DECIZIE nr.620 din 17 noiembrie 2005
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii
Textul actului publicat în M.Of. nr. 1121/13 dec. 2005

Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Claudia Margareta Niţă - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Asociaţia Casa de Ajutor Reciproc "Aurora-Ava" din Timişoara, reprezentată legal de Constantin Onciu, în Dosarul nr. 6.620/C/2004 al Tribunalului Timiş - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, arătând în acest sens că, la o dată ulterioară sesizării Curţii Constituţionale cu soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, textul de lege criticat a suferit modificări legislative, actuala redactare a acestuia având un conţinut juridic diferit de cel vizat de autor în motivarea excepţiei ridicate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 13 iunie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 6.620/C/2004, Tribunalul Timiş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, modificat prin Ordonanţa Guvernului nr.37/2003. Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată de Asociaţia Casa de Ajutor Reciproc "Aurora-Ava" din Timişoara, reprezentată legal de Constantin Onciu, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de înscriere a asociaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 7 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 5 din Ordonanţa Guvernului nr.37/2003, sunt contrare art. 20, 40 şi 53 din Constituţie, precum şi art. 20 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 22 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Autorul excepţiei susţine că, în fapt, instanţa de fond a respins cererea sa de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor a persoanei juridice Asociaţia Casa de Ajutor Reciproc "Aurora-Ava", înfiinţată potrivit Legii nr. 122/1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariaţilor şi al uniunilor acestora, pe temeiul neîndeplinirii condiţiei prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr.26/2000. În continuare prezintă demersurile întreprinse pentru a identifica ministerul sau organul de specialitate al administraţiei publice centrale care, potrivit textului de lege criticat, are competenţa să emită avizul necesar la înscrierea unei asociaţii sau fundaţii. Autorităţile publice cărora li s-a solicitat sprijinul în vederea emiterii acestui aviz şi-au declinat competenţa, astfel că, în lipsa identificării organului competent, înscrierea s-a dovedit a fi, practic, imposibil de realizat.
Plecând de la situaţia de fapt a cauzei, se arată că, "prin aplicarea sa practică, textul legal incriminat constituie un obstacol în calea recunoaşterii asociaţiei ca persoană juridică", iar această interpretare este în măsură să aducă atingere dreptului constituţional la asociere, consfinţit de art. 40 din Legea fundamentală. "Împrejurarea în care asociaţia nu poate obţine eliberarea unui aviz consultativ necesar înregistrării oficiale ca persoană juridică, datorită faptului că autorităţile statului îşi declină competenţa şi nu se consideră obligate a asigura petentei informarea necesară pentru a obţine satisfacţie, echivalează cu o ingerinţă în exercitarea dreptului fundamental la asociere" şi, implicit, cu o încălcare a art. 53 din Constituţie, precum şi a art. 20 din aceasta, datorită contrarietăţii şi faţă de prevederile art. 22 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi ale art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Se arată că, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod constant că "un obstacol de fapt poate încălca dispoziţiile Convenţiei la fel ca un obstacol juridic, iar întrucât Convenţia urmăreşte să protejeze drepturi concrete şi efective, trebuie verificat dacă situaţia reclamată nu echivalează cu o încălcare în fapt a Convenţiei".
În plus, se fac menţiuni cu privire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, prin care a fost constatată constituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate şi în prezenta cauză, însă se apreciază că, date fiind circumstanţele specifice speţei, se impun reconsiderarea acesteia şi declararea lor "ca inaplicabile pe temei de neconformitate cu Legea fundamentală".
Tribunalul Timiş - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece "cerinţa avizului ministerului sau organului de specialitate al administraţiei publice centrale, prevăzută de art. 7 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr.26/2000, nu anulează şi nu restricţionează exerciţiul drepturilor civile individuale sau de grup reglementate prin tratate internaţionale sau prin Constituţie". Mai mult, "împrejurarea că, în speţă, mai multe ministere au refuzat emiterea avizului cerut de textul de lege criticat nu conduce la concluzia că acesta ar fi neconstituţional, întrucât neconstituţionalitatea unei ordonanţe nu este determinată sau provocată de poziţia, la un moment dat, a unui organ administrativ central".
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctul de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate este neîntemeiată.
În acest sens arată că prin instituirea, de art. I pct. 5 din Ordonanţa Guvernului nr.37/2003, a condiţiei avizului ministerului sau al organului de specialitate al administraţiei publice centrale în a cărui sferă de competenţă îşi va desfăşura activitatea asociaţia sau fundaţia s-a urmărit suplimentarea garanţiilor în ceea ce priveşte concordanţa scopului şi obiectivelor viitoarelor asociaţii şi fundaţii cu prevederile constituţionale în general şi cu legea, ordinea publică şi bunele moravuri, în special. Astfel, nu se poate vorbi de o restrângere a libertăţii de asociere, în condiţiile în care aceasta nu presupune lipsa oricărui control sau a oricăror condiţii pentru înfiinţarea unor organisme neguvernamentale şi avându-se în vedere că asociaţiile şi fundaţiile nu pot desfăşura orice tip de activităţi.
