DECIZIE nr.650 din 29 noiembrie 2005
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. (1) şi art. 275 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii
Textul actului publicat în M.Of. nr. 1175/27 dec. 2005

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. (1) şi ale art. 275 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Galmopan" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 2.813/2005 al Judecătoriei Tecuci.
La apelul nominal răspunde Niţu Andronache, reprezentat de avocat Sorin Ciocoiu, cu delegaţia depusă în şedinţă, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 733D/2005, care are acelaşi obiect.
La apelul nominal în acest dosar se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 733D/2005 la Dosarul nr. 732D/2005, având în vedere faptul că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
Avocatul părţii Niţu Andronache nu se opune conexării dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea, întrucât cele două dosare au obiect identic.
Curtea,
având în vedere identitatea de obiect a cauzelor menţionate, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 733D/2005 la Dosarul nr. 732D/2005, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul părţii Niţu Andronache solicită respingerea excepţiei ca fiind nefondată, întrucât dispoziţiile legale criticate uşurează posibilitatea angajatorului de a-şi recupera pagubele, în cele două modalităţi prevăzute de lege. De asemenea, solicită şi cheltuieli de judecată, depunând în acest sens chitanţa din 27 noiembrie 2005, reprezentând onorariu avocat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind că dispoziţiile legale criticate nu contravin accesului liber la justiţie şi nici principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât angajatorul are la dispoziţie o perioadă de 3 ani pentru recuperarea pagubelor, iar numai dacă acest lucru nu a fost posibil are deschisă calea recuperării acestora potrivit regulilor prevăzute de Codul de procedură civilă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 9 septembrie 2005, pronunţate în dosarele nr. 2.813/2005 şi nr. 2.844/2005, Judecătoria Tecuci a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. (1) şi ale art. 275 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Societatea comercială "Galmopan" - S.A.
din Galaţi în cadrul soluţionării unor contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 274 alin. (1) şi ale art. 275 din Codul muncii, impunând ca angajatorul să aştepte 3 ani până la recuperarea în cea mai mare parte a pagubei cauzate de salariat, practic îi interzic accesul la justiţie şi îl pun într-o situaţie discriminatorie faţă de salariat, care îşi poate executa creanţa imediat după obţinerea titlului executoriu, chiar şi pe calea executării silite.
Judecătoria Tecuci apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate au rolul de a proteja salariatul aflat în stare de subordonare faţă de angajator.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepţia ridicată nu este întemeiată, procedura de recuperare prevăzută de dispoziţiile legale criticate nu îl defavorizează pe angajatorul creditor, ci, dimpotrivă, se pune la dispoziţia sa o procedură simplificată şi facilă, care nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât acestea se aplică în mod egal tuturor salariaţilor, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, iar faptul că angajatorul prejudiciat se poate adresa executorului judecătoresc numai dacă prejudiciul nu a fost integral acoperit prin reţineri lunare timp de 3 ani nu contravine principiului egalităţii în drepturi, ci constituie o măsură de protecţie a salariaţilor, justificată de situaţia specială a acestei categorii de cetăţeni.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 274 alin. (1) şi ale art. 275 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.72 din 5 februarie 2003, având următorul conţinut:
- Art. 274 alin. (1): "În cazul în care contractul individual de muncă încetează înainte ca salariatul să îl fi despăgubit pe angajator şi cel în cauză se încadrează la un alt angajator ori devine funcţionar public, reţinerile din salariu se fac de către noul angajator sau noua instituţie ori autoritate publică, după caz, pe baza titlului executoriu transmis în acest scop de către angajatorul păgubit.";
