DECIZIE nr.606 din 15 noiembrie 2005
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, precum şi a ordonanţei în integralitate
Textul actului publicat în M.Of. nr. 1156/20 dec. 2005

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mădălina Ştefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, excepţie ridicată de Constantina Gurănoiu în Dosarul nr. 749/CA/2005 al Tribunalului Dolj - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 452D/2005, nr. 453D/2005, nr. 460D/2005 şi nr. 461D/2005. La apelul nominal în aceste dosare lipsesc, de asemenea, autorii excepţiei, Emanuel Andi Georgescu, Marian Sevastian Popescu, Daniela Pavel, Mihaela Maria Mihai, precum şi părţile Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj şi Direcţia de Muncă, Solidaritate Socială şi Familie Sibiu, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea celor cinci dosare,
având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.
În temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 452D/2005, nr. 453D/2005, nr. 460D/2005 şi nr. 461D/2005 la Dosarul nr. 451D/2005, care este primul înregistrat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând referire la Decizia nr.289 din 7 iunie 2005, prin care Curtea Constituţională a respins criticile de neconstituţionalitate referitoare la art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.92/2004.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
Prin încheierile din 9 mai 2005 şi din 12 mai 2005, pronunţate de Tribunalul Dolj - Secţia comercială şi de contencios administrativ în dosarele nr. 749/CA/2005, nr. 751/CA/2005 şi nr. 755/CA/2005, şi prin încheierile din 12 mai 2005, pronunţate de Tribunalul Sibiu - Secţia comercială şi de contencios administrativ în dosarele nr. 886/2005 şi nr. 882/2005, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005.
Excepţia a fost ridicată de către Constantina Gurănoiu, Emanuel Andi Georgescu şi Marian Sevastian Popescu şi, respectiv, de Daniela Pavel şi Mihaela Maria Mihai cu prilejul soluţionării unor contestaţii împotriva deciziilor Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dolj, respectiv ale Direcţiei de Muncă, Solidaritate Socială şi Familie Sibiu, prin care s-a stabilit salariul de încadrare în funcţia publică de consilier juridic.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că textul de lege criticat aduce atingere statutului funcţionarilor publici şi drepturilor acestora, domeniu rezervat legii organice. Astfel, aceste dispoziţii nu aduc modificări numai în ceea ce priveşte salarizarea funcţionarilor publici, ci schimbă gradul profesional al acestora. De asemenea, apreciază că nu există o situaţie extraordinară care să justifice adoptarea ordonanţei de urgenţă, astfel încât este afectat regimul unei instituţii fundamentale a statului. În ceea ce priveşte delegarea legislativă prevăzută de dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie, aceasta nu poate opera în ceea ce priveşte adoptarea unor modificări ale funcţiilor publice, în această situaţie nefiind dovedit caracterul urgent. De altfel, aşa cum rezultă din motivarea caracterului urgent al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.92/2004, aceasta se referă numai la asigurarea unor drepturi salariale ale funcţionarilor publici, în cazul acesta putând opera delegarea legislativă, astfel că modificarea funcţiilor publice printr-o ordonanţă de urgenţă nu poate fi considerată ca fiind constituţională.
Tribunalul Dolj - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că "textul art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.92/2004 nu modifică încadrările în funcţie, ci corelează gradul profesional cu prevederile art. 14 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată, având în vedere modificările aduse acestei legi prin Legea nr. 161/2003". De asemenea, consideră că este neîntemeiată susţinerea potrivit căreia Guvernul nu a motivat caracterul urgent al ordonanţei, deoarece preambulul acesteia conţine explicitarea cauzei de urgenţă care a impus adoptarea actului normativ.
Tribunalul Sibiu - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. În acest sens arată că, "având în vedere că, prin art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţia României se stabileşte că statutul funcţionarilor publici se reglementează prin lege organică, iar în acest sens a fost adoptată Legea nr. 188/1999, dar că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.92/2004 se aduc modificări esenţiale ale statutului funcţionarilor publici reglementat iniţial prin Legea nr. 188/1999, aceasta contravine art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţia României".
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, arată că instanţa de contencios constituţional a statuat, în Decizia nr.85/2001, Decizia nr.15/2000 şi Decizia nr.101/2004, că "interdicţia reglementării de către Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare", având în vedere că "ordonanţa de urgenţă nu este o varietate a ordonanţei emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci reprezintă un act normativ, adoptat de Guvern, în temeiul unei prevederi constituţionale care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să facă faţă unui caz excepţional". Prin urmare, în domeniile rezervate reglementării la nivel de lege organică, Guvernul poate lua măsuri, prin ordonanţă de urgenţă, cu condiţia motivării urgenţei reglementării în situaţii extraordinare.
Astfel, critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.92/2004, raportat la prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, este neîntemeiată. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia nu a existat o situaţie extraordinară care să justifice adoptarea reglementărilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.92/2004, se arată că chiar din preambulul ordonanţei de urgenţă rezultă că măsurile reglementate prin dispoziţiile acesteia "vizează interesul social, buna desfăşurare a activităţii în administraţia publică, creşterea calităţii serviciului public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare".
