. 3: "Dacă titlul executoriu conţine suficiente criterii în funcţie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei stabilite în bani, indiferent de natura ei, se va proceda şi la actualizarea ei. În cazul în care titlul executoriu nu conţine nici un criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcţie de cursul monedei în care se face plata, determinat la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în titlul executoriu." Ulterior sesizării Curţii, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.59/2001 a fost abrogată expres prin art. IV din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.609 din 14 iulie 2005.
Prin această lege a fost preluat, în esenţă, art. 3712 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care, în prezent, are următorul conţinut: "Dacă titlul executoriu conţine suficiente criterii în funcţie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei stabilite în bani, indiferent de natura ei, se va proceda şi la actualizarea sumei. În cazul în care titlul executoriu nu conţine nici un asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcţie de cursul monedei în care se face plata, determinat la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în titlul executoriu." Întrucât noua redactare a textului consacră soluţia legislativă anterioară, criticată de autorul excepţiei, prin prezenta decizie Curtea urmează a se pronunţa asupra constituţionalităţii sale.
Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 24 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) [devenit art. 44 alin. (1)] din Constituţie, care au următorul conţinut:
- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat.";
- Art 44 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege." Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:
I. Prima critică de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 401 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură civilă, care, în opinia autorilor excepţiei, restrânge în mod nejustificat dreptul la apărare al debitorului prin termenul pe care îl instituie pentru introducerea contestaţiei la executare. S-ar impune aşadar, sub aspect legislativ, revenirea la reglementerea anterioară, potrivit căreia contestaţia putea fi formulată până la îndeplinirea de către executorul judecătoresc a ultimului act de executare.
Cu privire la această critică, Curtea observă că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.
Aşa fiind, nu se poate reţine că actuala reglementare ar contraveni prevederilor art. 24 alin. (1) din Constituţie privind garantarea dreptului la apărare, întrucât prevede un termen şi al cărui moment de începere este precis determinat pentru introducerea contestaţiei la executare.
Asupra constituţionalităţii textului de lege criticat Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr.260 din 24 septembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.785 din 29 octombrie 2002.
II. Cea de-a doua critică de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 3712 alin. 3 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora - crede autorul excepţiei - "executorul judecătoresc poate majora greşit debitul urmărit, prin aplicarea eronată a criteriului prevăzut de text." Curtea reţine că textul de lege criticat nu reglementează o procedură de competenţa instanţelor judecătoreşti, ci o procedură execuţională, dată în mod firesc în sarcina organului de executare. În cadrul acestei proceduri, executorul judecătoresc nu are de soluţionat un litigiu, ci de stabilit valoarea actualizată a obligaţiilor de plată, potrivit elementelor şi criteriilor cuprinse în titlul executoriu. Sub acest aspect, operaţia de actualizare efectuată de executorul judecătoresc este una tehnico-administrativă, care nu este supusă principiilor procesual civile privind publicitatea şi contradictorialitatea. Aşadar, nu se poate susţine că textul de lege criticat aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 24 alin. (1) privind garantarea dreptului la apărare, întrucât, împotriva acestei operaţii, persoana care se consideră vătămată în drepturile sale - debitorul sau creditorul obligaţiei de plată - are deschisă calea contestaţiei la executare, potrivit art. 399404 din Codul de procedură civilă.
Cu privire la susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia "executorul judecătoresc poate majora greşit debitul urmărit, prin aplicarea eronată a criteriului prevăzut de text", ceea ce ar aduce atingere dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Constituţie privind garantarea dreptului de proprietate privată, Curtea constată că aceasta constituie un aspect de aplicare a legii, iar nu de constituţionalitate, aşa încât nici această critică nu poate fi reţinută.
De altfel, asupra constituţionalităţii textului de lege criticat Curtea s-a mai pronunţat prin deciziile nr. 177 din 18 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.520 din 18 iulie 2002, nr. 265 din 24 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.543 din 29 iulie 2003, nr. 323 din 9 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.789 din 10 noiembrie 2003, şi nr. 79 din 25 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.192 din 26 martie 2003.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, aceasta se impune a fi menţinută şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 401 alin. 1 lit. c) şi art. 3712 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Dumitru Todorov şi Maria Todorov în Dosarul nr. 1.957/2004 al Judecătoriei Tulcea.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 octombrie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu

Miercuri, 23 septembrie 2026, 17:22

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.