Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.428 din 18 mai 2006, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autorităţii pentru străini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.424 din 26 iunie 2007. Textele de lege criticate au următoarea redactare: Art. 26. - Protecţia subsidiară: "(1) Protecţia subsidiară se poate acorda cetăţeanului străin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datorită acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţări.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege: (...) 2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante." În opinia autorilor excepţiei, aceste texte legale contravin prevederilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi, prin raportare la art. 11 alin. (2), art. 20 alin. (2) şi art. 148 din aceasta, încalcă şi art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reglementări care instituie şi garantează dreptul persoanei la protecţie împotriva torturii, pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. Totodată, este invocată şi contradicţia faţă de art. 26 alin. (1) din Constituţie şi art. 8 din Convenţie, norme prin care se instituie şi se garantează dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, precum şi faţă de jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că textele de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în numeroase rânduri, prin raportare la aceleaşi norme constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare. De exemplu, prin deciziile nr. 648/2006, nr. 162/2007, nr. 383/2007, nr. 597/2007 şi nr. 978/2007, Curtea a reţinut, în mod constant, pentru argumentele acolo expuse, că dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România nu contravin textelor constituţionale şi convenţionale referitoare la interzicerea torturii şi la protejarea vieţii private şi de familie. Întrucât faţă de cele statuate de Curtea Constituţională prin deciziile menţionate nu au intervenit elemente noi care să justifice modificarea jurisprudenţei indicate, soluţia şi considerentele ce stau la baza acesteia îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. În ceea ce priveşte aspectele de fapt, ce ţin de situaţia fiecărui solicitant, invocate în aceste cauze, precum şi cele de interpretare şi aplicare a legii, Curtea Constituţională a stabilit în mod constant, în jurisprudenţa sa, că acestea constituie un atribut suveran al instanţei judecătoreşti. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Chen Zhenliang, Sun Yumei, Brojani Amir Houshang şi Zhou Guanglin în dosarele nr. 6.520/302/2007, nr. 5.954/302/2007, nr. 6.349/302/2007 şi nr. 6.139/302/2007 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, precum şi de Lin Feiyue, Moyor Phillip, Lin Cong şi Ye Weiycong în dosarele nr. 21.331/3/2007, nr. 10.959/302/2006, nr. 21.334/3/2007 şi nr. 16.630/302/2006 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 martie 2008. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
Vineri, 25 septembrie 2026, 10:21
Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.
