Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. 1. - România aderă la Convenţia privind limitarea răspunderii pentru creanţe maritime, adoptată în cadrul Organizaţiei Maritime Internaţionale la Londra la 19 noiembrie 1976.

Art. 2. - România aderă la Protocolul din 1996 pentru amendarea Convenţiei privind limitarea răspunderii pentru creanţe maritime, 1976, adoptat de Organizaţia Maritimă Internaţională la Londra la 2 mai 1996.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
BOGDAN OLTEANU

PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU

Bucureşti, 6 iulie 2006.
Nr. 284.

CONVENŢIA
privind limitarea răspunderii pentru creanţe maritime, 1976

CAPITOLUL I
Dreptul la limitare

ARTICOLUL 1
Persoanele îndreptăţite la limitarea răspunderii

1. Proprietarii de nave şi salvatorii, aşa cum sunt definiţi în cele ce urmează, conform prevederilor acestei convenţii îşi pot limita răspunderea pentru creanţele stabilite la art. 2.

2. Termenul proprietar de navă va avea înţelesul de proprietar, navlositor, manager şi operator al unei nave maritime.

3. Salvator înseamnă orice persoană care oferă servicii în legătură directă cu operaţiunile de salvare. Operaţiunile de salvare vor include de asemenea operaţiunile menţionate în art. 2 paragraful 1 subparagrafele d), e) şi f).

4. Dacă oricare dintre creanţele prevăzute la art. 2 sunt formulate împotriva vreunei persoane pentru a cărei faptă, neglijenţă sau greşeală este răspunzător proprietarul de navă sau salvatorul, această persoană va fi îndreptăţită să beneficieze ea însăşi de limitarea răspunderii aşa cum este prevăzută în prezenta convenţie.

5. În această convenţie răspunderea proprietarului de navă va include răspunderea într-o acţiune formulată împotriva navei înseşi.

6. Asigurătorul răspunderii pentru creanţe supuse limitării, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, va fi îndreptăţit să beneficieze de avantajele acestei convenţii în aceeaşi măsură ca şi asiguratul însuşi.

7. Actul prin care se invocă limitarea răspunderii nu va constitui o recunoaştere a răspunderii.

ARTICOLUL 2
Creanţe supuse limitării

1. În conformitate cu art. 3 şi 4, următoarele creanţe, oricare ar fi natura răspunderii, vor face obiectul limitării răspunderii:

2. Creanţele enumerate în paragraful 1 vor face obiectul limitării răspunderii chiar dacă ele sunt cerute prin intermediul unui recurs sau ca despăgubire impusă contractual ori în alt mod. Totuşi, creanţele menţionate în paragraful 1 subparagrafele d), e) şi f) nu vor face obiectul limitării răspunderii în măsura în care acestea sunt legate de o remunerare potrivit unui contract încheiat cu persoana răspunzătoare.

ARTICOLUL 3
Creanţe exceptate de la limitare

Prevederile prezentei convenţii nu se vor aplica:

ARTICOLUL 4
Conduita care îngrădeşte limitarea

O persoană răspunzătoare nu trebuie să aibă dreptul să îşi limiteze răspunderea, dacă s-a demonstrat că pierderea a rezultat prin acţiunea sa personală sau prin omisiune, comisă cu intenţia de a cauza această pierdere, sau din imprudenţă şi ştiind că este posibil să rezulte o astfel de pierdere.

ARTICOLUL 5
Compensarea creanţelor

Când o persoană îndreptăţită la limitarea răspunderii potrivit prevederilor acestei convenţii are o creanţă împotriva creditorului său rezultată din acelaşi eveniment, respectivele creanţe se vor compensa, iar dispoziţiile prezentei convenţii se vor aplica numai soldului, dacă există.

