Opinii si sugestii depuse pentru PL-x nr. 315/2018 Proiect de Lege privind înfiinţarea instituţiei pentru promovarea valorilor naţionale "Regele MIHAI I"

1. Joi, 17 mai 2018, 21:42   1.Art.3 alin(2) : Cum poate o persoana de drept privat sa propuna numirea sau revocarea unui director al unei institutii publice, asa cu reiese din art.4 alin.(1) privind finantarea acesteia ( de la bugetul de stat si din venituri proprii) . 2.De ce se incearca, dincolo de adevarul istoric, aceste demersuri de preaslavire a institutiei monarhice, cunoscand totusi ca realitatea a fost cu totul alta, in contextul in care, in tara, exista peste 1,5 milioane salariati cu salariul minim brut pe economie iar, indicatorului social de referinta a ramas la nivelul anului 2008, adica 500 lei, un somer cu peste 20 ani vechime incasand, la acest moment, 575 lei? 2. Sâmbătă, 26 mai 2018, 12:24   Buna ziua, 1. Propun introducerea unui articol care sa prevada infiintarea unui Consiliu de Onoare, in cadrul caruia sa fie numiti de Parlament membrii Familiei Regale a Romaniei cu activitatea cea mai sustinuta in vederea promovarii intereselor Romaniei atat pe plan intern, cat si pe plan extern (de exemplu, Principele Radu, Principesele Elena si Maria), istorici, academicieni, diplomati etc. Presedintele Consiliului de Onoare - Majestatea Sa Margareta, Seful Familiei Regale a Romaniei, Custodele Coroanei Romaniei. Presedintele si membrii Consiliului de Onoare sunt indreptatiti la indemnizatii lunare, stabilite prin lege. 2. De asemenea, mai propun introducerea unui articol care sa prevada ca dreptul de a fi Seful Familiei Regale si Custodele Coroanei Romaniei este transmis prin primogenitura cognatica cu preferinta masculina (asa cum este prevazut in Normele Fundamentale ale Familiei Regale a Romaniei, http://www.familiaregala.ro/familia-regala/normele-fundamentale-ale-familiei-regale-a-romaniei). Va multumesc! Cu stima, Buidoso Alexandru 3. Marţi, 12 iun 2018, 22:14   Subsemnatul, Andrei-Nicolae Popa, cu domiciliul în Str. Moldovei, nr. 7, mun. Alba Iulia, jud. Alba, având CNP 1951006011154 şi C.I. seria AX nr. 651799, e-mail popa.andrei-nicolae@drept.unibuc.ro, telefon 0748421061, în temeiul Ordonanţei Guvernului nr.27/2002 privind regimul de soluţionare a petiţiilor, vă aduc la cunoştinţă următoarele: În fiecare an, republica noastră este grea încercată de tot soiul de iniţiative legislative care îi pun sub semnul întrebării validitatea ei constituţională şi gradul de răsfrângere în relaţiile sociale ce ne privesc, fie ele şi nereglementate de norma juridică. Vă formulez o critică de neconstituţionalitate cu privire Pl-x nr. 315/2018 privind propunerea legislative privind înfiinţarea instituţiei pentru promovarea valorilor naţionale "Regele MIHAI I", cu solicitarea de a respinge Pl-x nr. 315/2018. Cu privire la încălcarea caracterului republican al statului Încă din expunerea de motive a propunerii legislative se arată intenţia reală urmărită de legiuitor, aceea de a legitima un fost organ al unei autorităţi executive dintr-o formă de guvernământ monarhică - ”Casa Regală a României”. Deşi legiuitorul nu recunoaşte direct, interpretarea teleologică a expunerii de motive şi a textului propunerii legislative trădează adevăratul scop urmărit de iniţiator. În concret, în expunerea de motive se deplânge faptul că ”în prezent, nu există nicio bază instituţională prin care statul să faciliteze activităţile publice specifice”. Grupul de iniţiatori recomandă ca ”în considerarea caracterului de interes public al activităţilor de anvergură realizate, este dezirabilă crearea posibilităţii de finanţare a acestora şi din fonduri publice, ca şi a aparatului administrativ afectat îndeplinirii lor”. De asemenea, se urmăreşte preluarea Palatului Elisabeta, aflat în proprietatea publică a statului şi administrat de RA-PPS, de către moştenitorii fostului şef de stat al României: ”Principalul loc de desfăşurare a activităţilor prevăzute în Bucureşti este Palatul Elisabeta. De aceea, este dezirabilă consacrarea Palatului Elisabeta ca sediu al unei instituţii dedicate acestor activităţi”. Faţă de adevărata intenţie a iniţiatorului, textul propunerii încalcă art. 1, alin. (2) din Constituţie care prevede că forma de guvernământ este republica şi care se răsfrânge asupra oricăror acte sau fapte ale autorităţilor publice care legitimează, prin lege, instituţii ce aparţin în mod tradiţional şi consacrat altei formei de guvernământ. Caracterul republican al statului este o dispoziţie de ordine publică supremă. Acest lucru se deduce din art. 152 din Constituţie care interzice modificarea / înlocuirea caracterului republican al statului. Modificarea / înlocuirea