DECIZIE nr.344 din 18 martie 2008
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. c), art. 15, precum şi ale art. 26 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România
Textul actului publicat în M.Of. nr. 259/2 apr. 2008

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskás Valentin Zoltán - judecător
Tudorel Toader - judecător
Simona Ricu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. c), art. 15, precum şi ale art. 26 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România, excepţie ridicată de Henry Bîrlea în Dosarul nr. 24.758/301/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, considerând că textele legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 18 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 24.758/301/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 14 alin. (1) lit. c), art. 15, precum şi ale art. 26 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.190/2000, excepţie ridicată de Henry Bîrlea în cauza ce are ca obiect judecarea recursului împotriva sentinţei referitoare la cererea de restituire a unor obiecte din aur şi argint confiscate în anul 1949.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine următoarele:
- Dispoziţiile art. 1 coroborat cu art. 26 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.190/2000 contravin prevederilor art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie. Se arată că, deşi obiectul de reglementare a ordonanţei de urgenţă este expres definit de art. 1, şi anume producerea, prelucrarea, utilizarea, comercializarea, introducerea, scoaterea din ţară şi tranzitul pe teritoriul României al metalelor preţioase, art. 26 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă adaugă la obiectul de reglementare, dispunând şi asupra procedurii prin care persoanele care au fost deposedate prin abuz de obiecte din metale preţioase pot solicita restituirea lor. De asemenea, se mai arată că modalităţile de despăgubire nu sunt individualizate, ci se menţionează în mod expres că ele urmează să fie stabilite prin norme de aplicare emise de o autoritate a puterii executive.
- Dispoziţiile art. 14 alin. (1) lit. c), precum şi art. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.190/2000 încalcă prevederile art. 20 alin. (1) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece prevăd abilitarea unei singure instituţii pentru efectuarea unei expertize tehnice preţuitoare, şi anume Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.
- Prevederile legale criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece se aplică şi proceselor aflate pe rol la momentul intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.190/2000.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată. Se arată că aplicarea dispoziţiile legale criticate la prezentul litigiu aparţine în exclusivitate competenţei instanţei de judecată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că ordonanţa de urgenţă criticată pentru neconstituţionalitate constituie o reglementare specială în materia restituirii metalelor preţioase şi pietrelor preţioase, iar soluţia acordării de despăgubiri în cazul în care acestea nu se mai regăsesc fizic este rezultatul opţiunii legiuitorului.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 1, art. 14 alin. (1) lit. c), art. 15 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 26 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.190/2000. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în realitate, autorul acesteia critică dispoziţiile art. 14 alin. (1) lit. c), art. 15, precum şi art. 26 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.77 din 29 ianuarie 2004, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 458/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1.004 din 18 decembrie 2006, şi prin Legea nr. 82/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.235 din 4 aprilie 2007, dispoziţii asupra cărora Curtea se va pronunţa. Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 14 alin. (1) lit. c): "În desfăşurarea activităţii sale Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor este singura instituţie în măsură ca, pe teritoriul României: [...] c) să efectueze expertize ale metalelor preţioase şi ale pietrelor preţioase, dispuse de instanţele de judecată şi de notariatele publice, la solicitarea organelor de urmărire penală, a organelor vamale sau a organelor de valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, precum şi la cererea persoanelor fizice şi juridice;"
- Art. 15: "(1) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor îşi exercită drepturile şi obligaţiile specifice activităţilor de analiză, marcare, expertizare şi autorizare printr-o structură organizatorică ale cărei organizare şi funcţionare se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(2) Sursele de finanţare se vor asigura din venituri realizate din activitatea proprie.";
- Art. 26: "(1) Persoanele fizice şi juridice ale căror obiecte din metale preţioase şi pietre preţioase de natura celor prevăzute la art. 4 au fost preluate abuziv de către stat pot solicita restituirea acestora judecătoriei în raza căreia domiciliază sau îşi au sediul, până la data de 31 decembrie 2009. [...] (2) În cazul metalelor preţioase şi al pietrelor preţioase preluate abuziv, care nu se mai regăsesc fizic, fiind valorificate, se vor acorda despăgubiri în condiţiile şi în limitele stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă." În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin următoarelor prevederi constituţionale: art. 1 alin. (4) şi (5) referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum şi art. 20 alin. (1) cu referire la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

