DECIZIE nr.507 din 15 iunie 2006
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 1 şi art. 337 alin. 1 din Codul de procedură penală
Textul actului publicat în M.Of. nr. 611/14 iul. 2006

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu ţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 1 şi art. 337 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gavrilă Morar şi Florea Chelu în Dosarul nr. 43.743/3/2005 (nr. vechi 7.035/2005) al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.
La apelul nominal răspund autorii excepţiei, personal, precum şi părţile Florin Simion, Mihail Ion Frasin şi Wilhelmin Petrescu, asistate de avocat Mihai Costanda.
Acelaşi avocat reprezintă şi partea Florian Gogor. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Având cuvântul, Gavrilă Morar solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, dezvoltând argumentele expuse în faţa instanţei de judecată. Florea Chelu arată că este de acord cu cele susţinute de Gavrilă Morar. Cei doi autori ai excepţiei depun concluzii scrise la dosarul cauzei.
Având cuvântul pentru părţile Florin Simion, Mihail Ion Frasin, Wilhelmin Petrescu şi Florian Gogor, avocatul acestora solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la practica Curţii Constituţionale în materie.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, în ceea ce priveşte critica art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, aceasta vizează, în realitate, interpretarea şi aplicarea textului de lege. Or, referitor la această problemă, procurorul general a promovat un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmând să se pronunţe asupra acestuia. Referitor la criticile aduse art. 337 alin. 1 din Codul de procedură penală, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. În final, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 26 ianuarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 43.743/3/2005 (nr. vechi 7.035/2005), Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 1 şi art. 337 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gavrilă Morar şi Florea Chelu în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale "în măsura în care actele şi măsurile procurorului de scoatere de sub urmărire penală, respectiv de încetare a urmăririi penale dispuse prin rechizitoriu, deşi ajung în faţa instanţelor judecătoreşti, nu pot forma obiectul controlului de legalitate şi temeinicie al instanţei de judecată învestită potrivit art. 317 din Codul de procedură penală cu judecarea faptei şi a persoanei trimise în judecată penală prin actul de sesizare al instanţei, judecata fiind condiţionată în continuare exclusiv de solicitările şi rolul activ al procurorului". Se arată că prin prevederile criticate s-a creat premisa inegalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, în sensul că, dacă faţă de o persoană s-a dispus o măsură de neîncepere a urmăririi penale sau de scoatere de sub urmărire penală printr-un rechizitoriu, această măsură nu mai poate fi cenzurată de instanţă, la cererea persoanei interesate sau din oficiu, spre deosebire de situaţia persoanei faţă de care s-a luat aceeaşi măsură, dar nu prin rechizitoriu. Referitor la dispoziţiile art. 337 alin. 1 din Codul de procedură penală, se mai arată că încalcă prevederile art. 21 din Legea fundamentală, întrucât nu oferă posibilitatea extinderii procesului penal şi din oficiu, de către instanţa de judecată, chiar dacă aceasta şi-a format convingerea că această extindere se impune.
Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este fondată în ceea ce priveşte art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, întrucât acest text de lege nu permite atacarea în instanţă a rechizitoriului, act prin care se pot da soluţii de neîncepere a urmăririi penale, în contradicţie cu dispoziţiile art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1) şi (2) şi ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Legea fundamentală. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 337 alin. 1 din Codul de procedură penală, se apreciază că este neîntemeiată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, referindu-se la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului, cu referire la aceeaşi jurisprudenţă, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2781 alin. 1 şi ale art. 337 alin. 1 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:
- Art. 2781 alin. 1: "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.";
- Art. 337 alin. 1: "În cursul judecăţii, când se descoperă date cu privire la participarea şi a unei alte persoane la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală pusă în sarcina inculpatului sau date cu privire la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană, dar în legătură cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoană." Dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate prin textele de lege criticate sunt cuprinse în: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, în art. 20 alin. (1) şi (2) privind concordanţa prevederilor din Legea fundamentală cu cele din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi pactele şi celelalte tratate la care România este parte, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi în art. 53 alin. (1) şi (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse, în repetate rânduri, controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauză, şi cu motivări similare.
