DECIZIE nr.197 din 28 februarie 2008
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 alin. (1) lit. c) şi d) şi alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală
Textul actului publicat în M.Of. nr. 255/1 apr. 2008

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskás Valentin Zoltán - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 190 alin. (1) lit. c) şi d) şi alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Valdor Prod Com" - S.R.L. din localitatea Valea lui Mihai, judeţul Bihor, în Dosarul nr. 7.809/111/CA/2006 al Tribunalului Bihor - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 26 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 7.809/111/R/CA/2006, Tribunalul Bihor - Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 190 alin. (1) lit. c) şi d) şi alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Valdor Prod Com" - S.R.L. din localitatea Valea lui Mihai, judeţul Bihor, cu prilejul soluţionării contestaţiei în anulare formulate împotriva Deciziei nr.402/R/CA/2006, pronunţată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 3.168/R/CA/2006.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 190 alin. (1) lit. c) şi d) şi alin. (2) lit. a) din Codul de procedură fiscală sunt contrare dispoziţiilor art. 21, 47, 52 şi 16 din Constituţie. Astfel, arată că respingerea plângerii contravenţionale pe care a formulat-o conduce la concluzia că nu s-a bucurat de un proces echitabil, întrucât nu a avut posibilitatea să-şi dovedească nevinovăţia. De asemenea, arată că i s-a aplicat o pedeapsă vădit disproporţionată în raport cu gradul de pericol social al faptei contravenţionale, astfel că, în opinia sa, se contravine principiului egalităţii în drepturi. În sfârşit, consideră că aplicarea sancţiunii, care i-a determinat pierderi patrimoniale semnificative, încalcă art. 52 din Constituţie privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, precum şi dispoziţiile constituţionale ce consacră dreptul la un nivel de trai decent.
Tribunalul Bihor - Secţia comercială şi contencios administrativ consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că măsurile instituite prin dispoziţiile legale criticate asigură eficienţa luptei împotriva evaziunii fiscale, ceea ce nu îngrădeşte cu nimic libertatea comerţului, stabilind un cadru legal clar şi precis în care să se desfăşoare schimburile comerciale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatul Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Astfel, arată că aplicarea unei sancţiuni în urma săvârşirii unei contravenţii nu are nicio legătură cu principiul egalităţii în drepturi. De asemenea, respingerea plângerii contravenţionale a petentei de către instanţa de fond nu reprezintă o încălcare a art. 21 din Constituţie, deoarece soluţia dată de o instanţă judecătorească într-o anumită cauză reprezintă o chestiune de aplicare a legii, nicidecum de constituţionalitate a acesteia, iar posibilitatea de a ataca actul administrativ reprezintă tocmai o concretizarea a art. 52 din Constituţie. În sfârşit, arată că art. 47 din Constituţie consacră obligativitatea statului de a lua măsuri de dezvoltare economică şi protecţie socială, iar sancţionarea faptelor de evaziune fiscală răspunde tocmai acestei cerinţe prin finalitatea asigurării unui mediu economic sănătos.
Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că incriminarea şi sancţionarea contravenţiilor se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. De asemenea, arată că actele de soluţionare a contestaţiilor sau reclamaţiilor sunt acte administrative supuse cenzurii instanţei de judecată. În ceea ce priveşte art. 47 din Constituţie, arată că acesta nu are incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 190 alin. (1) lit. c) şi d) şi alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.863 din 26 septembrie 2005.
Curtea constată însă că ulterior sesizării sale cu excepţia de neconstituţionalitate, Codul de procedură fiscală a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.513 din 31 iulie 2007, textele de lege criticate primind o nouă numerotare, astfel că în prezent soluţia legislativă criticată se găseşte în cuprinsul art. 220 alin. (1) lit. c) şi d) şi alin. (2) lit. a), având următoarea redactare:
- Art. 220 alin. (1) lit. c) şi d): "Constituie contravenţii următoarele fapte: []
c) deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false;
d) nerespectarea programului de lucru al antrepozitului fiscal de producţie de alcool etilic şi de distilate, aşa cum a fost aprobat de autoritatea fiscală competentă;";
- Art. 220 alin. (2) lit. a): "Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum şi cu:
a) confiscarea produselor, iar în situaţia în care acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), c), k), l), m), n),
v), x) şi y);".
Autorul excepţiei consideră că textele de lege criticate sunt contrare următoarelor dispoziţii constituţionale: art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 47 privind nivelul de trai.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate sub aspectul criticii dispoziţiilor art. 220 alin. (1) lit. c) şi d) şi alin. (2) lit. a) din Codul de procedură fiscală în raport cu prevederile constituţionale care consacră dreptul la un proces echitabil, Curtea constată că argumentele autorului excepţiei se sprijină pe aspecte de aplicare a legii, iar nu pe probleme ce ţin de constituţionalitatea textelor de lege, nemulţumirea sa fiind generată de soluţia dată de instanţa de judecată cu prilejul soluţionării plângerii contravenţionale. Or, aplicarea legii este un aspect ce revine competenţei instanţei de judecată, iar nu competenţei instanţei de contencios constituţional.
De altfel, Curtea observă că cel interesat poate formula plângere împotriva măsurilor administrative dispuse de către organele fiscale, drept de care autorul excepţiei s-a şi prevalat, astfel că nu se poate reţine îngrădirea dreptul de acces liber la justiţie şi nici a dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică printr-un act administrativ de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.
În ceea ce priveşte concordanţa dintre textele de lege criticate şi art. 16 din Constituţie, pornind de la argumentele invocate de autorul excepţiei, Curtea reţine că principiul constituţional al egalităţii în drepturi nu include în conţinutul său necesitatea existenţei unei proporţii între sancţiunea aplicată prin lege şi gradul de pericol al faptei sancţionate.
În sfârşit, Curtea constată şi că aplicarea unei sancţiuni pentru săvârşirea unor contravenţii nu poate fi privită ca o impietare a dreptului la un nivel de trai decent, de vreme ce restrângerile patrimoniale invocate de autorul excepţiei sunt rezultatul unor acte de încălcare a legii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 alin. (1) lit. c) şi d) şi ale alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Valdor Prod Com" - S.R.L.
din localitatea Valea lui Mihai, judeţul Bihor, în Dosarul nr. 7.809/111/CA/2006 al Tribunalului Bihor - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea

Miercuri, 23 septembrie 2026, 03:51

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.