ORDONANŢĂ nr.70 din 28 august 1997
privind controlul fiscal
Textul actului publicat în M.Of. nr. 227/30 aug. 1997

În temeiul art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţia României şi al art. 1 lit. a) din Legea nr. 134/1997 pentru abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

Guvernul României emite următoarea ordonanţă:

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. - Controlul fiscal cuprinde ansamblul activităţilor care au ca scop verificarea sincerităţii declaraţiilor, precum şi verificarea corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii, conform legii, a obligaţiilor fiscale de către contribuabili.

Art. 2. - Sunt supuşi controlului fiscal, potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe, contribuabilii persoane fizice şi juridice, române şi străine, precum şi asociaţii fără personalitate juridică, cărora le revin, potrivit reglementărilor legale în vigoare, obligaţii fiscale.

Art. 3. - Obligaţiile fiscale cuprind:

a) obligaţia de declarare a bunurilor, a veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor datorate;
b) obligaţia de calculare, de înregistrare în evidenţele contabile şi de plată la termenele legale a impozitelor;
c) obligaţia de calculare, de înregistrare în evidenţele contabile şi de plată la termenele legale a impozitelor care se realizează prin stopaj la sursă;
d) orice alte obligaţii care revin contribuabililor în aplicarea şi executarea legilor fiscale.

Art. 4. - În sensul prezentei ordonanţe, prin impozite se înţelege sumele datorate, potrivit legii, bugetului de stat şi bugetelor locale, precum şi orice alte sume care constituie venituri de natură fiscală, a căror administrare revine Ministerului Finanţelor.

Art. 5. - Controlul fiscal se exercită de către Ministerul Finanţelor şi unităţile sale teritoriale, prin aparatul fiscal şi organele de control financiar abilitate de lege, denumite în continuare organe fiscale.

Angajaţii organelor fiscale îndeplinesc o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

Organizarea, competenţa teritorială şi atribuţiile aparatului fiscal se aprobă de către ministrul finanţelor.

CAPITOLUL II
Drepturile şi obligaţiile organelor fiscale

Art. 6. - În exercitarea atribuţiilor ce le revin, organele fiscale au dreptul:

a) să examineze orice înscrisuri, documente, registre sau evidenţe contabile ale contribuabililor care pot fi relevante pentru stabilirea corectă a impozitelor datorate şi pentru modul de respectare a obligaţiilor fiscale de către aceştia;
b) să solicite contribuabililor toate informaţiile, justificările sau explicaţiile referitoare la declaraţiile sau documentele supuse controlului. În cazul în care se solicită răspunsul în scris, contribuabilii sunt obligaţi să furnizeze informaţiile respective în termen de 3 zile de la primirea solicitării;
c) să solicite prezenţa contribuabililor sau reprezentanţilor legali ai acestora la sediul unităţii fiscale.

Solicitarea se face în scris şi cuprinde, în mod obligatoriu, data, ora şi locul întâlnirii, precum şi scopul acesteia. Solicitarea se comunică contribuabilului cu cel puţin 10 zile înaintea datei fixate pentru întâlnire;

d) să facă constatări faptice cu privire la natura activităţilor producătoare de venituri impozabile sau pentru identificarea obiectelor sau surselor impozabile;
e) să ridice extrase sau să facă copii de pe oricare înscris, document sau înregistrare contabilă;
f) să reţină, în scopul protejării împotriva înstrăinării sau distrugerii, în schimbul unei dovezi scrise şi semnate de organul fiscal, orice document sau orice element material care poate constitui o probă sau o dovadă referitoare la determinarea impozitelor datorate de către contribuabil, pe o perioadă de maximum 30 de zile. În cazuri excepţionale, cu aprobarea conducerii organului fiscal, perioada de reţinere poate fi prelungită până la 90 de zile;
g) să intre, în prezenţa contribuabilului sau a reprezentantului legal al acestuia, ori în prezenţa unei alte persoane desemnate de contribuabil, în orice incintă de afaceri a contribuabilului sau în orice alte incinte sau locuri în care există bunuri impozabile sau se desfăşoară activităţi producătoare de venituri. Accesul este permis în cursul programului normal de lucru al contribuabilului, iar în afara acestuia, numai cu autorizarea scrisă a conducerii organului fiscal şi cu acordul contribuabilului;
h) să intre în încăperile care reprezintă domiciliul sau reşedinţa unei persoane fizice, cu consimţământul scris al acesteia. În caz de refuz, organul fiscal va solicita autorizarea instanţei judecătoreşti competente, aplicându-se dispoziţiile Codului de procedură civilă privind ordonanţa preşedinţială.

