DECIZIE nr.307 din 13 martie 2008
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice
Textul actului publicat în M.Of. nr. 264/3 apr. 2008

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskás Valentin Zoltán - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Marian Slavic în Dosarul nr. 3.125/2006 al Judecătoriei Buzău.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 2 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.125/2006, Judecătoria Buzău a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Marian Slavic în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 25 alin. (1) teza întâi, referitoare la garantarea dreptului la liberă circulaţie, şi ale art. 41 alin. (1), referitoare la dreptul la muncă, în special al celor care sunt conducători auto profesionişti.
Judecătoria Buzău opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.798 din 2 septembrie 2005, cu următorul conţinut: "Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi." În susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de lege, autorul excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) potrivit cărora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate în raport cu prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2). Astfel, prin Decizia nr.730 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.979 din 7 decembrie 2006, şi Decizia nr.104 din 13 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.237 din 5 aprilie 2007, Curtea a statuat că textul de lege este constituţional. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut, referitor la susţinerea potrivit căreia prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, declarând prescriptibil dreptul la acţiune în materia constatării nulităţii absolute, validează acte juridice încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare, că această susţinere nu este întemeiată, "întrucât actele de înstrăinare încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare sau cu rea-credinţă erau sancţionate cu nulitatea absolută, în lumina principiilor dreptului civil, şi anterior actualei reglementări, ceea ce impune concluzia că textul de lege criticat nu are caracter novator şi, prin urmare, nu retroactivează".
De asemenea, Curtea a mai reţinut că "imprescriptibilitatea unor drepturi, consfinţită, în anumite cazuri, cu titlu de principiu în legislaţia civilă, nu este consacrată ca atare de Constituţie.
Aşa fiind, legiuitorul poate, în considerarea unor raţiuni majore, să deroge de la acest principiu, aşa cum a procedat prin norma dedusă controlului, fără a îndreptăţi calificarea reglementării respective ca fiind neconstituţională".
Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei anterioare îşi pot păstra valabilitatea şi în prezenta cauză.
Analizând însă critica autorului excepţiei, Curtea Constituţională constată că aceasta vizează aplicarea textului de lege supus controlului, ceea ce excedează competenţei sale, astfel că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Marian Slavic în Dosarul nr. 3.125/2006 al Judecătoriei Buzău.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru

Joi, 24 septembrie 2026, 15:47

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.