| 1. |
|
|
Joi, 24 apr 2014, 21:06 |
| |
Buna ziua, initiativa este mai mult decat foarte buna. Totusi...
Observatii:
- Trebuie considerata experienta in domeniu a tarilor care au preocupari si au elaborat instrumentele necesare. la noi, au ajuns influente mai ales din zona limbii engleze, franceze si maghiare. Este neaparat nevoie sa se consulte instrumentele elaborate in tari cu limba latina, intrucat tulburarile de invatare sunt exprimate in primul rand prin dificultatile de limbaj. Este importanta si categoria lingvistica, chiar atunci cand vorbim de discalculie sau dispraxie. Pentru a nu mai mentiona ca aceste tulburari nu sunt niciodata complet separate, ci mixte-de pilda, putem avea dislexie cu disgrafie.
Trebuie precizat ca, in Romania, de zeci de ani, NU s-a mai facut nici un studiu serios privind achizitia limbajului, necum a tulburarilor de limbaj/invatare.
- trebuie sa se precizeze ca evaluarea se va face pe baza studiilor pe populatie romaneasca (pornind de la varsta de 5 ani) -studiu care trebuie sa dureze cel putin doi ani si care, evident, va lua in consideratie si experienta altor tari; sa fie implicate universitatile si institutele de cercetare; sa se ia in considerare eventuala experienta empirica a cadrelor didactice-educatoare/invatatoate. daca nu se va preciza acest lucru, ma tem ca vor aparea "teste" scoase din buzunar, asa cum este aici obiceiul.
- NU curriculum-ul trebuie adaptat ci, in primul rand, METODELE de predare/invatare trebuie schimbate- nu numai pentru copiii cu tulburari de invatare, dar pentru toti copiii. Metodele, manualele, caietele de tip I, II, etc, contrariaza dezvoltarea copilului, pot produce false tulburari de invatare si in orice caz, impiedica procesul de invatare atural. pentru a nu mai spune ca sunt efectiv niste copieri, unele dupa altele, fara NICIU UN STUDIU EXPERIMENTAL valid
- Nu trebuie sa se impuna metodele de evaluare, testele respective, asa cum s-a facut pentru invatamantul special, ci trebuie sa existe un camp flexibil de abordare. De pilda, initiativa Asociatiei pentru Dislexie constituita la Tg Mues este mai mult decat laudabila, dar instrumentele folosite sunt limitate.
- Echipa care va face evaluarile trebuie instruita profund si serios, nu prin metoda cascadei, ce a auzit inspectorul de la minister, zice si el mai departe, asa cum se fac instruirile astazi; nu mai spun ca oamenii sunt burduf de teorie dar nu se consacra nici o secunda copilului. Evaluarea trebuie sa aibe instrumente STANDARDIZATE, iar evaluatorii trebuie sa primeasca o instruire reala si nu sa fie numiti ad-hoc, asa cum s-a intamplat in evaluarea prescolarilor pentru clasa intai, lucru care a dus la multe deficiente (ca sa nu spun dezastre).
- Parintele sa aiba dreptul sa asiste la evaluare. (Cei pentru cl i au fost dati afara). De asemenea, parintele trebuie sa aiba dreptul sa conteste evaluarea si sa ceara o noua expertiza (spre deosebire de ordinul aberant care INTERZICE parintilor sa conteste evaluarea pentru cl I)
- Un copil cu tulburare de invatare, daca este depistat din timp- cam pe la 5 ani si urmeaza terapia adecvata, poate foarte bine sa urmeze cursurile scolii de masa, chiar cu metodele rigide care exista.
Copiii cu dificultati mai severe trebuie sa fie incadrati in clase speciale- dar trebuie precizat tipul de dificultate de invatare, altfel, nu vor fi rezultate; De pilda, un dislexic nu poate citi, dar un copil cu disgrafie/discalculie poate avea o capacitate de lectura buna sau foarte buna- asadar, care este metoda care ii va uni?