CAPITOLUL II
Limitele răspunderii

ARTICOLUL 6
Limite generale

1. Limitele răspunderii pentru alte creanţe decât cele menţionate în art. 7, apărute într-o ocazie distinctă, vor fi calculate după cum urmează:

2. Atunci când suma calculată în conformitate cu paragraful 1 subparagraful a) este insuficientă pentru plata în totalitate a creanţelor menţionate în acel paragraf, suma calculată în conformitate cu paragraful 1 subparagraful b) va fi disponibilă pentru reglarea soldului neplătit pentru creanţele din paragraful 1 subparagraful a) şi acest sold neplătit vine în completarea creanţelor menţionate în paragraful 1 subparagraful b).

3. Totuşi, fără a aduce atingere dreptului la creanţe pentru pierderea vieţii sau vătămarea corporală conform paragrafului 2, un stat parte poate stipula în legislaţia naţională faptul că creanţele privind pagube la amenajările portuare, la bazine, la căi navigabile şi la mijloace de semnalizare a navigaţiei vor avea prioritate asupra altor creanţe menţionate în paragraful 1 subparagraful b), după cum stabileşte acea lege.

4. Limitele răspunderii pentru orice salvator care nu operează de pe navă sau pentru orice salvator care operează doar pe nava care sau în numele căreia se acordă servicii de salvare vor fi calculate ca pentru un tonaj de 1.500.

5. În scopul acestei convenţii tonajul navei va fi considerat tonajul brut calculat conform regulilor de calcul al tonajului conţinute în anexa 1 la Convenţia internaţională privind măsurătorile de tonaj al navelor, 1969.

ARTICOLUL 7
Limita pentru creanţele pasagerilor

1. Pentru creanţele apărute ca urmare a oricărei ocazii distincte de pierdere a vieţii sau vătămare corporală a pasagerilor unei nave, limita răspunderii proprietarului de navă în acest caz va fi în sumă de 46.666 unităţi de cont, multiplicată cu numărul de pasageri pe care nava este autorizată să îl transporte conform certificatului său, dar fără a depăşi 25 milioane unităţi de cont.

2. În scopul acestui articol creanţe pentru pierderea vieţii sau vătămare corporală a pasagerilor unei nave va însemna orice astfel de creanţe pretinse de sau în numele oricărei persoane transportate pe navă:

ARTICOLUL 8
Unitatea de cont

1. Unitatea de cont la care se face referire în art. 6 şi 7 reprezintă dreptul special de tragere, aşa cum este definit de Fondul Monetar Internaţional. Sumele menţionate în art. 6 şi 7 trebuie convertite în moneda naţională a statului în care se solicită limitarea, la cursul din data constituirii fondului limitării, efectuării plăţii sau acordării garanţiei care în conformitate cu legea acelui stat este echivalentul plăţii respective. Pentru operaţiunile şi tranzacţiile unui stat parte care este membru al Fondului Monetar Internaţional, valoarea în drepturi speciale de tragere a monedei naţionale trebuie calculată conform metodei de evaluare aplicate de Fondul Monetar Internaţional, în vigoare la data menţionată. Valoarea în drepturi speciale de tragere a monedei naţionale a unui stat parte care nu este membru al Fondului Monetar Internaţional trebuie calculată printr-o metodă stabilită de statul în cauză.

2. Totuşi, acele state care nu fac parte din Fondul Monetar Internaţional şi a căror legislaţie nu permite aplicarea prevederilor paragrafului 1 pot, la momentul semnării fără rezerve cu privire la ratificare, acceptare sau aprobare sau la momentul ratificării, acceptării, aprobării sau aderării ori în orice moment ulterior, să declare faptul că limitele răspunderii prevăzute a fi aplicate în teritoriile lor prin această convenţie vor fi fixate după cum urmează:

Paragrafele 2 şi 3 ale art. 6 se aplică corespunzător subparagrafelor a) şi b) ale acestui paragraf.

3. Unitatea monetară la care se face referire în paragraful 2 corespunde cu şaizeci şi cinci şi jumătate miligrame de aur de puritate nouă sute miimi. Conversia sumelor la care se face referire în paragraful 2 în moneda naţională trebuie făcută conform legislaţiei statului implicat.