1. Critica autorului excepţiei formulată prin invocarea prevederilor art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie este neîntemeiată. Textul art. 1 care prevede obiectul de reglementare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.190/2000 a fost modificat prin Legea nr. 458/2006, având, în prezent, următorul cuprins: "Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România". Rezultă că, în actualul cuprins, nu mai există nicio contrarietate cu reglementarea procedurii prevăzute de art. 26 din ordonanţa de urgenţă, prin care persoanele care au fost deposedate prin abuz de obiecte din metale preţioase pot solicita restituirea lor.

Referitor la susţinerea că modalităţile de despăgubire nu sunt individualizate, ci se menţionează în mod expres că ele urmează să fie stabilite prin norme de aplicare emise de o autoritate a puterii executive, Curtea observă următoarele:
Dispoziţiile art. II alin. (2) din Legea nr. 458/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România stabilesc un termen de 60 de zile de la data intrării sale în vigoare, termen în care Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, Ministerul Finanţelor Publice şi Banca Naţională a României vor înainta Guvernului spre aprobare proiectele de norme metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.190/2000. Aşadar, proprietarii metalelor preţioase şi pietrelor preţioase preluate abuziv, care nu se mai regăsesc fizic, sunt despăgubiţi în condiţiile şi în limitele stabilite prin normele de aplicare a ordonanţei de urgenţă, emise prin hotărâre a Guvernului, în temeiul art. 108 alin. (2) din Constituţie. Prin dispoziţiile art. 26 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă criticată, legiuitorul nu a individualizat modalităţile pentru acordarea despăgubirilor în cazul obiectelor din metale preţioase şi pietre preţioase preluate abuziv, care nu se mai regăsesc fizic, ci a stabilit această competenţă pentru Guvern, în concordanţă cu prevederile art. 108 alin. (2) din Constituţie. Or, prin Decizia nr.497 din 8 iunie 2006 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 lit. c) şi art. 26 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.589 din 7 iulie 2006, Curtea Constituţională, respingând excepţia, a statuat, de principiu, că "înţelesul noţiunii de «organizare a executării legii» din cuprinsul acestei norme constituţionale [art. 108 alin. (2)] are un sens mai larg decât cea privind aplicarea legii, şi anume prin hotărâri ale Guvernului pot fi dispuse măsuri organizatorice, financiare, instituţionale sau sancţionatorii în vederea stabilirii cadrului necesar pentru ducerea la îndeplinire a dispoziţiilor legii".

2. Cu privire la invocarea încălcării art. 21 alin. (3) din Constituţie şi a art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că dreptul la un proces echitabil, în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, care este în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, presupune dreptul oricărei persoane la judecarea în mod echitabil a cauzei sale. Or, art. 14 lit. c) şi art. 15 din ordonanţa de urgenţă nu cuprind dispoziţii din care să rezulte încălcarea acestui drept. Prevederea din textul de lege criticat, potrivit căreia singura instituţie în măsură să efectueze expertize ale metalelor preţioase şi ale pietrelor preţioase pe teritoriul României este Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, reprezintă opţiunea legiuitorului în materie, care nu poate fi cenzurată de Curtea Constituţională.

3. Susţinerea referitoare la încălcarea, prin dispoziţiile legale criticate, a prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie este, de asemenea, neîntemeiată. Dispoziţiile art. 14 alin. (1) lit. c), art. 15 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 26 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.190/2000 nu cuprind prevederi cu caracter retroactiv, iar modalitatea de aplicare a lor este un atribut al instanţelor judecătoreşti.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. c), art. 15, precum şi ale art. 26 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România, excepţie ridicată de Henry Bîrlea în Dosarul nr. 24.758/301/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 martie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta

Miercuri, 23 septembrie 2026, 08:36

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.