DECIZIE nr.472 din 6 iunie 2006
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 din Codul penal
Textul actului publicat în M.Of. nr. 566/30 iun. 2006

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 din Codul penal, excepţie ridicată de Margareta Nagy în Dosarul nr. 4.750/2003 al Judecătoriei Târgu Mureş.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public, referindu-se la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 7 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 4.750/2003, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 din Codul penal, excepţie ridicată de Margareta Nagy în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine că textul de lege criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 30 alin. (1) referitoare la inviolabilitatea libertăţii de exprimare şi ale art. 20 alin. (1) privind concordanţa prevederilor din Legea fundamentală cu cele din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi pactele şi celelalte tratate la care România este parte, coroborate cu cele ale art. 11 paragraful 1, art. 12 şi art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 10 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Judecătoria Târgu Mureş apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere normelor constituţionale şi din actele internaţionale invocate de autoarea excepţiei.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitu ţionalitate.
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 205 din Codul penal, având următorul cuprins: "Atingerea adusă onoarei ori reputaţiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură, se pedepseşte cu amendă.
Aceeaşi pedeapsă se aplică şi în cazul când se atribuie unei persoane un defect, boală sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate.
Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală." Autoarea excepţiei susţine că acest text de lege încalcă prevederile constituţionale ale art. 30 alin. (1) referitoare la inviolabilitatea libertăţii de exprimare şi ale art. 20 alin. (1) privind concordanţa prevederilor din Legea fundamentală cu cele din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi pactele şi celelalte tratate la care România este parte, coroborate cu dispoziţiile cuprinse în art. 11 paragraful 1 (prezumţia de nevinovăţie), art. 12 (dreptul la protecţia legii împotriva imixtiunilor arbitrare în viaţa particulară, familie, domiciliu sau corespondenţă, precum şi împotriva atingerilor aduse onoarei şi reputaţiei) şi art. 19 (dreptul la libertatea de opinie şi exprimare) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi cu cele cuprinse în art. 10 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la libertatea de exprimare.
Examinând excepţia astfel cum a fost ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 205 din Codul penal în raport de aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauză. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr.346 din 28 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.705 din 4 august 2005, Curtea Constituţională, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale, a reţinut că art. 205 din Codul penal, care incriminează şi sancţionează fapta de insultă ca infracţiune contra demnităţii persoanei, valoare supremă, garantată în statul de drept şi consacrată în art. 1 alin. (3) din Constituţie, nu încalcă libertatea de exprimare, astfel cum este aceasta consfinţită de prevederile art. 30 alin. (1) din Legea fundamentală, de cele ale art. 10 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Aceasta, întrucât libertatea de exprimare impune respectarea cerinţei înscrise la art. 30 alin. (6) din Legea fundamentală, şi anume aceea de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi dreptul la propria imagine. Incriminarea infracţiunilor de insultă dă expresie, prin urmare, restrângerii dreptului la exprimare, prevăzută de art. 30 alin. (6) din Constituţie, în scopul apărării unor valori care sunt de esenţa unei societăţi democratice, în concordanţă şi cu art. 10 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care reglementează posibilitatea limitării libertăţii de exprimare după cum urmează: "Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru [... ] protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora [...]." Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru aceleaşi motive, nu poate fi reţinută nici pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care reglementează dreptul la protecţia legii împotriva imixtiunilor arbitrare în viaţa particulară, familie, domiciliu sau corespondenţă, precum şi împotriva atingerilor aduse onoarei şi reputaţiei.
În ceea ce priveşte art. 11 paragraful 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, referitor la prezumţia de nevinovăţie, invocat de asemenea de autoarea excepţiei în motivarea acesteia, Curtea constată că nu are incidenţă în cauză.
Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 din Codul penal, excepţie ridicată de Margareta Nagy în Dosarul nr. 4.750/2003 al Judecătoriei Târgu Mureş.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iunie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Marieta Safta

Vineri, 25 septembrie 2026, 02:18

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.