DECIZIE nr.47 din 5 martie 1997
referitoare la exceptia de neconstituţionalitate a Legii nr.76/1994 pentru modificarea şi completarea Legii nr.85/1992 privind vanzarea de locuinţe
Textul actului publicat în M.Of. nr. 146/10 apr. 1998

Florin Bucur Vasilescu - preşedinte
Mihai Constantinescu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Valer-Vasilie Bică - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, constată următoarele: Prin încheierile nr. 2 din 15 octombrie 1996 Judecătoria Mediaş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/1992, invocată în litigiul cu Societatea Comercială "Duser" - S.A. Dumbrăveni de pârâţii Sas Bazil în Dosarul nr. 2.847/1996, Szempetery Gertrud în Dosarul nr. 2.848/1996 şi de Pop Florica în Dosarul nr. 2.849/1996.
Instanţa arată că motivul ridicării excepţiei ar fi încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie şi, "având în vedere cererea formulată de reprezentanţii pârâtului în baza excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 85/1992", dispune, prin fiecare încheiere în parte, trimiterea la Curte a cauzei, pentru pronunţarea asupra excepţiei invocate împotriva "Legii nr. 85/1992".
Încheierile de sesizare, împotriva prevederilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, nu conţin opinia instanţei, iar solicitarea Curţii Constituţionale ca acestea să fie completate şi să-i fie astfel comunicate a rămas fără nici un rezultat.
În temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 s-au solicitat puncte de vedere Guvernului şi celor două Camere ale Parlamentului.
În punctul său de vedere, Guvernul consideră excepţia ca fiind "vădit nefondată", deoarece motivul de neconstituţionalitate invocat - încălcarea principiului neretroactivităţii legii - ar putea fi discutat numai în legătură cu prevederile art. 7 din Legea nr. 85/1992, care însă nu are caracter retroactiv, deoarece se referă la indexarea preţului "numai pentru contractele de vânzare-cumpărare încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 76/1994". De asemenea, Guvernul arată că este de competenţa instanţei să stabileasc ă legea aplicabilă, în ceea ce priveşte preţul, în funcţie de "motivele care au condus la neîncheierea contractelor până la modificarea Legii nr. 85/1992".
Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
Excepţia de neconstituţionalitate invocată formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 373 C/1996, nr. 374 C/1996 şi nr. 375 C/1996.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, încheierile de sesizare, raportul întocmit în cauză, punctul de vedere al Guvernului, prevederile Legii nr. 76/1994 şi ale Legii nr. 85/1992, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, reţine următoarele: Analizând excepţia de neconstituţionalitate invocată, se constată că, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională este competentă să o soluţioneze, fiind legal sesizată.
Lipsa opiniei instanţei judecătoreşti din încheierile de sesizare nu poate opri Curtea să judece cauzele ce i-au fost deduse, deoarece încălcarea de către Judecătoria Mediaş a obligaţiei de a-şi exprima opinia nu poate paraliza exercitarea dreptului conferit de Constituţie autorilor excepţiei de a o invoca şi, în mod corelativ, de a primi soluţia rezultată din controlul legii de către Curtea Constituţională. De principiu, exerciţiul unui drept constituţional nu poate fi împiedicat de neîndeplinirea unei obligaţii în sarcina unei autorităţi publice, chiar dacă aceasta este o instanţă judecătorească.
Întrucât toate excepţiile privesc dispoziţiile "Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/1992", au fost ridicate în faţa aceleiaşi instanţe şi de pârâţii aflaţi în litigiu cu acelaşi reclamant, pentru o mai bună administrare a justiţiei, urmează ca dosarele Curţii să fie conexate.
În fond se constată că, deşi cauza a fost trimisă la Curtea Constituţională pentru ca aceasta să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 85/1992 în totalitatea sa, în încheierea de sesizare şi în întâmpinările la care aceasta face trimitere se face referire la "Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/1992", adică la Legea nr. 76/1994, şi, în cele din urmă, la art. 7 din Legea nr. 85/1992, astfel cum a fost modificat prin legea sus-menţionată, prevedere care ar contraveni principiului neretroactivităţii legilor, instituit prin art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Prin acţiune, reclamanta Societatea Comercială "Duser" - S.A. Dumbrăveni a solicitat obligarea pârâţilor la plata unor sume reprezentând contravaloarea apartamentelor ce li s-au atribuit pe baza unor hotărâri judecătoreşti, în temeiul prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 76/1994. Rezultă deci că dintre modificările aduse Legii nr. 85/1992 prin Legea nr. 76/1994, singura prevedere legată nemijlocit de obiectul litigiului - pretenţii privind diferenţa de preţ - îl constituie art. 7 în noua sa redactare. De altfel şi din cuprinsul întâmpinărilor autorilor excepţiei se poate constata că singurul text din Legea nr. 76/1994 care, din acest punct de vedere, ar putea fi vizat este cel al art. I pct. 4 prin care se modifică şi se completează art. 7 din Legea nr. 85/1992.
