DECIZIE nr.208 din 28 februarie 2008
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură civilă, precum şi a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale
Textul actului publicat în M.Of. nr. 228/25 mar. 2008

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskás Valentin Zoltán - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură civilă, precum şi a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie invocată de Societatea Comercială "Alcom" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 12.320/233/2007 al Judecătoriei Galaţi.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă Curţii că partea Societatea Comercială "LC Favorit" - S.R.L. din Galaţi a depus la dosar o cerere de judecare a cauzei în lipsă.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.561 D/2007, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Societatea Comercială "Drumuri Publicitare" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.502/338/2007 al Judecătoriei Zărneşti.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea,
având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.556 D/2007 şi nr. 1.561 D/2007, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 1.561 D/2007 la Dosarul nr. 1.556D/2007, care a fost primul înregistrat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, referindu-se la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 22 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 12.320/233/2007, Judecătoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură civilă, precum şi a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie invocată de Societatea Comercială "Alcom" - S.A. din Galaţi în dosarul menţionat.
Prin Încheierea din 31 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.502/338/2007, Judecătoria Zărneşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Societatea Comercială "Drumuri Publicitare" - S.R.L. în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, asemănătoare în cele două dosare conexate, se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 403 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, deoarece, prin instituirea obligativităţii plăţii unei cauţiuni fără de care cererea de suspendare a executării nu se ia în discuţia părţilor în faţa instanţei de judecată, nu se protejează în mod echitabil proprietatea privată. Totodată, nu se asigură dezideratele unui proces echitabil în sensul asigurării egalităţii părţilor în ceea ce priveşte administrarea probelor aflate la dosarul cauzei. Se mai susţine şi faptul că instituirea unei astfel de proceduri de judecată, fără citarea părţilor, reprezintă o gravă încălcare a dreptului la apărare, a dreptului la un proces echitabil şi într-un termen rezonabil. În ceea ce priveşte art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, se susţine că încalcă liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil prin aceea că permite cenzurarea excepţiei de neconstituţionalitate de către instanţa în faţa căreia se ridică o asemenea excepţie.
Judecătoria Galaţi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În opinia instanţei, cauţiunea stabilită de normele criticate "reprezintă, atât pentru părţile în cauză, cât şi pentru instanţă, garanţia că se săvârşesc abuzuri de drept []. De asemenea, prin această măsură se asigură creditorului garanţiile dreptului la un proces echitabil sub aspectul duratei procesului executării silite, care trebuie să se încadreze într-un termen rezonabil prevăzut de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale". Se conchide în sensul că excepţia de neconstituţionalitate a art. 403 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură civilă "este şi inadmisibilă",
având în vedere că prin decizii anterioare Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii acestor prevederi legale.
Judecătoria Zărneşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este admisibilă, deoarece Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra aceleiaşi excepţii prin Decizia nr.669 din 10 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.971 din 5 decembrie 2006.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât nu încalcă prevederile din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate. Face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 403 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură civilă, precum şi cele ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, având următorul cuprins:
- Art. 403 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură civilă: "Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel. [] În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauţiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţă, dacă este cazul.";
- Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992: "Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile." În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, se invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 146 lit. d) privind atribuţii ale Curţii Constituţionale. Se invocă, de asemenea, dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai făcut, în numeroase rânduri, obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi cu motivări asemănătoare, soluţia adoptată fiind de fiecare dată aceeaşi, şi anume că acestea sunt constituţionale.
I. Astfel, în ceea ce priveşte criticile art. 403 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură civilă, se constată că, prin Decizia nr.540 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.558 din 15 august 2007, Curtea a statuat că, întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea provizorie a executării silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie. În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, s-a constatat că, în măsura în care reglementările deduse controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată. De asemenea, prin Decizia nr.365 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.346 din 22 mai 2007, Curtea a statuat că aceste texte de lege nu contravin prevederilor art. 21 din Constituţie. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la art. 24 din Legea fundamentală, Curtea a reţinut, prin Decizia nr.8 din 10 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.154 din 17 februarie 2006, că aceste susţineri sunt neîntemeiate, având în vedere, pe de o parte, urgenţa care impune suspendarea provizorie a executării silite - urgenţă care nu îngăduie întârzieri generate de exercitarea vreunei căi de atac împotriva încheierii instanţei -, iar pe de altă parte, faptul că măsura provizorie dispusă de preşedintele instanţei nu îl prejudiciază pe creditor în valorificarea pretenţiilor sale, acesta beneficiind de toate drepturile şi garanţiile procedurale. De asemenea, prin Decizia nr.456 din 15 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.361 din 28 mai 2007, Curtea a statuat că dispoziţiile legale care reglementează posibilitatea preşedintelui instanţei de a dispune suspendarea provizorie a executării silite, chiar şi fără citarea părţilor, până la soluţionarea de către instanţă a cererii de suspendare a executării silite, nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind ocrotirea în mod egal a dreptului de proprietate privată. În sfârşit, prin Decizia nr.949 din 30 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.821 din 3 decembrie 2007, Curtea a statuat, pentru considerentele acolo reţinute, că art. 403 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură civilă nu încalcă dispoziţiile art. 53 din Constituţie, privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau a unor libertăţi.
II. În ceea ce priveşte art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, se constată că, răspunzând unor critici similare celor formulate în prezenta cauză, Curtea a statuat, de exemplu, prin Decizia nr.607 din 15 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.70 din 25 ianuarie 2006, că aceste dispoziţii sunt norme de procedură pe care instanţa care a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate este obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, unica autoritate de jurisdicţie constituţională. Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de către instanţa judecătorească, ci doar pronunţarea în situaţiile date asupra oportunităţii sesizării Curţii Constituţionale. Instanţa de judecată are rol de filtru al excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de părţi, având obligaţia de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerinţele legii.
Considerentele deciziilor mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe. Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură civilă, precum şi a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie invocată de Societatea Comercială "Alcom" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 12.320/233/2007 al Judecătoriei Galaţi, şi, respectiv, în ceea ce priveşte art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, de Societatea Comercială "Drumuri Publicitare" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.502/338/2007 al Judecătoriei Zărneşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Marieta Safta

Miercuri, 23 septembrie 2026, 04:54

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.