DECIZIE nr.337 din 18 martie 2008
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 70 alin. (1) şi art. 74 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
Textul actului publicat în M.Of. nr. 257/1 apr. 2008

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskás Valentin Zoltán - judecător
Tudorel Toader - judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 70 alin. (1) şi ale art. 74 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Gheorghe Stancu în Dosarul nr. 7.098/55/2007 al Judecătoriei Arad.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 70 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 ca inadmisibilă şi ca neîntemeiată pentru art. 74 alin. (3) şi (7) din aceeaşi lege.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 7 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 7.098/55/2007, Judecătoria Arad a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 70 alin. (1) şi art. 74 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Gheorghe Stancu în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei acţiuni formulate împotriva unei încheieri pronunţate de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil.
Astfel, art. 70 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 este neconstituţional, deoarece nu face în niciun fel referire la abaterile disciplinare comise în exteriorul penitenciarului, cum ar fi cazul unei fapte săvârşite în incinta unui tribunal.
5 nr. 937 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.790 din 21 noiembrie 2007, statuând că aceste prevederi sunt constituţionale.
Curtea a reţinut că prevederile art. 480 din Codul civil dau definiţia legală a proprietăţii, precizând că dreptul de proprietate este atât un drept absolut, ce rezultă din exercitarea celor 3 atribute ale acestui drept real (usus, fructus şi abusus), cât şi un drept exclusiv, din punctul de vedere al titularului care îl poate exercita în mod liber, cu respectarea însă a ordinii publice şi a dispoziţiilor imperative ale legii. Prin urmare, condiţionarea liberei exercitări a atributelor dreptului de proprietate de respectarea dispoziţiilor legii include şi Constituţia, ca Lege fundamentală, situată, din punctul de vedere al forţei juridice, în vârful ierarhiei actelor normative.
Potrivit art. 21 alin. (1) din Constituţie, orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi a intereselor sale legitime, iar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. Principiul accesului liber la justiţie, consacrat prin textul citat din Legea fundamentală, implică, între altele, adoptarea de către legiuitor a unor reglementări prin care pârâţii să îşi poată susţine şi valorifica dreptul de acces la justiţie. Curtea reţine că, în cauză, autorii excepţiei, care au calitatea de pârâţi, au avut la îndemână calea procedurală a întâmpinării, reglementată de art. 115 din Codul de procedură civilă, formulată de către aceştia, şi prin care au răspuns la cererea de chemare în judecată a reclamanţilor.
Curtea constată deci că art. 480 din Codul civil nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (2) potrivit cărora nicio lege nu poate îngrădi accesul liber la justiţie.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Articolul 74 alin. (3) şi (7) este neconstituţional, întrucât judecătorul delegat nu ascultă martorii propuşi de condamnat, care este astfel lipsit de dreptul la apărare şi nu beneficiază de un proces echitabil de vreme ce sancţiunea aplicată nu este suspendată în momentul introducerii plângerii ori a contestaţiei.
Judecătoria Arad opinează că nu pot fi primite criticile referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 70 alin. (1) din Legea nr. 275/2006, deoarece autorul excepţiei nu a invocat niciun temei constituţional în susţinerea acesteia.
De asemenea, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (3) din aceeaşi lege este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
În sfârşit, cu privire la critica art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006, instanţa de judecată opinează că este fondată, deoarece în fapt soluţionarea contestaţiilor are loc la nivelul judecătoriilor după expirarea executării sancţiunilor aplicate persoanelor condamnate. În eventualitatea admiterii contestaţiei persoanei condamnate şi anulării hotărârii comisiei de disciplină de către instanţa de judecată, sancţiunea aplicată acestuia (suspendarea dreptului la activităţi sportive pentru maximum o lună, suspendarea dreptului de a presta o muncă pentru maximum o lună, suspendarea dreptului de a primi şi cumpăra bunuri pentru maximum două luni, suspendarea dreptului de a primi vizite pentru cel mult 3 luni) este în fapt executată şi nu există o posibilitate reală de reparare în natură a unui eventual prejudiciu cauzat persoanelor condamnate. Aşa fiind, instanţa de judecată consideră că dreptul persoanelor condamnate de a se adresa judecătorului pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei sancţiunilor disciplinare aplicate împotriva lor dobândeşte un caracter pur formal, lipsit de efecte practice. În acest fel, dreptul persoanelor condamnate de a beneficia de judecarea în mod echitabil de către o instanţă asupra pretinselor încălcări ale drepturilor sale, drept impus de dispoziţiile art. 21 din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, este încălcat.