4. Calculul menţionat în ultima frază a paragrafului 1 şi conversia menţionată în paragraful 3 trebuie efectuate astfel încât, pe cât posibil, să exprime în moneda naţională a statului parte aceeaşi valoare reală a sumelor din art. 6 şi 7, exprimate în unităţi de cont. Statele părţi trebuie să comunice depozitarului metoda de calcul conform paragrafului 1 sau rezultatul conversiei din paragraful 3, după caz, la momentul semnării fără rezerve cu privire la ratificare, acceptare sau aprobare ori atunci când depune unul din instrumentele menţionate la art. 16 şi oricând intervine o modificare a oricăruia dintre acestea.

ARTICOLUL 9
Cumularea creanţelor

1. Limitele răspunderii stabilite în conformitate cu art. 6 se vor aplica cumulului tuturor creanţelor apărute într-o situaţie distinctă:

2. Limitele răspunderii stabilite în conformitate cu art. 7 trebuie aplicate cumulului tuturor creanţelor în cauză, care pot apărea într-o ocazie distinctă împotriva persoanei sau persoanelor menţionate în paragraful 2 al art. 1 în legătură cu nava menţionată în art. 7 şi oricărei persoane pentru ale cărei acţiuni, neglijenţă sau greşeală ea sau ele sunt responsabile.

ARTICOLUL 10
Limitarea răspunderii fără constituirea unui fond de limitare

1. Limitarea răspunderii poate fi solicitată chiar dacă nu a fost înfiinţat un fond de limitare potrivit art. 11. Totuşi, un stat parte poate prevedea în legislaţia naţională ca, la introducerea în instanţă a unei acţiuni pentru obţinerea plăţii unei creanţe supuse limitării, persoana răspunzătoare să poată invoca dreptul de limitare a răspunderii doar dacă a fost înfiinţat un fond de limitare în conformitate cu prevederile prezentei convenţii sau dacă acesta se înfiinţează atunci când este invocat dreptul de limitare a răspunderii.

2. Dacă limitarea răspunderii este invocată fără constituirea unui fond de limitare, prevederile art. 2 trebuie aplicate corespunzător.

3. Aspectele legate de procedură, apărute datorită regulilor acestui articol, trebuie stabilite conform legislaţiei naţionale a statului parte în care are loc acţiunea.

CAPITOLUL III
Fondul de limitare

ARTICOLUL 11
Constituirea fondului

1. Orice persoană considerată răspunzătoare poate constitui un fond în cadrul instanţei sau al oricărei autorităţi competente a statului parte în care sunt instituite procedurile legale cu privire la creanţele care fac obiectul limitării. Fondul trebuie să fie constituit în limita sumelor menţionate în art. 6 şi 7, corespunzătoare creanţelor pentru care acea persoană poate fi răspunzătoare, împreună cu dobânda calculată de la data producerii evenimentului care a dat naştere răspunderii, până la data constituirii fondului. Orice fond astfel constituit va fi disponibil doar pentru plata creanţelor pentru care poate fi invocată limitarea răspunderii.

2. Un fond poate fi constituit prin depunerea sumei sau prin prezentarea unei garanţii acceptabile conform legislaţiei statului parte unde este constituit fondul şi considerată suficientă de către instanţă sau de altă autoritate competentă.

3. Un fond constituit de una dintre persoanele menţionate în paragraful 1 subparagrafele a), b), sau c) ori în paragraful 2 ale art. 9 sau de asigurătorul acestora trebuie să fie recunoscut ca şi constituit de către toate persoanele menţionate în paragraful 1 subparagrafele a), b) sau c) ori în paragraful 2, după caz.

ARTICOLUL 12
Distribuirea fondului

1. Cu condiţia respectării prevederilor paragrafelor 1, 2 şi 3 ale art. 6 şi 7, fondul trebuie distribuit între solicitanţi proporţional cu creanţele lor stabilite asupra fondului.

2. Dacă, înainte de distribuirea fondului, persoana responsabilă sau asigurătorul acesteia a achitat o creanţă stabilită asupra fondului, acea persoană trebuie, până la limita sumei plătite, să dobândească prin subrogare drepturile pe care persoana astfel compensată le-ar fi obţinut în baza prezentei convenţii.

