DECIZIE nr.486 din 8 iunie 2006
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1) teza a doua, alin. (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă
Textul actului publicat în M.Of. nr. 583/5 iul. 2006

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1) teza a doua, alin. (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Cosma Letiţia Popescu în Dosarul nr. 27.308/2/2005 (nr. vechi 2.931/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal răspunde avocatul Vasile Lupu, pentru autorul excepţiei, şi avocatul Maria Constantin, pentru partea Măriuca Emilia Radu.
Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Avocatul autorului excepţiei formulează o cerere prealabilă prin care solicită să se reţină ca mijloc de probă ordinul intern al conducerii administrative a Curţii de Apel Bucureşti, care stabileşte că instanţele de control judiciar din circumscripţia acestei instanţe, în ipoteza reformării în căile de atac a soluţiilor pronunţate de instanţele inferioare, au obligaţia de a înscrie într-o evidenţă anume constituită caracterul imputabil ori neimputabil al hotărârii, după caz schimbată, casată ori modificată, precum şi numele judecătorilor ce au făcut parte din complet. În acest sens depune note scrise la dosar.
Avocatul părţii Măriuca Emilia Radu apreciază ca fiind inadmisibilă cererea prealabilă formulată de avocatul autorului excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca inadmisibilă a cererii de administrare de probe, invocând în acest sens art. 52 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Curtea respinge cererea prealabilă formulată de avocatul autorului excepţiei.
Cauza este în stare de judecată.
Având cuvântul pe fond, avocatul Vasile Lupu solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată.
Avocatul Maria Constantin solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că soluţia legislativă consacrată prin reglementarea criticată a mai fost analizată în numeroase rânduri de instanţa de contencios constituţional, prilejuri cu care a respins ca neîntemeiate excepţiile cu un atare obiect.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 13 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 27.308/2/2005 (nr. vechi 2.931/2005), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1) teza a doua, alin. (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Cosma Letiţia Popescu cu ocazia soluţionării recursurilor formulate împotriva unei decizii civile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că reglementarea criticată contravine prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) teza întâi, potrivit cărora părţile au dreptul la un proces echitabil, prin acordarea competenţei de soluţionare atât a apelului, cât şi a recursului, aceleiaşi instanţe de judecată, astfel încât părţile nu vor beneficia de un control judiciar real, exercitat de către o instanţă de judecată superioară. În acest sens invocă şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că dispoziţiile de lege criticate reglementează o situaţie tranzitorie, determinată de modificări legislative în ceea ce priveşte competenţa materială a instanţelor, fiind în concordanţă cu prevederile constituţionale care consacră dreptul la un proces echitabil.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că reglementarea criticată nu contravine prevederilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei. Mai mult, dispoziţiile criticate sunt în deplină concordanţă cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti, a procedurii de judecată şi exercitarea căilor de atac constituie atributul exclusiv al legiuitorului.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. II alin. (1) teza a doua, alin. (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.609 din 14 iulie 2005.
Textul de lege criticat are următorul conţinut:
- Art. II: "(1) Procesele în curs de judecată în primă instanţă la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite, precum şi căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit legii. [...] (3) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel.
(4) În cazurile prevăzute la alin. (1)-(3), trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativă, instanţelor devenite competente să le judece." Autorul excepţiei susţine că acest text de lege contravine prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) teza întâi privind accesul liber la justiţie, precum şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil.
Examinând critica autorului excepţiei, Curtea constată că dispoziţiile art. II din Legea nr. 219/2005 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală invocate în cauza de faţă şi cu o motivare similară.
În acest sens este Decizia nr.90 din 7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.193 din 1 martie 2006, şi Decizia nr.405 din 16 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.492 din 7 iunie 2006, prin care Curtea a statuat că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că, dincolo de caracterul tranzitoriu al acestei reglementări, soluţionarea aparţine unor complete cu o compunere diferită, iar părţile beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil.
Totodată, Curtea a constatat că dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei nu aduc nici o atingere principiului imparţialităţii instanţelor judecătoreşti, în contextul dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 din Legea fundamentală şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Judecarea recursului de către aceeaşi instanţă care a soluţionat apelul, dar în complete diferite, nu constituie în sine o prezumţie a lipsei de imparţialitate a judecătorilor care se pronunţă asupra recursului. Cele două căi de atac apelul şi recursul - sunt guvernate de reguli procedurale distincte, menite să asigure realizarea dreptului la un proces echitabil.
De altfel, reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", iar "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Deoarece nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţiile, cât şi motivarea acestor decizii îşi păstrează valabilitatea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1) teza a doua, alin. (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Cosma Letiţia Popescu în Dosarul nr. 27.308/2/2005 (nr. vechi 2.931/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iunie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

Miercuri, 23 septembrie 2026, 17:22

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.