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate referitoare la caracterul definitiv al hotărârii de sancţionare asigură posibilitatea tuturor părţilor de a formula apărări, de a propune probe şi de a recurge la căile de atac prevăzute de lege, aşadar de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează procesul echitabil şi liberul acces la justiţie, în deplină concordanţă cu art. 21 din Constituţie.
Mai mult, dispoziţiile legale criticate sunt conforme cu prevederile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, sens în care legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi particulare de exercitare a drepturilor procesuale, fără ca astfel de reguli să aducă atingere dreptului la un proces echitabil. În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Decizia Pilla contra Italiei din 23 septembrie 2004, când a decis că, în măsura în care cererile reclamantului se referă la executarea pedepselor, art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil este inaplicabil unei proceduri ce priveşte executarea unei pedepse.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 70 alin. (1) cu denumirea marginală Abateri disciplinare şi ale art. 74 alin. (3) şi (7) cu denumirea marginală Plângerea împotriva hotărârii comisiei de disciplină din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.627 din 20 iulie 2006, care au următorul conţinut:
- art. 70 alin. (1): "Constituie abateri disciplinare următoarele fapte:
a) prezenţa în zone interzise sau la ore nepermise în anumite zone din penitenciar ori nerespectarea orei de revenire în penitenciar;
b) tulburarea în orice mod a programului de muncă, a programelor socioeducative care se derulează în penitenciar;
c) procurarea sau deţinerea de bani, bunuri ori de alte valori, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege;
d) comunicarea cu exteriorul prin mijloace de comunicare la distanţă, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege;
e) utilizarea în alte condiţii decât cele prevăzute de lege a bunurilor puse la dispoziţie de administraţia penitenciarului;
f) nerespectarea oricărei obligaţii care revine persoanei condamnate la executarea unei pedepse privative de libertate, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, ale regulamentului de aplicare a acesteia, ale ordinelor emise în baza legii şi ale regulamentului de ordine interioară a penitenciarului, după punerea acestora la dispoziţie potrivit art. 43, dacă aceasta creează un pericol real pentru siguranţa sau ordinea în penitenciar.";
- art. 74 alin. (3) şi (7): "(3) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate poate proceda la ascultarea oricărei alte persoane, în vederea aflării adevărului.
[...] (7) Plângerea formulată conform alin. (1) şi contestaţia introdusă potrivit alin. (5) nu suspendă executarea sancţiunilor disciplinare, cu excepţia celei prevăzute în art. 71 alin. (1) lit. f)." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 74 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 275/2006 au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi.
Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr.462 din 15 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.384 din 7 iunie 2007, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 din Legea nr. 275/2006.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus-menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 70 alin. (1) din Legea nr. 275/2006, Curtea constată că autorul nu a invocat niciun temei constituţional căruia să-i contravină textele legale criticate. Or, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate." În caz contrar, Curtea s-ar substitui autorului excepţiei, poziţie care i-ar permite posibilitatea de a se autosesiza. De asemenea, critica din perspectiva unei omisiuni legislative nu poate fi primită, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională nu poate modifica sau completa prevederile legale supuse controlului. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 70 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 70 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Gheorghe Stancu în Dosarul nr. 7.098/55/2007 al Judecătoriei Arad.

2. Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.

Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 martie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru

Joi, 24 septembrie 2026, 10:00

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.