3. Dreptul de subrogare prevăzut în paragraful 2 poate fi, de asemenea, exercitat de alte persoane decât cele menţionate în acesta, pentru orice sumă de compensare pe care ar fi plătit-o, dar numai în măsura în care acea subrogare este permisă în condiţiile legislaţiei naţionale.

4. Atunci când persoana responsabilă sau orice altă persoană stabileşte că poate fi obligată să plătească, la o dată ulterioară, integral sau parţial, o sumă de compensare pentru care acea persoană şi-ar fi câştigat un drept de subrogare conform paragrafelor 2 şi 3 dacă compensarea ar fi fost plătită înainte ca fondul să fie distribuit, instanţa sau orice altă autoritate competentă a statului unde fondul a fost constituit poate cere ca o sumă suficientă să fie stabilită, temporar, ca rezervă, pentru a permite acelei persoane să îşi prezinte creanţele împotriva fondului la acea dată ulterioară.

ARTICOLUL 13
Îngrădirea altor acţiuni

1. Atunci când un fond de limitare a fost stabilit în conformitate cu art. 11, persoanele care au formulat o creanţă asupra fondului nu îşi vor mai putea exercita niciun drept de revendicare împotriva oricăror alte bunuri ale persoanei de către care sau în numele căreia a fost constituit fondul.

2. După ce fondul de limitare a fost constituit conform art. 11, orice navă sau orice altă proprietate, aparţinând unei persoane în numele căreia a fost constituit fondul, care a fost arestată ori ţinută sub jurisdicţia unui stat parte pentru o creanţă posibil a fi stabilită asupra fondului, sau orice altă formă de garanţie acordată poate fi eliberată prin ordinul instanţei sau al altei autorităţi competente a acelui stat. Totuşi, dacă a fost constituit un fond de limitare, această eliberare trebuie să fie întotdeauna dispusă:

3. Regulile paragrafelor 1 şi 2 se vor aplica doar dacă reclamantul poate formula o creanţă asupra fondului de limitare în instanţa care administrează acel fond, iar fondul este efectiv disponibil şi liber transferabil pentru acea revendicare.

ARTICOLUL 14
Legea aplicabilă

În conformitate cu prevederile prezentului capitol, regulile legate de constituirea şi distribuirea unui fond de limitare şi toate regulile procedurale conexe trebuie guvernate de legea statului parte în care a fost constituit fondul.

CAPITOLUL IV
Domeniul de aplicare

ARTICOLUL 15

1. Prezenta convenţie se aplică ori de câte ori o persoană menţionată în art. 1 cere în instanţa unui stat parte să îşi limiteze răspunderea ori caută să obţină eliberarea navei sau a altei proprietăţi ori ridicarea garanţiei acordate în limita jurisdicţiei oricărui asemenea stat. Cu toate acestea, fiecare stat parte poate exclude, total sau parţial, de la aplicarea prezentei convenţii orice persoană menţionată în art. 1, care în momentul în care prevederile acestei convenţii sunt invocate înaintea instanţei acelui stat, nu are domiciliul într-un stat parte sau nu are sediul principal al firmei într-un stat parte, precum şi orice navă în legătură cu care se invocă dreptul de limitare sau a cărei eliberare se încearcă, care nu arborează în momentul specificat mai sus pavilionul unui stat parte.

2. Un stat parte poate reglementa, prin prevederi legale naţionale specifice, sistemul limitării răspunderii care să se aplice navelor care:

3. Un stat parte poate reglementa prin prevederi legale naţionale specifice sistemul limitării răspunderii care se va aplica creanţelor formulate în cazurile în care nu sunt implicate în niciun fel interese ale persoanelor care nu sunt cetăţeni ai statelor părţi.

4. Instanţele unui stat parte nu vor aplica prezenta convenţie în cazul navelor construite pentru sau adaptate la şi angajate în lucrări de foraj:

În cazurile la care se aplică prevederile subparagrafului

5. Prezenta convenţie nu se aplică:

CAPITOLUL V
Clauze finale

ARTICOLUL 16
Semnarea, ratificarea şi aderarea

1. Prezenta convenţie este deschisă semnării tuturor statelor, la sediul central al Organizaţiei Maritime Consultative Interguvernamentale (denumită în continuare Organizaţia), începând cu 1 februarie 1977 până la 31 decembrie 1977 şi va rămâne apoi deschisă aderării.

