DECIZIE nr.649 din 29 noiembrie 2005
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor
Textul actului publicat în M.Of. nr. 1162/21 dec. 2005

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, excepţie ridicată de Monica Rapaport în Dosarul nr. 463/2005 al Curţii de Apel Târgu Mureş Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 6 septembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 463/2005, Curtea de Apel Târgu Mureş Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor. Excepţia a fost ridicată de Monica Rapaport în cadrul unui litigiu de muncă având ca obiect soluţionarea cererii formulate de autorul excepţiei pentru acordarea unei diurne de 2% din indemnizaţia de încadrare lunară.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul art. 17 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.177/2002 este neconstituţional, întrucât prevede completarea dispoziţiilor referitoare la acordarea diurnei şi la decontarea cheltuielilor de transport pe perioada delegării sau detaşării magistraţilor cu reglementările aplicabile personalului din instituţiile publice, fără a preciza concret actul normativ cu care se completează, creând astfel posibilitatea completării chiar şi cu un act normativ de forţă juridică inferioară şi existent anterior, cum s-a aplicat în speţă Hotărârea Guvernului nr.543/1995 privind drepturile băneşti ale salariaţilor instituţiilor publice şi regiilor autonome cu specific deosebit pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării în cadrul localităţii, în interesul serviciului.
Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia civilă şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia ridicată este întemeiată, pentru aceleaşi motive ca şi cele arătate de autorul excepţiei.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepţia ridicată nu este întemeiată, întrucât, pe de o parte, Hotărârea Guvernului nr.543/1995 a fost dată în executarea Ordonanţei Guvernului nr.63/1994 privind actualizarea unor acte normative de cheltuieli pentru autorităţile şi instituţiile publice, iar pe de altă parte, o lege sau o ordonanţă a Guvernului se poate completa cu dispoziţiile unui alt act normativ având aceeaşi forţă juridică, chiar dacă a intrat în vigoare anterior, iar în aplicarea acestuia din urmă a fost emisă o hotărâre a Guvernului ce dezvoltă şi detaliază soluţiile din actul de bază.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât nu conţin nici o prevedere cu caracter retroactiv, iar între acest text şi prevederile art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1) şi art. 108 alin. (2) din Constituţie nu există nici o incompatibilitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 17 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.924 din 18 decembrie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 347/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.525 din 22 iulie 2003, dispoziţii care au următorul conţinut: "Prevederile alin. (1)(3) se completează, după caz, cu reglementările aplicabile personalului din instituţiile publice." Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 61 alin. (1) privind rolul şi structura Parlamentului şi ale art. 108 alin. (2) privind actele Guvernului.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine că art. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.177/2002 reglementează la alin. (1)-(3) drepturile magistraţilor detaşaţi sau delegaţi la diurnă, la decontarea cheltuielilor de cazare şi de transport, suma cuvenită în cazul în care nu beneficiază de cazare, precum şi decontarea valorii combustibililor în cazul în care deplasarea se face cu autoturismul.
Trimiterea de către dispoziţia legală criticată la reglementările aplicabile personalului din instituţiile bugetare vizează atât actele normative de aceeaşi forţă juridică, prin care se prevăd, eventual, şi alte drepturi ori alte valori ale unor drepturi acordate personalului din instituţiile bugetare, cât şi reglementările cuprinse în acte normative inferioare, emise în executarea primei categorii de acte normative, care stabilesc metodologia de calculare şi acordare a drepturilor prevăzute.
Curtea constată că această trimitere la alte reglementări a fost utilă, pe de o parte, pentru evitarea repetării acestora ori a emiterii de noi hotărâri, instrucţiuni sau norme metodologice în aplicarea dispoziţiilor referitoare la drepturile magistraţilor, iar pe de altă parte, pentru asigurarea acordării şi magistraţilor a tuturor drepturilor ce sunt prevăzute ori vor fi reglementate ulterior pentru celelalte categorii de personal din instituţiile bugetare.
Prin urmare, textul de lege criticat nu conţine o delegare legislativă şi nici un transfer de atribuţii contrare competenţelor constituţionale ale autorităţilor publice. Ca atare, nu lezează principiul separaţiei puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituţie, nici rolul Parlamentului ca organ reprezentativ suprem al poporului şi unica autoritate legiuitoare a ţării, stabilit prin art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, şi nici competenţa Guvernului de a emite hotărâri pentru executarea legilor, prevăzută de art. 108 alin. (2) din Constituţie.
Cât priveşte pretinsa încălcare a principiului neretroactivităţii legii, Curtea constată că un text de lege, prin trimiterea, pentru completarea ori aplicarea corespunzătoare, la alte reglementări legale intrate în vigoare anterior, nu devine retroactiv, întrucât dispoziţiile sale vor fi aplicate numai raporturilor juridice născute după intrarea sa în vigoare, iar nu şi raporturilor juridice preexistente.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, excepţie ridicată de Monica Rapaport în Dosarul nr. 463/2005 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean

Miercuri, 23 septembrie 2026, 02:53

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.