I. Astfel, în ceea ce priveşte art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, de exemplu prin Decizia nr.27 din 25 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.154 din 22 februarie 2005, şi prin Decizia nr.293 din 9 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.630 din 19 iulie 2005, statuând, pentru considerentele acolo reţinute, că textul de lege criticat este în deplină concordanţă cu prevederile cuprinse în art. 16, art. 20 şi art. 21 din Legea fundamentală.
În jurisprudenţa menţionată, răspunzând criticii în sensul că art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală permite atacarea în faţa instanţelor judecătoreşti doar a unui număr limitat de acte ale procurorului, Curtea a reţinut următoarele:
"faptul că în sfera actelor împotriva cărora partea poate face plângere în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală nu sunt prevăzute în mod expres şi alte acte ale procurorului nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, de competenţa Curţii Constituţionale." Curtea a statuat în acest sens în mod constant în jurisprudenţa sa că "nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite, ea nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică", spre a îndeplini rolul de "legislator pozitiv" (Decizia nr.45 din 2 mai 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.90 din 12 mai 1995, Decizia nr.27 din 12 martie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.85 din 26 aprilie 1996).
În ceea ce priveşte pretinsa încălcare, prin textul de lege ce face obiectul excepţiei, a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, aceasta nu poate fi reţinută câtă vreme art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală nu pune în discuţie restrângeri ale exerciţiului unor drepturi şi libertăţi, ci, dimpotrivă, dă expresie unui drept fundamental.
De altfel, criticile formulate în prezenta cauză vizează, în realitate, interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, şi anume stabilirea faptului dacă măsurile procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale dispuse prin rechizitoriu pot face obiectul plângerii la instanţa de judecată, respectiv al controlului exercitat de instanţă în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală. Or, asemenea critici nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă "numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată".
II. În ceea ce priveşte art. 337 alin. 1 din Codul de procedură penală, criticat în raport cu art. 21 din Legea fundamentală, Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu prin Decizia nr.257 din 17 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.653 din 20 iulie 2004. Cu acel prilej, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, Curtea a reţinut că procedura extinderii procesului penal cu privire la alte persoane, reglementată de normele criticate, este aplicabilă doar în cazul în care procesul penal este pornit din oficiu, prin rechizitoriu, de către procuror (în cazul pornirii procesului penal la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, aceasta având posibilitatea chemării în judecată, în limitele prevăzute la art. 279 din Codul de procedură penală, a persoanei vinovate). Această procedură este în concordanţă cu prevederile art. 131 alin. (1) din Constituţie, referitoare la rolul Ministerului Public, potrivit cărora, "În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor". Corespunzător acestor atribuţii constituţionale, Ministerul Public este singurul îndreptăţit să ceară extinderea procesului penal, aşa cum este singurul care întocmeşte actul de acuzare, în cazurile în care procesul penal este pornit din oficiu. Această simetrie juridică respectă accesul liber la justiţie, deoarece împotriva măsurilor şi actelor efectuate de procuror se poate formula plângere în justiţie potrivit art. 2781 din Codul de procedură penală, respectându-se astfel dreptul de acces liber la justiţie al oricărei persoane. În plus, în cazul în care instanţa de judecată găseşte întemeiată cererea de extindere a procesului penal şi procedează conform dispoziţiilor art. 336 din Codul de procedură penală (fie judecând cauza şi cu privire la acea persoană, dacă procurorul declară că pune în mişcare acţiunea penală, fie revenind asupra extinderii ori dispunând trimiterea la procuror, atunci când procurorul declară că nu pune în mişcare acţiunea penală, dar cere trimiterea cauzei la procuror în condiţiile art. 333 din Codul de procedură penală), partea nemulţumită poate exercita împotriva acestor hotărâri judecătoreşti căile de atac prevăzute de Codul de procedură penală, putându-se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează un proces echitabil.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 1 şi art. 337 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gavrilă Morar şi Florea Chelu în Dosarul nr. 43.743/3/2005 (nr. vechi 7.035/2005) al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 iunie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Marieta Safta

Miercuri, 23 septembrie 2026, 03:50

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.