DECIZIE nr.630 din 17 noiembrie 2005
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, precum şi ale art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004
Textul actului publicat în M.Of. nr. 1153/20 dec. 2005

Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, precum şi ale art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004, excepţie ridicată de Marian Badea, Raluca Ionescu, Luiza Antonia Grunfeld, Adriana Mihăiţă, Gabriela Dan, Elena Popescu, Raluca Gabriela Toroipan, Ligia Dumitraşcu, Medeea Laura Muntean, Otilia Topologeanu şi Crina Mocanu în Dosarul nr. 5.221/LM/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.33/2001, ale art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002, ale art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 ca fiind inadmisibilă, faţă de dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi
având în vedere că prevederile legale care fac obiectul excepţiei nu mai sunt în vigoare.
Cu privire la dispoziţiile art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004, apreciază că acestea nu contravin prevederilor constituţionale invocate, întrucât în cauză este vorba despre un spor salarial, iar nu despre un drept fundamental.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 12 septembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 5.221/LM/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.33/2001, ale art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 631/2002, ale art. 11 alin. (7) din Legea nr. 507/2003, precum şi ale art. 8 alin. (7) din Legea nr. 629/2004. Excepţia a fost ridicată de Marian Badea, Raluca Ionescu, Luiza Antonia Grunfeld, Adriana Mihăiţă, Gabriela Dan, Elena Popescu, Raluca Gabriela Toroipan, Ligia Dumitraşcu, Medeea Laura Muntean, Otilia Topologeanu şi Crina Mocanu într-un litigiu de muncă având ca obiect soluţionarea cererii formulate de autorii excepţiei de acordare a unor drepturi salariale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată că, potrivit art. 411 alin. (2) din Legea nr. 50/1996, introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.83/2000, magistraţii şi celelalte categorii de personal salarizat potrivit acestei legi au dreptul, pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizaţia de concediu, şi la o primă egală cu indemnizaţia brută sau cu salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu. Acest drept legal nu a fost acordat în practică datorită faptului că aplicarea dispoziţiilor art. 411 alin. (2) din Legea nr. 50/1996 a fost suspendată până la 1 ianuarie 2002 prin art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.33/2001, iar prin art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 această suspendare a fost prelungită până la 31 decembrie 2002, prin art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002, până la 31 decembrie 2003, prin art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003, până la 31 decembrie 2004, iar prin Legea nr. 629/2004, până la 31 decembrie 2005. Astfel, consideră că prin dispoziţiile legale criticate a fost restrâns exerciţiul dreptului legal la prima de concediu, fără a exista vreuna dintre situaţiile prevăzute la art. 53 din Constituţie, şi, de asemenea, au fost încălcate prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie referitoare la prima de concediu de odihnă plătit, care include şi dreptul la prima de vacanţă.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile legale criticate "nu sunt în contradicţie cu prevederile Legii fundamentale, întrucât în speţă nu este vorba de suspendarea unui drept constituţional, ci a unui drept instituit printr-o lege specială".
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază că, deşi în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale instanţa de judecată face referire la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 631/2002, ale art. 11 alin. (7) din Legea nr. 507/2003, precum şi la cele ale art. 8 alin. (7) din Legea nr. 629/2004, în realitate, excepţia de neconstituţionalitate vizează dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002, ale art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 şi ale art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004. Referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004, apreciază că aceasta este neîntemeiată, iar raportarea la art. 53 din Constituţie este nerelevantă, întrucât dispoziţiile legale criticate nu pun în discuţie restrângeri ale exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.33/2001, arată că acestea nu mai sunt în vigoare, iar potrivit principiului anualităţii bugetului de stat, care este de natură constituţională (art. 138 din Constituţie), Legea nr. 743/2001 a fost în vigoare în anul 2002, Legea nr. 631/2002 a fost în vigoare în anul 2003, iar Legea nr. 507/2003 a fost în vigoare în anul 2004, perioade pentru care s-a aprobat bugetul de stat. În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin deciziile nr. 398/2005 şi nr. 283/2004.
Guvernul şi preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorulraportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.33/2001, ale art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 631/2002, ale art. 11 alin. (7) din Legea nr. 507/2003, precum şi ale art. 8 alin. (7) din Legea nr. 629/2004.
Din examinarea susţinerilor autorilor excepţiei, care sunt nemulţumiţi, în esenţă, de prelungirile anuale, succesive, ale suspendării acordării dreptului la prima de concediu, prelungiri instituite prin legile anuale ale bugetului de stat, Curtea constată că, în realitate, obiectul excepţiei îl reprezintă dispoziţiile art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.108 din 2 martie 2001), aprobată cu modificări prin Legea nr. 386/2001 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.390 din 17 iulie 2001), ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.784 din 11 decembrie 2001), ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.863 din 29 noiembrie 2002), ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2003), precum şi ale art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1.121 din 29 noiembrie 2004).
