DECIZIE nr.628 din 17 noiembrie 2005
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă
Textul actului publicat în M.Of. nr. 1162/21 dec. 2005

Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Anton Apahideanu în Dosarul nr. 1.265/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
La apelul nominal răspunde Anton Apahideanu, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia, susţinând că dispoziţiile legale criticate, care nu prevăd posibilitatea atacării cu contestaţie a hotărârilor pronunţate de instanţele de apel, încalcă prevederile constituţionale referitoare la statul de drept şi cele privind accesul la justiţie. Totodată, sunt invocate în susţinerea excepţiei şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece Curtea nu se poate pronunţa asupra modificării sau completării prevederilor legale supuse controlului de constituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 17 iunie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.265/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Anton Apahideanu în dosarul menţionat, având ca obiect soluţionarea cererii de contestaţie în anulare formulată de autorul excepţiei împotriva unei decizii civile.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că "limitarea aplicabilităţii articolului 318 din Codul de procedură civilă, doar la hotărârile pronunţate de instanţele de recurs, cu excluderea hotărârilor pronunţate de instanţele de apel, este în contradicţie cu [...] principiul constituţional al statului de drept bazat pe justiţie, al accesului liber la justiţie, al imparţialităţii instanţelor, al rolului căilor de atac în eliminarea greşelilor comise [...], fiind încălcat dreptul la un proces echitabil, deoarece greşeala nu poate fi legal îndreptată în nici un fel". Sunt încălcate, în opinia autorului excepţiei, şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, "convenţie care stabileşte dreptul la procese echitabile, judecate de instanţe imparţiale".
Autorul excepţiei consideră că, prin abrogarea pct. 11 al art. 304 din Codul de procedură civilă, "nu s-a eliminat limitarea aplicabilităţii articolului 318 din cod doar la hotărârile instanţelor de recurs". S-a creat astfel o inegalitate de tratament între "hotărârile pronunţate de instanţele de apel, care nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare pentru greşeli materiale, hotărâri pronunţate în complet de doi judecători, şi hotărârile pronunţate de instanţele de recurs, care pot fi atacate cu contestaţie în anulare, deşi acestea sunt pronunţate în complet de trei judecători, probabilitatea unei erori materiale [...] fiind mai mică".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se apreciază că nu sunt încălcate dispoziţiile art. 21 din Constituţie, deoarece "condiţiile în care pot fi exercitate căile de atac, atât cele ordinare, cât şi cele extraordinare, cum este contestaţia în anulare specială, sunt reglementate prin lege, conform dispoziţiilor art. 129 din Constituţie".
Astfel, se arată în continuare, "stabilirea procedurii şi a condiţiilor pentru promovarea căilor de atac constituie prerogativa exclusivă a legiuitorului, părţile având posibilitatea de a exercita căile de atac, însă în condiţiile prevăzute de lege".
În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, susţinând, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt conforme cu art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie.
Avocatul Poporului consideră, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, fiind conforme cu prevederile art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală. De asemenea, apreciază că instituirea unor reguli speciale privind exercitarea contestaţiei în anulare nu contravine principiului constituţional al accesului liber la justiţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, îl constituie art. 318 din Codul de procedură civilă. Dispoziţiile alin. 2 ale art. 318 au fost abrogate prin art. I pct. 121 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.479 din 2 octombrie 2000. Alin. 1 al art. 318 din Codul de procedură civilă a fost modificat prin art. I pct. 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.217 din 27 aprilie 2001, care avea următorul cuprins: "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare." Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.59/2001 a fost respinsă prin Legea nr. 69/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.612 din 14 iulie 2005, şi abrogată prin art. IV din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.609 din 14 iulie 2005.
Dispoziţiile art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă au fost modificate prin art. I pct. 53 din Legea nr. 219/2005 şi au următorul cuprins: "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare." Având în vedere că, în urma modificării, dispoziţia legală criticată a rămas aceeaşi, Curtea, conform jurisprudenţei sale, urmează să se pronunţe asupra reglementării în vigoare.
Critica de neconstituţionalitate are la bază, în esenţă, susţinerea potrivit căreia "limitarea aplicabilităţii articolului 318 din Codul de procedură civilă doar la hotărârile pronunţate de instanţele de recurs, cu excluderea hotărârilor pronunţate de instanţele de apel", ar încălca, în opinia autorului excepţiei, dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind principiul statului de drept, ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul la justiţie, ale art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 129 privind folosirea căilor de atac.
Autorul excepţiei apreciază că prevederile art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă încalcă şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă.
Din motivarea excepţiei rezultă că, de fapt, autorul acesteia nu critică neconstituţionalitatea art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ci este nemulţumit de aplicarea acestui text doar la hotărârile pronunţate de instanţele de recurs, cu excluderea hotărârilor pronunţate de instanţele de apel. Aşadar, în realitate, autorul excepţiei nu formulează o critică privind neconstituţionalitatea textului, ci urmăreşte completarea acestuia, în sensul ca şi hotărârile pronunţate de instanţele de apel să poată fi atacate cu contestaţie în anulare ca şi cele ale instanţelor de recurs.
Sub acest aspect Curtea nu este competentă să se pronunţe, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta "se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Anton Apahideanu în Dosarul nr. 1.265/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta

Joi, 24 septembrie 2026, 00:48

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.