Art. 7. - În cazul în care evidenţele contabile sau orice alte evidenţe sunt ţinute cu ajutorul sistemelor de prelucrare automată a datelor, controlul se poate exercita asupra ansamblului informaţiilor, datelor şi prelucrărilor informatice care concură, direct sau indirect, la obţinerea rezultatelor contabile sau fiscale şi la elaborarea declaraţiilor, precum şi asupra documentaţiei referitoare la analiza, programarea şi executarea prelucrărilor.

Art. 8. - În scopul determinării modului de respectare a obligaţiilor fiscale ce revin contribuabililor şi al stabilirii exacte a impozitelor datorate, organele fiscale sunt în drept să solicite informaţii de la:

- persoane fizice sau juridice care deţin în păstrare sau administrare bunuri sau sume de bani ale contribuabililor sau care au relaţii de afaceri cu aceştia;
- organe ale administraţiei publice centrale şi locale, instituţii publice sau de interes public;
- instituţii publice sau private care înregistrează, sub orice formă, încheierile de contracte, circulaţia mărfurilor pe căile de comunicaţie de orice fel, evidenţa populaţiei sau a bunurilor, exploatarea proprietăţilor şi alte asemenea. Persoanele, organele, instituţiile menţionate mai sus sunt obligate ca, în termenul specificat în solicitare, să furnizeze informaţiile şi să pună la dispoziţia organelor fiscale actele, evidenţele şi datele respective.

Toate actele, datele şi informaţiile obţinute de organele fiscale în modul prevăzut în prezentul articol vor face parte din dosarul fiscal al contribuabilului şi vor putea fi luate în considerare la recalcularea impozitelor datorate de acesta.

Art. 9. - În cazuri temeinic justificate, organele fiscale pot solicita persoanelor, potrivit competenţelor teritoriale, să facă declaraţii sau să prezinte documente, considerate necesare pentru a stabili dacă persoana în cauză are sau nu calitatea de contribuabil.

Art. 10. - Organele fiscale au obligaţia să exercite controlul fiscal în aşa fel încât să afecteze cât mai puţin desfăşurarea activităţilor curente ale contribuabililor. Pe întreaga durată a controlului fiscal, organele fiscale au obligaţia de a acţiona cu profesionalism, dovedind corectitudine şi obiectivitate în relaţiile cu contribuabilii controlaţi şi cu celelalte persoane cu care vin în contact pe parcursul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu.

Art. 11. - În baza constatărilor efectuate ca urmare a acţiunilor de control, Ministerul Finanţelor are dreptul:

a) să stabilească în sarcina contribuabililor diferenţe de impozite, precum şi să calculeze majorări de intârziere pentru neplata la termenele legale a impozitelor datorate;
b) să constate contravenţiile şi să aplice amenzile prevăzute de legile fiscale;
c) să dispună măsurile necesare îndeplinirii corecte, de către contribuabili, a obligaţiilor fiscale ce le revin.

CAPITOLUL III
Drepturile şi obligaţiile contribuabililor

Art. 12. - Pe întreaga durată a controlului fiscal contribuabilii au dreptul:

a) să fie informaţi asupra desfăşurării controlului şi asupra eventualelor situaţii neclare;
b) să fie primii solicitaţi, în cazul în care sunt disponibili, pentru a furniza informaţii, explicaţii şi justificări;
c) să beneficieze de asistenţă de specialitate;
d) să fie protejaţi pe linia secretului fiscal.

Art. 13. - Contribuabilii sunt obligaţi să pună la dispoziţia organelor fiscale toate documentele tehnico-operative şi contabile, evidenţele şi orice fel de înscrisuri care stau la baza calculării corecte şi în cuantumul legal a impozitelor datorate.

Neprezentarea, cu rea-credinţă, a documentelor cu ocazia controlului fiscal efectuat la sediul, respectiv reşedinţa sau domiciliul contribuabilului sau la sediul organului fiscal, nu vor fi luate în considerare ulterior, cu ocazia soluţionării eventualelor obiecţiuni, contestaţii şi plângeri împotriva actelor de control.

