DECIZIE nr.213 din 28 februarie 2008
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4) şi art. 8 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată
Textul actului publicat în M.Of. nr. 233/26 mar. 2008

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskás Valentin Zoltán - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4) şi art. 8 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr.5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie invocată de Societatea Comercială "Kranz Construcţii Civile şi Industriale" - S.A. în Dosarul nr. 2.769/1.748/2007 al Judecătoriei Cornetu.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, pentru aceleaşi motive care fundamentează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 30 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.769/1.748/2007, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4) şi art. 8 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr.5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie invocată de Societatea Comercială "Kranz Construcţii Civile şi Industriale" - S.A. în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţin următoarele:
- dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr.5/2001 contravin art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1) şi art. 44 alin. (1) din Constituţie, "întrucât permit instanţei de judecată să soluţioneze cauza fără a-şi exercita obligaţia de aflare a adevărului, doar pe baza susţinerilor subiective ale creditoarei, fără ca debitoarea să poată administra probe în apărare";
- art. 4 alin. (2) din acelaşi act normativ încalcă art. 24 alin. (1) şi art. 44 alin. (1) din Constituţie, "întrucât posibilitatea soluţionării cererii creditorului numai pe baza actelor depuse şi a explicaţiilor date de părţi împiedică exercitarea dreptului la apărare şi asigurarea dreptului la un proces echitabil, iar emiterea unui titlu executoriu în urma unui proces sumar şi executarea acestuia încalcă reglementarea constituţională a dreptului la proprietate";
- art. 6 alin. (1), (2) şi (4) contravine art. 24 alin. (1) şi art. 44 alin. (1) din Constituţie, "
având în vedere că înmânarea de îndată a ordonanţei echivalează cu pronunţarea judecătorului înainte de a se administra orice probe", iar expresia "lămuriri şi explicaţii" prevăzută de textul criticat "este neclară şi susceptibilă de îngrădirea dreptului la apărare";
- art. 8 alin. (1), (2) şi (5) din acelaşi act normativ contravine art. 16, art. 24 alin. (1) şi art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât nu precizează dacă cererea în anulare pe care o reglementează este sau nu o cale de atac, dacă face parte din procedura contencioasă, sau dimpotrivă, din cea necontencioasă; cu privire la alin. (5) al art. 8 se mai susţine că instituie o adevărată "dictatură a creditorilor" şi permite acestora exercitarea unui eventual abuz de drept.
Judecătoria Cornetu apreciază că excepţia invocată este nefondată. Procedura somaţiei de plată este o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, de soluţionare a cererilor prin care se solicită obligarea debitorului la plata unei sume de bani, în măsura în care sunt îndeplinite anumite condiţii speciale referitoare la creanţa debitorului şi la mijlocul de probă de constatare a acesteia. Ea reprezintă un mijloc specific de realizare cu celeritate a creanţei creditorului, prezentând anumite particularităţi referitoare la procedura de judecată care o diferenţiază de procedura de drept comun, particularităţi care nu ştirbesc însă dreptul la apărare şi la un proces echitabil şi nici dreptul de proprietate privată garantate prin Constituţie.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, pentru argumentele reţinute de Curtea Constituţională în Deciziile nr. 109/2007 şi nr. 537/2007.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4) şi art. 8 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr.5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.422 din 30 iulie 2001, aprobată prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.380 din 5 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 1 alin. (1): "( 1) Procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.";
- Art. 4 alin. (2): "În toate cazurile, pentru soluţionarea cererii, judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea părţilor asupra modalităţilor de plată.";
- Art. 6 alin. (1), (2) şi (4): "(1) Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi lămuririlor părţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.[...] (2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1), constată că pretenţiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanţa care va conţine somaţia de plată către debitor, precum şi termenul de plată.[...] (4) Ordonanţa se va înmâna părţii prezente sau se va comunica fiecărei părţi de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.";
- Art. 8 alin. (1), (2) şi (5): "(1) Împotriva ordonanţei prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluţionează de către instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.
[] (5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă." În opinia autoarei excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în: art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări; art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil; art. 24 alin. (1) potrivit căruia dreptul la apărare este garantat; art. 44 alin. (1) potrivit căruia dreptul de proprietate şi creanţele asupra statului sunt garantate, conţinutul şi limitele acestora fiind stabilite prin lege.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunţat, prin numeroase decizii, cu privire la constituţionalitatea art. 1 alin. (1), a art. 4 alin. (2), a art. 6 alin. (1), (2) şi (4) şi a art. 8 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr.5/2001, prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie şi cu o motivare asemănătoare celor din prezenta cauză. În acest sens sunt, de exemplu: Decizia nr.348 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.847 din 27 noiembrie 2003, Decizia nr.251 din 15 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.611 din 6 iulie 2004, şi Decizia nr.274 din 24 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.721 din 10 august 2004, Decizia nr.116 din 16 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.247 din 20 martie 2006, şi Decizia nr.269 din 16 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.341 din 17 aprilie 2006, prin care Curtea, pentru considerentele acolo reţinute, a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate invocate.
În plus, prin Decizia nr.1.148 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.4 din 3 ianuarie 2008, Curtea a răspuns unor critici similare celor formulate în prezenta cauză.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de Curte prin deciziile menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o, sunt valabile şi în prezenta cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4) şi art. 8 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr.5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie invocată de Societatea Comercială "Kranz Construcţii Civile şi Industriale" - S.A. în Dosarul nr. 2.769/1.748/2007 al Judecătoriei Cornetu.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Marieta Safta

Joi, 24 septembrie 2026, 13:45

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.