Cel mai bine ar fi sa se creeze posibilitatea unei incluziuni partiale- copilul sa urmeze cursurile obisnuite, dar sa fie incadrat in clase speciale numai pentru dificultatea sa (dislexie/disgrafie/discalculie/dispraxie)
In acest moment, din ratiuni bugetare dar si din absenta cadrelor didactice calificate, niciuna dintre solutii nu poate fi aplicata la nivel national. este bine sa fie introduse in lege, impreuna cu o solutie care poate oferi copiilor instruire adecvata. Psihologii si logopezii scolari, cu o instruire adecvata, sa poata activa in acest sens. Ei trebuie sa fie capabili sa ofere consiliere parentala. Din (ne)fericire, numarul lor trebuie cel putin dublat.
-sa se introduca in mod obligatoriu, cursuri de cel putin 1 an, pe langa toate universitatile, care sa pregateasca viitoarele cadre didactice in acest domeniu. IN NICI UN CAZ nu pot indeplini aceasta functie DPPD-urile. Cursurile trebuie sa cuprinda foarte multa psihologia copilului, generala si speciala, educatie, logopedie si practica. Ele nu trebuie sa devina "proprietatea" nici unei universitati/departament (adica, nu poti avea "hartia" oficiala" decat urmand cursul unei anumite universitati). Absolvirea acestui tip de curs sa se faca pe baza unei lucrari care sa contina in mod obligatoriu o parte experimentala, practica.
Universitatile sa fie incurajate pentru infiintarea de mastere in acest domeniu.
- Sa se modifice prevederile din Legea Educatiei care cer ca toate examenele, testele, evaluarile in general, sa fie NUMAI in scris. este o absurditate care trebuie inlaturata. Pe baza diagnosticului CORECT privind respectiva tulburare de invatare, parintele, elevul, studentul, sa poata cere o examinare orala. Einstein era dislexic. ce facea daca era incadrat in invatamantul romanesc? Ajungea in invatamantul special?
Sa se permita utilizarea computerului in clasa, pentru notite, teste, examene- in acest fel, copilul disgrafic, dispraxic, cu discalculie, poate prezenta foarte bine o lucrare scrisa.
- Sa se modifice curricula din invatamantul prescolar si primar (mai ales primele clase), introducandu-se activitati care sa permita eventuala depistare a unor posibile dificultati de invatare. Din nefericire, datorita limitarilor de tot felul, programa de gradinita din 2000, care introducea scris-cititul treptat, incepand cu grupa mijlocie (5 ani) a fost batjocorita si boicotata, apoi schimbata cu te miri ce. Acea prevedere, permitea achizitia scris-cititului/bazelor aritmetice timp de 3 ani-grupa mijlocie, mare si pregatitoare, cum era pe atunci si dadea posibilitatea identificarii eventualelor probleme. in acest moment, nici clasa pregatitoare si probabil nici viitorul curriculum pentru copilul de 5 ani incadrat in "scoala", nu rezolva problema. pentru a nu mai spune ca, exista o confuzie enorma, care a permis si mutarea grupei pregatitoare la scoala. In tarile din vest, NU EXISTA invatamant prescolar de stat, dar scoala care incepe de la 5 ani (si care NU e clasa I) are curriculum de gradinita, plus citit-scris/socotit, care constituie pre-rechizite (deprinderi pregatitoare) pentru invatarea scolara.
NOTA. Am observat ca lumea "buna" nu stie cum sa utilizeze cuvantul "curriculum"
Curriculum,-i= substantiv neutru declinarea a II-a, care la nominativ plural este "curricula"
ASADAR "curricula sunt" si nu "curricula este" asa cum am vazut ca se vantura intelectualitatea romaneasca, inclusiv cea din invatamant, pe la televizor. (acelasi lucru cu "media" care sunt, nu care este)
Magdalena Dumitrana
Toate bune si mult succes!
|
|