Art. 14. - Contribuabilii care, potrivit legii, organizează şi conduc contabilitatea proprie, sunt obligaţi să păstreze evidenţele contabile, precum şi documentele justificative pe baza cărora s-au făcut înregistrările contabile, la sediul social declarat cu ocazia autorizării şi înregistrării la organul fiscal, până la împlinirea termenului de prescripţie a dreptului organelor fiscale de a stabili diferenţe de impozite. Evidenţele contabile şi documentele justificative se păstrează şi se arhivează într-un mod adecvat, care să permită desfăşurarea normală a controlului fiscal.

Art. 15. - Măsurile dispuse ca urmare a controlului fiscal pot fi contestate de către contribuabili, potrivit legii.

Art. 16. - Contribuabilii sau, după caz, reprezentanţii legali ai acestora sunt obligaţi să coopereze la desfăşurarea în condiţii optime a controlului fiscal, prin respectarea drepturilor organelor fiscale şi acordarea sprijinului necesar în exercitarea acestor drepturi.

CAPITOLUL IV
Reguli de procedură

Art. 17. - Controlul fiscal se desfăşoară la sediul, domiciliul ori reşedinţa contribuabilului, sau la sediul organului fiscal, după caz.

Controlul fiscal se poate desfăşura şi în oricare alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul, acesta din urmă având, în acest caz, obligaţia asigurării condiţiilor şi documentelor necesare derulării normale a acţiunii de control.

Art. 18. - Timpul afectat efectuării controlului fiscal prevăzut la art. 17 este stabilit de către organele fiscale în funcţie de obiectivele controlului şi nu poate fi mai mare de 3 luni.

Art. 19. - Controlul fiscal la sediul contribuabilului sau în alt loc stabilit de comun acord cu acesta se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit şi pentru fiecare perioadă supusă impozitării.

Prin excepţie de la prevederile alin. 1, conducătorul organului fiscal competent poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la data încheierii controlului fiscal şi până la împlinirea termenului de prescripţie prevăzut de prezenta ordonanţă, apar date suplimentare, necunoscute organului fiscal la data efectuării controlului, care influenţează sau modifică rezultatele acestuia.

Art. 20. - Rezultatele controlului fiscal se consemnează obligatoriu în procese-verbale de control, note de constatare, procese-verbale de constatare a contravenţiilor, note unilaterale.

CAPITOLUL V
Prescripţia dreptului de a stabili diferenţe de impozite

Art. 21. - Dreptul organelor fiscale de a stabili diferenţe de impozite şi majorări de întârziere pentru neplata în termen a acestora, precum şi de a constata contravenţii şi a aplica amenzi şi penalităţi pentru faptele a căror constatare şi sancţionare sunt, potrivit legii, de competenţa organelor fiscale, pentru o perioadă impozabilă, se prescrie după cum urmează:

a) în termen de 5 ani de la data la care a expirat termenul de depunere a declaraţiei pentru perioada respectivă;
b) în termen de 5 ani de la data ultimului termen legal de plată a impozitului, în cazul în care legea nu prevede obligaţia depunerii declaraţiei;
c) în termen de 5 ani de la data comunicării, către contribuabil, a impozitului stabilit de organele fiscale în condiţiile prevăzute de lege.

Art. 22. - Termenele de prescripţie prevăzute la art. 21 se întrerup:

a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune;
b) la data depunerii de către contribuabil a declaraţiei fiscale, după expirarea termenului legal de depunere a acesteia;
c) la data efectuării, de către contribuabil, a unui act voluntar de recunoaştere a impozitului datorat, inclusiv plata integrală sau parţială a acestuia;
d) la data comunicării, către contribuabil, a unor diferenţe de impozit stabilite de organele fiscale ca urmare a acţiunilor de control.

Art. 23. - Termenele de prescripţie prevăzute la art. 21 se suspendă:

a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune;
b) pe timpul cât contribuabilul se sustrage, cu rea-credinţă, de la efectuarea controlului fiscal;
c) cât timp contribuabilul, ca urmare a dispoziţiilor organelor fiscale, remediază deficienţele sau îndepărtează cauzele care împiedică desfăşurarea controlului fiscal.

Art. 24. - Impozitele şi diferenţele de impozite declarate sau recunoscute în orice mod de către contribuabil, după împlinirea termenelor de prescripţie, se consideră legal stabilite şi datorate.

Art. 25. - Termenul de prescripţie pentru stabilirea impozitelor şi a diferenţelor de impozite este de 10 ani, în caz de evaziune fiscală.