De asemenea, se apreciază că motivarea urgenţei din preambulul actului normativ se referă la întregul conţinut al acestuia, nu numai la prevederile referitoare la salarizarea funcţionarilor publici, avându-se în vedere că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.92/2004 are ca obiect de reglementare drepturile salariale şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, conform prevederilor art. 1 alin. (2) lit. b) din acest act normativ, sistemul de salarizare a funcţionarilor publici urmărind "şi crearea unei ierarhizări a sistemului de salarizare pe categorii, clase, grade profesionale". În concluzie, se consideră că, referitor la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.92/2004, sunt îndeplinite exigenţele stabilite de Curtea Constituţională, prin jurisprudenţa sa, cu privire la interesul public şi urgenţa reglementării pentru aprecierea constituţionalităţii ordonanţelor de urgenţă. De asemenea, se arată că dispoziţiile criticate ca fiind neconstituţionale nu constituie reglementări în nici unul dintre domeniile expres şi limitativ enumerate prin prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, excepţia de neconstituţionalitate fiind neîntemeiată.
Avocatul Poporului arată că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.92/2004 faţă de prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie, deoarece reîncadrarea funcţionarilor publici în funcţie de noile criterii stabilite este justificată, în cuprinsul ordonanţei de urgenţă, de "interesul social, buna desfăşurare a activităţii în administraţia publică, creşterea calităţii serviciului public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare".
De asemenea, arată că nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia dispoziţiile art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.92/2004 încalcă prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, deoarece reîncadrarea funcţionarilor publici în funcţie de noile criterii nu afectează regimul instituţiilor fundamentale ale statului prevăzute în titlul III al Constituţiei, respectiv Parlamentul, Guvernul, Administraţia publică şi Autoritatea judecătorească, şi nici pe cel al autorităţilor publice, care sunt reglementate în alte titluri ale Legii fundamentale, cum ar fi Curtea Constituţională, Avocatul Poporului, Curtea de Conturi şi Consiliul Economic şi Social.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Deşi Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.92/2004, din motivarea excepţiei rezultă că autorii acesteia se referă şi la neconstituţionalitatea ordonanţei în integralitatea sa. Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.92/2004, precum şi ordonanţa în integralitate.
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1.091 din 23 noiembrie 2004, şi a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 76/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.324 din 18 aprilie 2005. Art. 6 are următorul cuprins:
- Art. 6: "(1) Funcţionarii publici de execuţie salarizaţi potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.82/2004 privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice, la categoria A, B sau C, clasa III, gradul 3 se reîncadrează în gradul profesional asistent şi beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă în anexele nr. I-IV, pentru funcţia publică de execuţie deţinută, gradul profesional asistent, treapta 3 de salarizare.
(2) Funcţionarii publici de execuţie salarizaţi potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.82/2004, la categoria A, B sau C, clasa III, gradul 2 se reîncadrează în gradul profesional asistent şi beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă în anexele nr. I-IV, pentru funcţia publică de execuţie deţinută, gradul profesional asistent, treapta 2 de salarizare.
(3) Funcţionarii publici de execuţie salarizaţi potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.82/2004, la categoria A, B sau C, clasa III, gradul 1 se reîncadrează în gradul profesional asistent şi beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă în anexele nr. I-IV, pentru funcţia publică de execuţie deţinută, gradul profesional asistent, treapta 1 de salarizare.
(4) Funcţionarii publici de execuţie salarizaţi potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.82/2004, la categoria A, B sau C, clasa II, gradul 3 se reîncadrează în gradul profesional principal şi beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă în anexele nr. I-IV, pentru funcţia publică de execuţie deţinută, gradul profesional principal, treapta 3 de salarizare.
(5) Funcţionarii publici de execuţie salarizaţi potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.82/2004, la categoria A, B sau C, clasa II, gradul 2 se reîncadrează în gradul profesional principal şi beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă în anexele nr. I-IV, pentru funcţia publică de execuţie deţinută, gradul profesional principal, treapta 2 de salarizare.
(6) Funcţionarii publici de execuţie salarizaţi potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.82/2004 la categoria A, B sau C, clasa II, gradul 1 se reîncadrează în gradul profesional principal şi beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă în anexele nr. I-IV, pentru funcţia publică de execuţie deţinută, gradul profesional principal, treapta 1 de salarizare.
(7) Funcţionarii publici de execuţie salarizaţi potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.82/2004, la categoria A, B sau C, clasa I, gradul 3 se reîncadrează în gradul profesional superior şi beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă în anexele nr. I-IV, pentru funcţia publică de execuţie deţinută, gradul profesional superior, treapta 3 de salarizare.