- Art. 275: "În cazul în care acoperirea prejudiciului prin reţineri lunare din salariu nu se poate face într-un termen de maximum 3 ani de la data la care s-a efectuat prima rată de reţineri, angajatorul se poate adresa executorului judecătoresc în condiţiile Codului de procedură civilă." Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) - "Egalitatea în drepturi" şi ale art. 21 alin. (1) - "Accesul liber la justiţie" din Constituţie.
Referitor la solicitarea reprezentantului părţii Niţu Andronache de obligare a autorului excepţiei la plata cheltuielilor de judecată, Curtea Constituţională constată că, potrivit art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţională este independentă faţă de orice altă autoritate publică şi se supune numai Constituţiei şi prezentei legi". Prin urmare, instanţa constituţională este independentă faţă de autoritatea judecătorească, nefiind inclusă în sistemul instanţelor judecătoreşti de drept comun. Curtea are o competenţă specială, stabilită prin art. 146 din Constituţie, pronunţând, în soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti, decizii definitive şi general obligatorii care nu reprezintă titluri executorii precum hotărârile instanţelor judecătoreşti. Aşa fiind, Curtea nu este competentă să se pronunţe cu privire la cererile care au ca obiect obligarea vreunei părţi la plata cheltuielilor de judecată, stabilirea acestei obligaţii, precum şi cuantumul ei constituind atributul exclusiv al instanţei judecătoreşti.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea observă că art. 270 alin. (1) din Codul muncii prevede răspunderea patrimonială a salariaţilor pentru pagubele produse angajatorului, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, iar art. 272 din acelaşi cod stabileşte obligaţia salariaţilor de a restitui suma încasată nedatorat, precum şi contravaloarea bunurilor primite necuvenit ori a serviciilor ce li s-au prestat fără să fi fost îndreptăţiţi la acestea. Ca modalitate de acoperire a acestor daune se prevede reţinerea din drepturile salariale cuvenite salariatului vinovat, în rate lunare, care nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, respectiv jumătate din salariul lunar net când se cumulează şi cu alte reţineri.
Curtea constată că răspunderea civilă contractuală a salariaţilor există numai pentru pagubele produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor, iar obligaţia de restituire priveşte foloasele materiale primite necuvenit în cadrul executării contractului individual de muncă. Astfel, dacă răspunderea patrimonială se stabileşte numai pentru daunele produse în legătură cu munca salariaţilor, în cadrul derulării raporturilor juridice de muncă, opţiunea legiuitorului a fost ca şi recuperarea acestor daune să se facă în acelaşi cadru, respectiv prin reţineri din drepturile salariale în rate lunare.
Curtea observă că dispoziţiile legale criticate fac parte din titlul XI "Răspunderea juridică", cap. III "Răspunderea patrimonială" din Codul muncii, prevederile art. 274 alin. (1)
având în vedere cazul în care salariatul s-a încadrat la un alt angajator şi căruia i se transmite titlul executoriu în vederea continuării reţinerilor, iar prevederile art. 275 având ca ipoteză imposibilitatea acoperirii integrale a daunei prin reţineri lunare timp de 3 ani, caz în care angajatorul se poate adresa executorului judecătoresc în condiţiile Codului de procedură civilă.
Prin urmare, dispoziţiile legale criticate nu îngrădesc accesul liber la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţie, întrucât angajatorul se poate adresa instanţelor judecătoreşti pentru stabilirea existenţei pagubei şi a răspunderii salariatului, pentru obligarea acestuia la plată şi pentru executarea silită pe calea popririi drepturilor salariale. Aceste dispoziţii constituie norme speciale ale procedurii de executare, excluzând posibilitatea urmăririi pe calea executării silite şi a altor elemente de patrimoniu aparţinând salariatului debitor, timp de 3 ani.
În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a principiului egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea reţine că angajatorul şi salariatul se află în situaţii obiectiv diferite, determinate de drepturile şi îndatoririle lor specifice în cadrul raportului juridic de muncă, şi, ca atare, nu pot avea parte de tratamente juridice identice sau similare.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. (1) şi ale art. 275 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Galmopan" - S.A. din Galaţi în dosarele nr. 2.813/2005 şi nr. 2.844/2005 ale Judecătoriei Tecuci.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean

Miercuri, 23 septembrie 2026, 08:39

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.