Având în vedere acestea, dispoziţiile legale criticate au în prezent următorul cuprins:
- Art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti: "De asemenea, se suspendă până la data de 1 ianuarie 2002 aplicarea prevederilor art. 411 alin. (1) care cuprind dispoziţii referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă şi ale art. 45 alin. (1) referitoare la cuantumul sporului cu care se plătesc orele lucrate peste durata normală a timpului de muncă din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.563 din 18 noiembrie 1999, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr.83/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.425 din 1 septembrie 2000, precum şi aplicarea prevederilor art. IV referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediul de odihnă din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.237/2000 pentru modificarea Legii nr. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.614 din 29 noiembrie 2000.";
- Art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001: "Termenele prevăzute la art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, aprobată şi modificată prin Legea nr. 386/2001, se prelungesc până la data de 31 decembrie 2002.";
- Art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002: "Termenele prevăzute la art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, aprobată cu modificări prin Legea nr. 386/2001, cu modificările ulterioare, se prelungesc până la data de 31 decembrie 2003.";
- Art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003: "Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum şi a celor ale art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2004.";
- Art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004: "Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum şi a celor ale art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2005." Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 41 alin. (2) şi ale art. 53 din Constituţie, care au următorul cuprins:
- Art. 41 alin. (2): "Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii." Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:
Dispoziţiile art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.33/2001 au avut caracter temporar, efectele lor încetând la data prevăzută pentru aplicare, şi anume 1 ianuarie 2002.
Cu privire la prevederile art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 şi ale art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003, Curtea observă că, potrivit principiului constituţional al anualităţii bugetului de stat, instituit prin art. 138 din Constituţie, aceste prevederi şi-au încetat aplicabilitatea odată cu încheierea exerciţiului anului bugetar corespunzător perioadei de reglementare proprii fiecăreia dintre respectivele legi ale bugetului de stat. Astfel, prevederile art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 şi-au încetat aplicabilitatea la 31 decembrie 2002, ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002, la 31 decembrie 2003, iar cele ale art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003, la 31 decembrie 2004.
În legătură cu susţinerile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004, Curtea observă că textul de lege este în vigoare şi prevede suspendarea aplicării acelor dispoziţii din actele normative care se referă la acordarea primelor pentru concediul de odihnă, până la data de 31 decembrie 2005.
Însă, în ceea ce priveşte dreptul la prima de concediu a magistraţilor, prevăzut de art. 411 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din autorităţile judecătoreşti, Curtea reţine că textul de lege menţionat a fost abrogat în mod expres prin art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.924 din 18 decembrie 2002, potrivit căruia "Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă art. 11, precum şi celelalte dispoziţii referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor şi personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 (...)".
Ca atare, Curtea constată că prevederile art. 411 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 şi-au încetat aplicarea cu privire la aceste categorii de personal de la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.177/2002.
În această situaţie, legile bugetului de stat pe anii 2003, 2004 şi 2005 nu au preluat dispoziţia privind suspendarea dreptului la prima de concediu pentru magistraţi sau personalul de specialitate juridică asimilat, întrucât, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.177/2002, acest drept nu mai era prevăzut în favoarea acestora.
În consecinţă, nemaifiind în vigoare nici dispoziţia legală care a prevăzut dreptul la prima de concediu pentru magistraţi sau personalul de specialitate juridică asimilat, nici dispoziţiile referitoare la suspendarea dreptului respectiv, în virtutea prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea Constituţională nu se poate pronunţa decât asupra constituţionalităţii unui text de lege "în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei", excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.33/2001, ale art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002, ale art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 şi ale art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004 urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, precum şi ale art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004, excepţie ridicată de Marian Badea, Raluca Ionescu, Luiza Antonia Grunfeld, Adriana Mihăiţă, Gabriela Dan, Elena Popescu, Raluca Gabriela Toroipan, Ligia Dumitraşcu, Medeea Laura Muntean, Otilia Topologeanu şi Crina Mocanu în Dosarul nr. 5.221/LM/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean

Miercuri, 23 septembrie 2026, 04:19

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.