(8) Funcţionarii publici de execuţie salarizaţi potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.82/2004, la categoria A, B sau C, clasa I, gradul 2 se reîncadrează în gradul profesional superior şi beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă în anexele nr. I-IV, pentru funcţia publică de execuţie deţinută, gradul profesional superior, treapta 2 de salarizare.
(9) Funcţionarii publici de execuţie salarizaţi potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.82/2004, la categoria A, B sau C, clasa I, gradul 1 se reîncadrează în gradul profesional superior şi beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă în anexele nr. I-IV, pentru funcţia publică de execuţie deţinută, gradul profesional superior, treapta 1 de salarizare." În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 73 alin. (3) lit. j) şi art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, care au următorul conţinut:
- Art. 73 alin. (3) lit. j): "(3) Prin lege organică se reglementează: [... ] j) statutul funcţionarilor publici;";
- Art. 115 alin. (4) şi (6): "(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.[...] (6) Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, statutul funcţionarilor publici se stabileşte prin lege organică, iar sistemul de salarizare a acestei categorii de funcţionari ţine de statutul lor. Atât încadrarea prin lege a diferiţilor funcţionari publici în anumite categorii, clase şi grade profesionale, cât şi salarizarea conform acestei încadrări nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica, pentru viitor, tot prin lege. Astfel, legiuitorul este în drept să modifice sistemul de salarizare existent ori să îl înlocuiască cu altul nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit, ţinând seama şi de resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp.
De asemenea, ţine de opţiunea liberă a legiuitorului încadrarea în categorii, clase şi grade profesionale a funcţionarilor publici.
Având în vedere aceste considerente, apare ca fiind legitimată, din punct de vedere constituţional, emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.92/2004, care, după cum se arată în art. 1 alin. (1), îşi propune să reglementeze drepturile salariale şi alte drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005. Din cuprinsul acestui articol rezultă cu claritate că noile reglementări nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, ci exclusiv pentru anul 2005.
Analizând prevederile art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.92/2004 în raport cu principiul constituţional al egalităţii în drepturi, Curtea constată că acest text de lege se aplică deopotrivă tuturor funcţionarilor publici de execuţie, fără a crea privilegii sau discriminări.
În consecinţă, neretroactivitatea legii, nediscriminarea ori restrângerea numai în situaţii limitativ prevăzute a exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale, principii consacrate de art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie, în deplină concordanţă cu reglementările internaţionale invocate, nu sunt încălcate prin dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.92/2004.
În continuare, analizând critica autorilor excepţiei raportată la dispoziţiile art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, Curtea reţine că interdicţia reglementării în domenii care fac obiectul legilor organice este prevăzută de alin. (1) al aceluiaşi articol constituţional pentru ordonanţele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament. Această interdicţie nu operează şi în cazul ordonanţelor de urgenţă care se adoptă de către Guvern în temeiul prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţie. Emiterea unor asemenea ordonanţe este condiţionată însă de existenţa unor "situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată", iar Guvernul este obligat să motiveze urgenţa în cuprinsul ordonanţei. În ceea ce priveşte Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.92/2004, Guvernul a motivat existenţa situaţiei extraordinare prin aceea că "asigurarea unor drepturi salariale funcţionarilor publici care, potrivit legii, îndeplinesc prerogative de putere publică şi sunt supuşi unui regim sever al incompatibilităţii şi conflictului de interese este un obiectiv prioritar al Strategiei actualizate a Guvernului României privind accelerarea reformei în administraţia publică 2004-2006" şi că "măsurile cuprinse în această ordonanţă reprezintă o etapă în reforma salarială a funcţionarilor publici şi au la bază negocierile Guvernului României cu Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, precum şi cu organizaţiile sindicale reprezentative ale funcţionarilor publici".
Prin urmare, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.92/2004 apare ca un răspuns la necesitatea de a da curs rezultatelor negocierilor Guvernului cu instituţiile internaţionale amintite, precum şi cu organizaţiile sindicale, în sensul instituirii unor reforme în administraţia publică. De asemenea, emiterea acestei ordonanţe este justificată de necesitatea reglementării aplicării dispoziţiilor legii bugetare pentru anul 2005, iar aplicarea prevederilor ordonanţei este limitată doar pe durata acestui an.
În acest sens, Curtea s-a mai pronunţat, de altfel, prin Decizia nr.289 din 7 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.586 din 7 iulie 2005.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în decizia de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, precum şi a ordonanţei în integralitate, excepţie ridicată de Constantina Gurănoiu, Emanuel Andi Georgescu şi Marian Sevastian Popescu în dosarele nr. 749/CA/2005, nr. 751/CA/2005 şi nr. 755/CA/2005 ale Tribunalului Dolj - Secţia comercială şi de contencios administrativ, respectiv de Daniela Pavel şi Mihaela Maria Mihai în dosarele nr. 886/2005 şi nr. 882/2005 ale Tribunalului Sibiu - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Mădălina Ştefania Diaconu

Vineri, 25 septembrie 2026, 03:52

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.