DECIZIE nr.198 din 28 februarie 2008
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
Textul actului publicat în M.Of. nr. 233/26 mar. 2008

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskás Valentin Zoltán - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Alexandru Gheorghe Bondar în Dosarul nr. 1.077/111/2007 al Tribunalului Bihor.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 11 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.077/111/2007, Tribunalul Bihor a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Alexandru Gheorghe Bondar.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că prin reglementarea prevăzută de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, respectiv prin condiţionarea acordării măsurilor reparatorii în cazul bunurilor mobile preluate abuziv de existenţa fizică a acestora, se aduce atingere dreptului de proprietate privată al foştilor proprietari. Condiţia ca utilajele şi instalaţiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul să nu fi fost înlocuite, casate sau distruse este mai presus de voinţa persoanelor îndreptăţite la despăgubiri, întrucât depinde de fapta unui terţ, şi anume persoana juridică în al cărui patrimoniu au intrat bunurile mobile la acea dată. Mai mult, în ceea ce priveşte acordarea de măsuri reparatorii în cazul imobilelor preluate abuziv, legea nu instituie această condiţie, fapt ce determină aplicarea unui tratament diferenţiat celor două categorii de păgubiţi.
Apare cu evidenţă că introducerea în conţinutul legii a dispoziţiei criticate s-a realizat doar pentru a asigura aparenţa de drept, fără niciun efect juridic, deoarece nu există în practică nicio situaţie în care bunul mobil preluat abuziv în urmă cu aproximativ 60 de ani să mai existe în condiţii de funcţionalitate.
Prin urmare, autorul excepţiei susţine temeinicia criticilor formulate şi constatarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Tribunalul Bihor apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, legiuitorul fiind liber să opteze în privinţa sferei bunurilor pentru care acordă despăgubiri, precum şi asupra întinderii şi a modalităţii de acordare a acestora.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională respingând excepţiile cu un atare obiect.
Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 194522 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.798 din 2 septembrie 2005. Textul legal criticat are următorul conţinut: "Măsurile reparatorii privesc şi utilajele şi instalaţiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse." Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (2) care garantează dreptul de proprietate privată şi prevederile art.1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, asupra constituţionalităţii textelor de lege criticate prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale, s-a pronunţat prin Decizia nr.190 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.269 din 20 aprilie 2007. Cu acel prilej a reţinut că "legiuitorul este liber să opteze în privinţa sferei bunurilor pentru care stabileşte măsuri reparatorii, precum şi a întinderii şi a modalităţii de acordare a acestora. Textul de lege examinat nu instituie tratament juridic diferit pentru anumite categorii de cetăţeni aflate în situaţii identice, ci are în vedere situaţia concretă a bunurilor preluate.
Totodată, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel anumite limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.
Aşa fiind, prin reglementarea dedusă controlului, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale." Deoarece nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Alexandru Gheorghe Bondar în Dosarul nr. 1.077/111/2007 al Tribunalului Bihor.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu

Miercuri, 23 septembrie 2026, 02:53

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.