2. Toate statele pot deveni parte la prezenta convenţie prin:

3. Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea se va efectua prin depunerea în acest scop a unui instrument formal la secretarul general al Organizaţiei (denumit în continuare secretar general).

ARTICOLUL 17
Intrarea în vigoare

1. Prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii următoare împlinirii unui an de când 12 state fie au semnat-o fără rezerve în ceea ce priveşte ratificarea, acceptarea sau aprobarea, fie au depus instrumentele solicitate pentru ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.

2. Pentru un stat care depune un instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare ori care semnează fără rezerve în ceea ce priveşte ratificarea, acceptarea sau aprobarea, în conformitate cu prezenta convenţie, după întrunirea cerinţelor privind intrarea în vigoare, dar înaintea datei de intrare în vigoare, ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea ori semnarea fără rezerve în ceea ce priveşte ratificarea, acceptarea sau aprobarea îşi va produce efectul în ziua intrării în vigoare a convenţiei sau în prima zi a lunii următoare a unui număr de 90 de zile de la data semnării ori depunerii instrumentului, oricare survine mai târziu.

3. Pentru orice stat care devine ulterior parte la prezenta convenţie, aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii următoare expirării celor 90 de zile de la data la care acest stat a depus instrumentul.

4. Referitor la relaţiile dintre statele care au ratificat, au acceptat sau au aprobat prezenta convenţie ori care au aderat la ea, aceasta înlocuieşte şi abrogă Convenţia internaţională privind limitarea răspunderii proprietarilor de nave maritime, încheiată la Bruxelles la 10 octombrie 1957, şi Convenţia internaţională pentru unificarea anumitor reguli referitoare la limitarea răspunderii proprietarilor de nave maritime, semnată la Bruxelles la 25 august 1924.

ARTICOLUL 18
Rezerve

1. Orice stat poate, la momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau aderării, să îşi rezerve dreptul de a nu aplica prevederile art. 2 paragraful 1 subparagrafele

2. Pentru a fi acceptate, rezervele prezentate la momentul semnării trebuie confirmate în momentul ratificării, acceptării sau aprobării.

3. Orice stat care a prezentat o rezervă la această convenţie o poate retrage în orice moment, prin intermediul unei notificări adresate secretarului general. O asemenea retragere va intra în vigoare în ziua primirii notificării. Dacă notificarea menţionează că retragerea unei rezerve va intra în vigoare la o dată specificată şi această dată este ulterioară primirii notificării de către secretarul general, retragerea va intra în vigoare la această dată ulterioară.

ARTICOLUL 19
Denunţarea

1. Prezenta convenţie poate fi denunţată de către un stat parte în orice moment după un an de la data la care aceasta a intrat în vigoare pentru acel stat parte.

2. Denunţarea se va efectua prin depunerea unui instrument la secretarul general.

3. Denunţarea va intra în vigoare în prima zi a lunii următoare expirării perioadei de un an de la data depunerii instrumentului sau după o perioadă suficient de lungă precum cea menţionată în instrument.

ARTICOLUL 20
Revizuirea şi amendarea

1. În scopul revizuirii sau amendării prezentei convenţii, Organizaţia poate convoca o conferinţă.

2. Organizaţia va convoca o conferinţă a statelor părţi la prezenta convenţie pentru revizuirea şi amendarea acesteia, la cererea a cel puţin unei treimi din numărul statelor părţi.

3. După data intrării în vigoare a unui amendament la prezenta convenţie, orice instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare depus va fi considerat ca aplicându-se convenţiei în forma amendată, dacă în instrument nu este exprimată o intenţie contrară.