În consecinţă, deoarece nu toate dispoziţiile Legii nr. 76/1994 atacate ca neconstituţionale sunt incidente în cauză, făcând aplicarea prevederilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora excepţia de neconstituţionalitate poate viza numai acele dispoziţii legale de care depinde judecarea cauzei, rezultă că excepţia privind dispozi ţiile Legii nr. 76/1994, în afara art. I pct. 4 prin care se modifică şi se completează art. 7 din Legea nr. 85/1992, este irelevantă, soluţionarea excepţiei urmând a fi restrânsă numai la această din urmă prevedere.
Art. 7 din Legea nr. 85/1992 prevede că locuinţele construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a legii, altele decât locuinţele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a preţului, "în condiţiile Decretului-lege nr.61/1990 şi ale prezentei legi".
Prin Legea nr. 76/1994, art. 7 din Legea nr. 85/1992 a fost modificat şi completat cu două alineate care au devenit alin. 2 şi alin. 3. Potrivit art. 7 alin. 3 din Legea nr. 85/1992, astfel cum a fost modificat, "evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevăzute la alin. 1 şi 2 şi la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzarecump ărare până la data intrării în vigoare a legii, se vor face în condiţiile Decretului-lege nr.61/1990 şi ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzură din Decretul nr.93/1977, la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţară la data cumpărării, faţă de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992".
Din redactarea textului rezultă că acesta nu încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legilor, deoarece indexarea preţului urmează să se facă numai pentru contractele de vânzare-cumpărare încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 76/1994.
De altfel, chiar în întâmpinările pârâţilor, identice, se susţine că prevederile art. 7 sunt constituţionale şi numai interpretarea dată acestor reglementări de către reclamant ar fi nelegală.
În această situaţie însă, nu Curtea Constituţională, ci instanţa judecătorească este competentă ca, o dată cu soluţionarea litigiului dintre pârâţi şi Societatea Comercială "Duser" - S.A. Dumbrăveni, să stabilească şi dispoziţiile legale aplicabile în legătură cu preţul, în funcţie de motivele care au condus la neîncheierea contractelor până la modificarea Legii nr. 85/1992. După cum, în mod consecvent, s-a statuat în practica jurisdicţională a Curţii, controlul interpretării judecătoreşti a dispoziţiilor legale, în vederea soluţionării litigiilor de către instanţele judecătoreşti, nu este de competenţa Curţii Constituţionale.
Cum autorii excepţiilor se referă expres la aplicarea legii în timp, care este o problemă de interpretare curentă, ca în cazul oricărei legi, iar prin excepţiile respective nu se indică nici o prevedere a Legii nr. 76/1994 sau a Legii nr. 85/1992, care ar înfrânge principiul constituţional al neretroactivităţii legii, urmează ca Judecătoria Mediaş să se pronunţe asupra aplicării în timp a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992, astfel cum au fost modificat prin Legea nr. 76/1994.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Conexează dosarele nr. 375 C/1996 şi nr. 374 C/1996 la Dosarul nr. 373 C/1996.

2. Respinge ca vădit nefondată excepţia de neconstituţionalitate a art. I pct. 4 din Legea nr. 76/1994, prin care se modifică şi se completează art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, invocată în faţa Judecătoriei Mediaş de Sas Bazil în Dosarul nr. 2.847/1996, Szempetery Gertrud în Dosarul nr. 2.848/1996 şi de Pop Florica în Dosarul nr. 2.849/1996.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa din 5 martie 1997.

PREŞEDINTE
conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu

Magistrat-asistent,
Valer-Vasilie Bică

Miercuri, 23 septembrie 2026, 20:18

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.