DECIZIE nr.574 din 3 noiembrie 2005
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108 alin. 1 şi 2 şi ale art. 1081 alin. 1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă
Textul actului publicat în M.Of. nr. 1150/19 dec. 2005

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108 alin. 1 şi 2 şi ale art. 1081 alin. 1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Eugenia Rodica Apostolescu în Dosarul nr. 1.355/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 6 mai 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.355/2004, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108 alin. 1 şi 2 şi art. 1081 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Eugenia Rodica Apostolescu într-o cauză civilă în cadrul căreia instanţa a dispus, prin încheiere, amendarea acesteia pentru introducerea cu rea-credinţă a unei cereri de recuzare a judecătorilor învestiţi cu soluţionarea recursului pe care l-a declarat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine că art. 108 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă este "neconstituţional, confuz şi eliptic", deoarece nu pune condiţia "de a nu formula cerere de recuzare, mai mult, nu arată care sunt condiţiile să existe rea-credinţă ori bună-credinţă", iar art. 1081 din acelaşi cod este neconstituţional, întrucât fixează limitele amenzilor fără a arăta modalitatea de stabilire a cuantumului acestora, lăsând loc abuzurilor.
Se mai susţine că textele de lege criticate au fost introduse în Codul de procedură civilă printr-o ordonanţă de urgenţă a Guvernului, act normativ prin care nu se poate legifera în domeniul legii organice.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, prin aplicarea dispoziţiilor art. 1081 alin. 1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă s-a avut în vedere valorificarea drepturilor deduse judecăţii de către părţi, într-un termen rezonabil, în raport de dispoziţiile art. 129 alin. 1 şi art. 723 din Codul de procedură civilă, în vederea preîntâmpinării tergiversării cauzei.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 108 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, apreciază că acestea privesc protejarea drepturilor procesuale ale părţilor ce trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, critica autorului excepţiei priveşte în principal modalitatea de stabilire a cuantumului amenzii care i-a fost aplicată conform art. 1081 alin. 1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă, pentru formularea cu reacredin ţă a unei cereri de recuzare. Aşa fiind, susţinerile acestuia nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate, ci privesc aspecte ce ţin de modul de interpretare şi aplicare a prevederilor legale criticate, mai mult decât atât, nu se invocă încălcarea nici unui text din Constituţie.
Cu privire la acest aspect, prin Decizia nr.300 din 1 iulie 1997, Curtea Constituţională a statuat că aspectele privind situaţia de fapt şi justificarea drepturilor subiective ale părţilor, precum şi modul de interpretare şi aplicare a legii, sunt de competenţa instanţelor de judecată.
Reglementarea procedurii de judecată în ansamblul său, inclusiv regimul nulităţilor şi al amenzilor judiciare, este în acord cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, fără a aduce atingere celorlalte principii din Legea fundamentală.
Dispoziţiile art. 1081 din Codul de procedură civilă trebuie privite în contextul reglementării unitare a amenzilor judiciare, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, fiind adoptate în scopul sporirii eficienţei măsurilor luate pentru asigurarea ordinii şi solemnităţii şedinţei de judecată, pentru desfăşurarea normală a judecăţii sau a executării silite.
Astfel, pe lângă temeiul constituţional al normelor în discuţie se remarcă locul şi rolul lor în cadrul unui sistem unitar de aplicare a amenzilor judiciare şi de stabilire a despăgubirilor pentru acoperirea pagubelor cauzate prin nerespectarea îndatoririlor procesuale prevăzute de lege sau stabilite de instanţă. Aplicarea concretă a sancţiunilor în discuţie, pe lângă funcţia represivă îndeplinită, este destinată să prevină săvârşirea de abateri procesuale.
Atribuţia de a aplica amenzi revine oricărei instanţe în cadrul procedurii prevăzute pentru desfăşurarea procesului civil, cu posibilitatea celui interesat de a introduce cerere de reexaminare împotriva încheierii prin care s-a dispus amenda.
Nu pot fi primite nici susţinerile autorului excepţiei potrivit cărora Codul de procedură civilă nu poate fi modificat prin ordonanţă de urgenţă. Domeniul legilor organice este stabilit prin art. 73 din Constituţie, iar enumerarea conţinută în acest articol a categoriilor de materii ce intră în sfera de reglementare a legilor organice este limitativă. Or, art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală prevede că procedura de judecată şi competenţa instanţelor judecătoreşti se stabilesc prin lege, în sensul de lege ordinară, iar nu lege organică.
Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate nu contravin nici unui principiu constituţional.
Pe de altă parte, "din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate, se constată că, potrivit competenţei sale, aşa cum este prevăzută în art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta nu se poate pronunţa decât asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea completa sau modifica prevederea legală supusă controlului. În acest sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr.241 din 10 mai 2005." Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, îl constituie dispoziţiile art. 108 alin. 1 şi 2, precum şi ale art. 1081 din Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare.
Curtea constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 108 alin. 1 şi 2 şi ale art. 1081 alin. 1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă, asupra cărora urmează a se pronunţa prin prezenta decizie.
Prin art. I pct. 18 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.609 din 14 iulie 2005, partea introductivă a art. 1081 din Codul de procedură civilă a fost modificată, păstrându-se însă soluţia legislativă anterioară.
Prin urmare, textele de lege criticate au următorul conţinut:
- Art. 108 alin. 1 şi 2: "Nulităţile de ordine publică pot fi ridicate de parte sau de judecător în orice stare a pricinii.
Celelalte nulităţi se declară numai după cererea părţii care are interes să le invoce."
- Art. 1081: "Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sancţiona următoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel:

1. cu amendă judiciară de la 500.000 lei la 7.000.000 lei: […]

b) formularea, cu rea-credinţă, a unei cereri de recuzare sau de strămutare." Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, fără a preciza însă care sunt textele din Legea fundamentală încălcate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că textele de lege criticate nu pot face obiectul controlului de constituţionalitate, întrucât autorul excepţiei critică prevederile art. 108 alin. 1 şi 2 şi ale art. 1081 alin. 1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă, fără însă a indica textul sau principiul constituţional pretins a fi încălcat.
Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate." Ca atare, excepţia de neconstituţionalitate ridicată nu este motivată şi, în consecinţă, urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108 alin. 1 şi 2 şi ale art. 1081 alin. 1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Eugenia Rodica Apostolescu în Dosarul nr. 1.355/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu

Miercuri, 23 septembrie 2026, 07:41

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.