ARTICOLUL 21
Revizuirea sumelor de limitare şi a unităţilor de cont sau a unităţilor monetare

1. În afara cazurilor prevăzute la art. 20 şi în conformitate cu prevederile paragrafelor 2 şi 3 ale prezentului articol, Organizaţia poate convoca o conferinţă numai în scopul modificării sumelor specificate în art. 6 şi 7 şi în art. 8 paragraful 2 sau al înlocuirii cu alte unităţi a uneia ori a amândurora dintre unităţile definite în art. 8 paragrafele 1 şi 2. Modificarea sumelor va fi făcută doar ca urmare a unei schimbări semnificative a valorii lor reale.

2. Organizaţia va convoca o asemenea conferinţă la solicitarea a cel puţin unui sfert din numărul statelor părţi.

3. O decizie de a modifica sumele sau de a înlocui unităţile cu alte unităţi de cont va fi luată cu o majoritate de două treimi din numărul statelor părţi prezente şi votante în această conferinţă.

4. Orice stat care depune instrumentul de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la prezenta convenţie, după intrarea în vigoare a unui amendament, va aplica convenţia în forma ei amendată.

ARTICOLUL 22
Depozitarea

1. Prezenta convenţie va fi depozitată la secretarul general.

2. Secretarul general:

3. La intrarea în vigoare a prezentei convenţii, o copie legalizată va fi transmisă de către secretarul general Secretariatului Naţiunilor Unite pentru înregistrarea şi publicarea în conformitate cu art. 102 din Carta Naţiunilor Unite.

ARTICOLUL 23
Limbi

Prezenta convenţie este elaborată într-un singur exemplar original, în limbile engleză, franceză, rusă şi spaniolă, fiecare text fiind autentic în egală măsură. Încheiată la Londra la 19 noiembrie 1976. Ca mărturie la aceasta, subsemnaţii, fiind pe deplin autorizaţi în acest scop, am semnat prezenta convenţie.

(Lista semnăturilor nu este reprodusă.)

PROTOCOLUL DIN 1996
pentru amendarea Convenţiei privind limitarea răspunderii pentru creanţe maritime, 1976

ARTICOLUL 1

În scopul prezentului protocol:

1. Convenţie înseamnă Convenţia privind limitarea răspunderii pentru creanţe maritime, 1976;
2. Organizaţie înseamnă Organizaţia Maritimă Internaţională;
3. secretar general înseamnă secretarul general al Organizaţiei.

ARTICOLUL 2

Subparagraful a) al articolului 3 din Convenţie este înlocuit cu următorul text:

ARTICOLUL 3

Paragraful 1 al articolului 6 din Convenţie este înlocuit cu următorul text:

"1. Limitele răspunderii pentru alte creanţe decât cele menţionate în art. 7, care apar într-o situaţie distinctă, trebuie calculate după cum urmează:

(b) cele privind orice alte creanţe:

ARTICOLUL 4

Paragraful 1 al articolului 7 din Convenţie este înlocuit cu următorul text:

"Pentru creanţele apărute ca urmare a oricărei ocazii distincte de pierderea vieţii sau vătămare corporală a pasagerilor unei nave, limita răspunderii proprietarului de navă în acest caz va fi în sumă de 175.000 unităţi de cont multiplicată cu numărul de pasageri pe care nava este autorizată să-l transporte conform certificatului său."

ARTICOLUL 5

Paragraful 2 al articolului 8 din Convenţie este înlocuit cu următorul text:

"Totuşi, acele state care nu sunt membre ale Fondului Monetar Internaţional şi ale căror legi nu permit aplicarea prevederilor paragrafului 1 pot, la momentul semnării fără rezerve privind ratificarea, acceptarea sau aprobarea ori la momentul ratificării, acceptării, aprobării sau aderării ori în orice moment ulterior, să declare faptul că limitele răspunderii prevăzute a fi aplicate în teritoriile lor prin această convenţie vor fi fixate după cum urmează:

Paragrafele 2 şi 3 ale art. 6 se aplică corespunzător subparagrafelor a) şi b) ale acestui paragraf."

