DECIZIE nr.106 din 2 octombrie 1996
privind soluţionarea exceptiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 328 din Codul penal
Textul actului publicat în M.Of. nr. 5/16 ian. 1997

Mihai Constantinescu - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Constantin Burada - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constată următoarele:
Judecătoria Constanţa, prin Încheierea din 17 octombrie 1995, a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 328 din Codul penal, ridicate de Boşca Petrica şi Corbu MariaSofia în Dosarul nr. 2.240/1995.
Încheierea împreună cu dosarul cauzei au fost înaintate la data de 12 august 1996 şi înregistrate la Curtea Constituţională sub nr. 1.452 din 15 august 1996.
În motivarea excepţiilor se susţine de către apărătorul inculpatelor, în esenţă, că dispoziţiile art. 328 din Codul penal, adoptate sub imperiul Constituţiei din anul 1965 ce reflectă concepţia comunistă asupra drepturilor omului, contravin Constituţiei din anul 1991 care consacră dreptul la libertate şi la viaţa privată, ceea ce înseamnă că orice persoană are dreptul să dispună de trupul său. Se mai arată că în sarcina inculpatelor s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de prostituţie, însă, de fapt, statul român era obligat să stabilească condiţiile în care prostituţia, ca exercitare a drepturilor persoanei asupra propriului corp, poate fi legală şi să prevadă sancţiuni numai în cazul încălcării acestor reguli. De aceea consideră că, în lipsa unei reglementări legale, incriminarea prostituţiei reprezintă culpa proprie a legiuitorului în încălcarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor. Se mai afirmă că la reuniuni internaţionale se pune problema recunoaşterii prostituţiei ca profesie, iar inculpatele au muncit pentru a-şi câştiga mijloacele de existenţă. În sprijinul excepţiei se invocă şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 81 din 15 iulie 1994, rămasă definitivă prin Decizia nr.136 din 7 decembrie 1994, prin care s-a declarat neconstituţional textul incriminator al homosexualităţii, respectiv art. 200 alin. 1 din Codul penal.
Exprimându-şi opinia, în conformitate cu prevederile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, judecătoria apreciază excepţia ca neîntemeiată, deoarece, „potrivit principiului legalităţii incriminării şi legalităţii pedepselor, consacrat în textul art. 2 din Codul penal”, legea se interpretează restrictiv, potrivit voinţei legiuitorului, iar instanţa nu poate „să pună de acordă legea cu necesităţile în continuă schimbare, căci aceasta ar putea conduce la arbitrar şi abuzuri”.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, precum şi dispoziţiile art. 328 din Codul penal, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, reţine: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, al art. 23 şi următoarele din Legea nr. 47/1992 şi potrivit practicii sale constante, Curtea constată că este competentă să soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate invocate, întrucât, chiar dacă dispoziţiile legale contestate sunt anterioare Constituţiei, raporturile juridice stabilite pe baza lor sunt posterioare intrării în vigoare a acesteia.
În legătură cu prevederile art. 328 din Codul penal, se constată că acestea au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate al Curţii, care, prin Decizia nr.74 din 11 iunie 1996, rămasă definitivă prin nerecurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.200 din 27 august 1996, a respins o excepţie similară, întemeiată, în esenţă, pe aceleaşi motive ca şi excepţia de faţă, şi anume pe dispoziţiile constituţionale ale art. 26 alin. (2), potrivit cărora persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă ordinea publică sau bunele moravuri, precum şi ale art. 38 alin. (1), conform cărora dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, iar alegerea profesiei şi a locului de muncă este liberă. Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 74/1996 s-a reţinut că, incriminând prostituţia, legea nu îngrădeşte libertatea sexuală, ci comerţul cu raporturi sexuale, restrângere conformă prevederilor art. 49 din Constituţie şi justificată de necesitatea apărării moralei şi sănătăţii publice, cât timp prostituţia nu a fost legal recunoscută ca o profesie. În aceste condiţii, prostituţia reprezintă, totodată, o atingere adusă demnităţii persoanei, prin dispreţul public pe care îl atrage, aşa încât nu poate avea semnificaţia unei restrângeri a dreptului la muncă, acesta putându-se exercita numai prin activităţile legal recunoscute.
În sensul celor arătate sunt şi prevederile Hotărârii Guvernului nr.1.323 din 21 decembrie 1990, emisă în aplicarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, potrivit căreia nu pot face obiectul unor asemenea societăţi „activităţile care, potrivit legii penale, constituie infracţiuni”, ceea ce, implicit, vizează şi fapta prevăzută la art. 328 din Codul penal. Deci, conform acestei hotărâri, este interzisă organizarea pe baze comerciale a raporturilor sexuale pentru practicarea prostituţiei.
Considerentele care fundamentează Decizia Curţii Constituţionale nr. 74 din 11 iunie 1996, inclusiv soluţia pronunţată, subzistă şi în speţa de faţă, întrucât nu a intervenit nici un element nou care să le infirme şi deci să facă necesară reconsiderarea lor.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c), al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vădit nefondate excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 328 din Codul penal, invocate de Boşca Petrica şi Corbu Maria-Sofia în Dosarul nr. 2.240/1995 al Judecătoriei Constanţa.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţată la data de 2 octombrie 1996.

PREŞEDINTE,
dr. Mihai Constantinescu

Magistrat-asistent,
Constantin Burada

*) Definitivă prin nerecurare.

Joi, 24 septembrie 2026, 10:04

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.