CAPITOLUL VI
Sancţiuni

Art. 26. - Constituie contravenţii, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să constituie infracţiuni, următoarele fapte:

a) nefurnizarea de către contribuabil, sau de către persoana împuternicită legal să îl reprezinte, a informaţiilor, justificărilor sau explicaţiilor solicitate de organele fiscale;
b) neprezentarea contribuabililor sau reprezentanţilor legali ai acestora la sediul unităţii fiscale la data, ora şi locul fixate, la solicitarea scrisă a organului fiscal;
c) refuzul contribuabilului de a permite accesul organului fiscal în sediul său de afaceri sau în oricare alte locuri în care există bunuri impozabile sau în care acesta desfăşoară activităţi producătoare de venituri, în vederea exercitării controlului fiscal;
d) nefurnizarea de către persoanele, organele şi instituţiile prevăzute la art. 8, în termenul stabilit de organele fiscale, a informaţiilor, actelor, evidenţelor şi datelor solicitate;
e) neţinerea evidenţelor contabile şi a documentelor justificative la sediul social declarat sau păstrarea acestora în condiţii improprii desfăşurării controlului fiscal. Contravenţiile prevăzute în prezentul articol se sancţionează după cum urmează:
1. cele de la lit. a) şi b), cu amendă de la 100.000 lei la 1.000.000 lei, ce se suportă de către persoanele fizice vinovate;
2. cele de la lit. c), cu amendă de la 100.000 lei la 1.000.000 lei;
3. cele de la lit. d) şi e), cu amendă de la 1.000.000 lei la 10.000.000 lei.

Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către organele fiscale.

Prevederile prezentului articol se completează cu dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind constatarea şi sancţionarea contravenţiilor, cu excepţia art. 25 şi 26.

CAPITOLUL VII
Dispoziţii finale şi tranzitorii

Art. 27. - Controalele fiscale în curs la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se vor continua potrivit dispoziţiilor acesteia, actele îndeplinite anterior rămânând valabile.

Termenele în curs la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se calculează după normele legale în vigoare la data când au început să curgă.

Art. 28. - Prezenta ordonanţă se completeză cu dispoziţiile referitoare la exercitarea controlului fiscal, cuprinse în reglementările legale în vigoare, în măsura în care acestea nu contravin prezentei.

Art. 29. - În aplicarea prezentei ordonanţe, Ministerul Finanţelor va emite instrucţiuni de aplicare aprobate prin ordin al ministrului, care se vor publica în Monitorul Oficial al României.

Art. 30. - Prezenta ordonanţă intră în vigoare în termen de 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României.

Art. 31. - Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se abrogă:

- art. 26 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr.70/1994 privind impozitul pe profit, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.40 din 12 martie 1997, cu modificările ulterioare;
- art. 29 din Ordonanţa Guvernului nr.3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.288 din 18 decembrie 1995, cu modificările ulterioare;
- art. 20 din Legea nr. 42/1993 privind accizele la produsele din import şi din ţară, precum şi impozitul la ţiţeiul din producţia internă şi gazele naturale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.286 din 11 decembrie 1995, cu modificările ulterioare;
- art. 11 alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr.26/1995 privind impozitul pe dividende, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.201 din 30 august 1995, aprobată şi modificată prin Legea nr. 101/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.270 din 21 noiembrie 1995;
- art. 32 din Decretul nr.153/1954 privind impozitul pe veniturile populaţiei, publicat în Buletinul Oficial, nr. 22 din 11 mai 1954, cu modificările ulterioare:
- pct. 7 din anexa la Ordonanţa Guvernului nr.11/1992 privind modul de desfăşurare şi impozitare a activităţii de taximetrie auto, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.209 din 14 august 1992, aprobată şi modificată prin Legea nr. 114/1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.311 din 30 noiembrie 1992, cu modificările ulterioare;
- orice alte dispoziţii contrare prezentei ordonanţe, referitoare la prescripţia dreptului organelor fiscale de a stabili diferenţe de impozite şi majorări de întârziere, precum şi de a constata contravenţii şi a aplica amenzi pentru faptele a căror constatare şi sancţionare sunt, potrivit legii, de competenţa acestora.

PRIM-MINISTRU
VICTOR CIORBEA

Contrasemnează:

Ministru de stat, ministrul finanţelor,
Mircea Ciumara

Bucureşti, 28 august 1997.
Nr. 70.

Miercuri, 23 septembrie 2026, 03:32

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.