ARTICOLUL 6

Următorul text este adăugat ca paragraful 3 bis în articolul 15 din Convenţie:

"3 bis. Fără a aduce atingere limitei de răspundere stipulate în paragraful 1 al art. 7, un stat parte poate reglementa prin prevederi legale naţionale particulare sistemul răspunderii care trebuie aplicat creanţelor pentru pierderea vieţii sau pentru vătămarea corporală a pasagerilor unei nave, cu condiţia ca limita răspunderii să nu fie mai mică decât cea stipulată în paragraful 1 al art. 7. Un stat parte care face uz de opţiunea prevăzută în acest paragraf trebuie să informeze secretarul general cu privire la limitele răspunderii adoptate sau despre faptul că nu există limite."

ARTICOLUL 7

Paragraful 1 al articolului 18 din Convenţie este înlocuit cu următorul text:

"1. Orice stat poate, la momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării ori aderării sau în orice alt moment ulterior, să îşi rezerve dreptul:

Nicio altă rezervă de la prevederile fundamentale ale acestei convenţii nu trebuie acceptată."

ARTICOLUL 8
Amendarea limitelor

1. În baza cererii a cel puţin unei jumătăţi, dar în niciun caz mai puţin de 6 din statele părţi la acest protocol, orice propunere de amendare a limitelor specificate în art. 6 paragraful 1, art. 7 paragraful 1 şi art. 8 paragraful 2 din Convenţia amendată prin prezentul protocol trebuie să fie transmisă de către secretarul general tuturor membrilor Organizaţiei şi tuturor statelor contractante.

2. Orice amendament propus şi transmis aşa cum se menţionează mai sus trebuie înaintat Comitetului legislativ al Organizaţiei (Comitetul legislativ), spre examinare, la o dată cu cel puţin 6 luni ulterioară datei transmiterii.

3. Toate statele contractante ale Convenţiei amendate de prezentul protocol, indiferent dacă sunt sau nu membre ale Organizaţiei, trebuie să aibă dreptul să participe la lucrările Comitetului legislativ pentru examinarea şi adoptarea amendamentelor.

4. Amendamentele trebuie adoptate cu o majoritate de două treimi din numărul statelor contractante ale Convenţiei amendate de prezentul protocol, prezente şi votante în Comitetul legislativ, lărgit conform prevederilor paragrafului 3, cu condiţia ca cel puţin o jumătate din statele contractante ale Convenţiei amendate de prezentul protocol să fie prezente la momentul votării.

5. Atunci când acţionează asupra unei propuneri de amendare a limitelor, Comitetul legislativ trebuie să ţină seama de experienţa incidentelor şi, în particular, de totalul daunelor rezultate din acestea, de schimbări ale valorilor monetare şi de efectele amendamentelor propuse asupra costului asigurării.

6. a) Niciun amendament la limitările prevăzute de prezentul articol nu va fi luat în considerare înainte de 5 ani de la data la care acest protocol a fost deschis pentru semnare şi nici înainte de 5 ani de la data intrării în vigoare a unui amendament anterior în baza acestui articol.

7. Orice amendament adoptat în conformitate cu paragraful 4 trebuie adus la cunoştinţă tuturor statelor contractante de către Organizaţie. Amendamentul trebuie considerat ca fiind acceptat la sfârşitul unei perioade de 18 luni de la data notificării, cu excepţia cazului în care în acea perioadă cel puţin un sfert din statele care sunt state contractante la momentul adoptării amendamentului au comunicat secretarului general că nu acceptă amendamentul, caz în care amendamentul este respins şi nu intră în vigoare.

8. Un amendament considerat ca fiind acceptat în conformitate cu paragraful 7 va intra în vigoare după 18 luni de la acceptarea lui.

9. Toate statele contractante se vor supune prevederilor acestui amendament, cu excepţia cazului în care acestea denunţă prezentul protocol în conformitate cu paragrafele 1 şi 2 ale art. 12, cu cel puţin 6 luni înainte ca amendamentul să intre în vigoare. O astfel de denunţare va avea efect atunci când amendamentul va intra în vigoare.