Mai mult, avizul cerut de lit. d) a alin. (2) al art. 7 din ordonanţă "nu reprezintă o autorizaţie administrativă prealabilă, ci este un aviz consultativ, pe care instanţa competentă îl apreciază ca orice alte documente pe care le consideră relevante în vederea soluţionării cererii de acordare a personalităţii juridice". De altfel, condiţia avizului ministerului sau organului de specialitate exista şi până la intrarea în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr.26/2000, fiind reglementată de art. 3 lit. a) din Legea nr. 21/1924 pentru persoanele juridice.
Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr.26/2000 este inadmisibilă.
În acest sens se precizează că Ordonanţa Guvernului nr.37/2003, care a introdus, la art. I pct. 5, dispoziţiile legale criticate, a fost respinsă prin Legea nr. 213/2005.
Totodată, Ordonanţa Guvernului nr.26/2000 a fost modificată prin Legea nr. 246/2005, care a reglementat, astfel, "într-o formă şi un conţinut cu totul diferite, problema documentelor care însoţesc cererea de înscriere a asociaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor". Prin urmare, dispoziţiile art. 7 alin. (2) lit. d) au un nou conţinut, în mod substanţial diferit de cel criticat şi cuprins în Ordonanţa Guvernului nr.37/2003, astfel că nu se poate considera că aceste prevederi au fost preluate, în principiu, în noua reglementare. În atare condiţii, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a instanţei de judecată şi notelor scrise ale autorului, "dispoziţiile art. 7 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr.26/2000, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 5 din Ordonanţa Guvernului nr.37/2003". Ordonanţa Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.39 din 31 ianuarie 2000, a fost modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr.37/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.62 din 1 februarie 2003. Prin art. I pct. 5 din aceasta a fost introdusă, la art. 7 alin. (2), după lit. c), o nouă literă, lit. d), cu următorul cuprins: "(2) Cererea de înscriere va fi însoţită de următoarele documente: (...) d) avizul ministerului sau organului de specialitate al administraţiei publice centrale în a cărui sferă de competenţă îşi desfăşoară activitatea." Curtea constată că, la o dată ulterioară sesizării sale cu soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, Ordonanţa Guvernului nr.37/2003 a fost respinsă prin Legea nr. 213/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.597 din 11 iulie 2005, şi, totodată, abrogată prin prevederile art. III din Legea nr. 246/2005 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.656 din 25 iulie 2005. Prin art. I pct. 5 din Legea nr. 246/2005, art. 7 a fost modificat şi completat, astfel că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în realitate, dispoziţiile art. 7 alin. (2) lit. d) din această lege, al căror conţinut este, în prezent, următorul: "(2) Cererea de înscriere va fi însoţită de următoarele documente: (...) d) dovada disponibilităţii denumirii eliberată de Ministerul Justiţiei sau, după caz, refuzul motivat al eliberării acesteia." În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate se invocă încălcarea următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 20 - referitor la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte, precum şi la prioritatea acestora faţă de legile interne nefavorabile, art. 40 alin. (1), potrivit căruia "Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere", şi art. 53 - referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, autorul excepţiei invocă încălcarea art. 20 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, a art. 22 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, precum şi a art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la libertatea de întrunire şi dreptul de asociere.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, cu raportare la prevederile constituţionale şi internaţionale invocate, Curtea Constituţională reţine următoarele:
În urma modificărilor intervenite, soluţia legislativă a textului de lege criticat, în redactarea de la data sesizării Curţii Constituţionale prin Încheierea din data de 13 iunie 2005, a fost schimbată. Astfel, dacă în redactarea anterioară modificării textul de lege criticat se referea la avizul ministerului sau organului de specialitate al administraţiei publice centrale în a cărui sferă de competenţă îşi desfăşoară activitatea asociaţia a cărei înscriere se solicită, în actuala redactare a art. 7 alin. (2) lit. d) această cerinţă nu se mai regăseşte, fiind înlocuită cu "dovada disponibilităţii denumirii eliberată de Ministerul Justiţiei sau, după caz, refuzul motivat al eliberării acesteia".
Or, prin Decizia nr.III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.259 din 9 noiembrie 1995, Plenul Curţii Constituţionale a decis că "în cazul în care, după invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecătoreşti, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă soluţia legislativă din legea sau ordonanţa modificată este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificării. În caz contrar Curtea ar depăşi limitele sesizării".
Aşa fiind, întrucât în cauză soluţia legislativă de principiu, conţinută de dispoziţiile de lege vizate de autorul excepţiei în critica sa, nu a fost preluată în noua reglementare, aceasta având un conţinut complet diferit de cea anterioară, Curtea Constituţională constată că excepţia a devenit inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Asociaţia Casa de Ajutor Reciproc "Aurora-Ava" din Timişoara, reprezentată legal de Constantin Onciu, în Dosarul nr. 6.620/C/2004 al Tribunalului Timiş Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţă

Miercuri, 23 septembrie 2026, 21:33

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.