10. Atunci când un amendament a fost adoptat, dar perioada de 18 luni pentru acceptarea sa nu a expirat încă, amendamentul va trebui respectat de un stat care devine stat contractant pe parcursul acelei perioade, dacă acesta intră în vigoare. Un amendament care a fost acceptat în conformitate cu paragraful 7 se va aplica unui stat care devine stat contractant după acea perioadă. În cazurile la care s-a făcut referire în acest paragraf, amendamentul se aplică unui stat atunci când acesta intră în vigoare sau când prezentul protocol intră în vigoare pentru acel stat, dacă acest lucru se întâmplă mai târziu.

ARTICOLUL 9

1. Convenţia şi prezentul protocol trebuie să fie citite şi interpretate împreună ca un singur instrument între părţile la acest protocol.

2. Un stat care este parte la prezentul protocol, dar nu este parte la Convenţie trebuie să respecte prevederile Convenţiei în forma amendată de prezentul protocol în ceea ce priveşte relaţiile cu alte state părţi la acesta, dar nu este obligat să respecte prevederile Convenţiei în relaţiile cu statele părţi numai la Convenţie.

3. Convenţia în forma amendată prin prezentul protocol se va aplica doar creanţelor apărute ca urmare a evenimentelor care au avut loc după intrarea în vigoare a acestui protocol pentru fiecare stat.

4. Nicio prevedere a prezentului protocol nu va afecta obligaţiile unui stat care este parte atât la Convenţie, cât şi la protocol în ceea ce priveşte un stat care este parte la Convenţie, dar nu este parte la prezentul protocol.

CLAUZE FINALE

ARTICOLUL 10
Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea şi aderarea

1. Prezentul protocol va fi deschis pentru semnare la sediul central al Organizaţiei, începând cu 1 octombrie 1996 până la 30 septembrie 1997, tuturor statelor.

2. Orice stat îşi poate exprima consimţământul de a respecta acest protocol prin:

3. Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea va intra în vigoare prin depunerea unui instrument în acest sens la secretarul general.

4. Orice instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, depus după intrarea în vigoare a unui amendament la Convenţia în forma amendată prin prezentul protocol, va fi considerat a se aplica Convenţiei astfel amendată, în forma modificată printr-un asemenea amendament.

ARTICOLUL 11
Intrarea în vigoare

1. Prezentul protocol va intra în vigoare după 90 de zile de la data la care 10 state şi-au exprimat consimţământul de a respecta prevederile acestuia.

2. Pentru orice stat care îşi exprimă consimţământul de a respecta prevederile prezentului protocol, după ce condiţiile din paragraful 1 privind intrarea în vigoare s-au îndeplinit, acest protocol va intra în vigoare după 90 de zile de la data exprimării acestui consimţământ.

ARTICOLUL 12
Denunţarea

1. Prezentul protocol poate fi denunţat de orice stat parte, în orice moment ulterior datei intrării acestuia în vigoare pentru acel stat parte.

2. Denunţarea va fi efectuată prin depunerea unui instrument de denunţare la secretarul general.

3. Denunţarea va avea efect după 12 luni sau o perioadă mai lungă, după cum este specificat în instrumentul de denunţare, de la depunerea sa la secretarul general.

4. Între statele părţi la prezentul protocol, denunţarea Convenţiei de către oricare dintre acestea, în conformitate cu art. 19 din aceasta, nu trebuie interpretată în niciun fel ca o denunţare a Convenţiei în forma amendată de prezentul protocol.

ARTICOLUL 13
Revizuirea şi amendarea

1. Organizaţia poate convoca o conferinţă în scopul revizuirii sau amendării prezentului protocol.

2. Organizaţia va convoca o conferinţă a statelor contractante la prezentul protocol pentru revizuirea sau amendarea acestuia, la cererea a cel puţin unei treimi din statele contractante.

ARTICOLUL 14
Depozitarea

1. Prezentul protocol şi orice amendamente acceptate conform art. 8 trebuie depozitate la secretarul general. Secretarul general:

2. La intrarea în vigoare a prezentului protocol, textul său va fi transmis de către secretarul general Secretariatului Naţiunilor Unite pentru înregistrare şi publicare, conform art. 102 din Carta Naţiunilor Unite.

ARTICOLUL 15
Limbi

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.