caracterului publican al statului se poate face numai prin schimbarea ordinii constituţionale în sensul adoptării unei noi Constituţii. Aceste aspecte validează ideea că propunerea legislativă este neconstituţională în raport cu prevederile actualei Constituţii. Textul propunerii legislative face vorbire directă şi despre ”Custodele Coroanei Române” (art. 3, alin. (2) din propunere) care va propune numirea şi revocarea, de către Parlament, a directorului Instituţiei. Totuşi, ,,Custodele Coroanei Române” nu există, fiind mai degrabă o denumire protocolară recunoscută primei fiice a fostului şef de stat Mihai I în semn de preţuire faţă de activitatea acestuia de până la abdicare. Mai mult, fiind mai degrabă o chestiune de fapt, un titlu onorific, nu i se poate acorda o valenţă juridică. Aşadar, norma este lipsită de claritate şi astfel este neconstituţională deoarece nu se poate determina în mod obiectiv cine este ,,Custodele Coroanei Române”. Dacă totuşi apreciem că este o persoană fizică, Iniţiatorul introduce o persoană particulară într-un proces de numire în funcţie de autoritate publică, de către Parlament, creându-se un privilegiu nejustificat şi o situaţie discriminatorie în raport cu ceilalţi cetăţeni români. De asemenea, se încalcă independenţa şi autonomia autorităţii administrative autonome care, conform doctrinei, nu se poate afla în raporturi de subordonare faţă de nicio autoritate, în afară de controlul parlamentar şi eventuala numire de către Parlament a conducătorului instituţiei. Sub acest aspect, textul este neconstituţional deoarece încalcă principiul respectării supremaţiei Constituţiei şi a legilor prevăzut de art. 1, alin. (5) din Constituţia României, republicată, şi pe cel al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice prevăzut la art. 4, alin. (2) şi art. 16, alin. (1) şi (2) din Constituţia României. Sub acest aspect, Curtea s-a mai pronunţat, în trecut, în Decizia nr. 600/2005 tot cu privire la tentativa de creare a unui regim juridic privilegiat, în materia dobândirii unor drepturi reale, pentru fostul şef de stat al României Mihai I. Iniţiatorul propunerii legislative încearcă, în mod mascat, să instituţionalizeze ”Casa Regală a României”, preluând din ”statutul” acesteia modalitatea de numire a ”Șefului Casei Majestăţii sale Regelui” care, în textul legii, este redenumit ”Directorul autorităţii administrative autonome Regele Mihai I”. ”Statutul Casei Regale a României” poate avea valoarea juridică cel mult a unui testament olograf întocmit de fostul şef de stat şi care vizează regulile de conduită din cadrul familiei sale. Neintrând în statutul al Casei Regale din perioada regimului monarhic românesc, ne oprim la a spune că legiuitorul nu poate dubla această organizare de natura raporturilor de drept privat printr-o lege care are un caracter general şi impersonal, cu efecte erga omnes, deoarece s-ar produce o fraudă la lege, adică normarea altor relaţii sociale decât cele expres declarate şi constituţional a fi instituite. Legiuitorul nu urmăreşte crearea unei autorităţi administrative autonome în sensul art. 117, alin. (3) din Constituţie, ci foloseşte aceasta ca pe un instrument cu scopul de a legitima organe şi raporturi juridice specifice regimului monarhic, fapt ce contravine art. 1, alin. (2) şi (5) din Constituţia României. Cu privire la caracterul de autoritate administrativă autonomă În înţeles art. 117, alin. (3) din Constituţie, autorităţile administrative autonome sunt înţelese ca autorităţi cu caracter autonom ce nu se află în subordinea Guvernului sau a unei alte autorităţi publice, autonomia excluzând orice formă de subordonare. Or, în contextul în care, la art. 3, alin. (2) din propunerea legislativă, propunerea şi revocarea directorului autorităţii se face de către Custodele Coroanei României, se încalcă principiul nesubordonării autorităţii administrative autonome, deoarece cel care propune şi revocă se află într-o ierarhie superioară faţă de cel propus, actul de numire şi revocare fiind un act unilateral de voinţă. Autorităţile administrative autonome sunt organe de domeniu care pot clasificate în mai multe categorii, în funcţie de obiectul lor de activitate şi finalitatea activităţii, astfel: organe de sinteză, cum ar fi, de exemplu, Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal; organe de coordonare, cum este Consiliul Suprem de Apărare a Țării; organe de control, cum este, spre exemplu, Curtea de Conturi, Consiliul Concurenţei sau Agenţia Naţională de Integritate. Constatăm că, prin atribuţiile declarate, instituţia ”Regele Mihai I” nu se încadrează în niciuna dintre funcţiile unei astfel de autorităţi, încălcându-se art. 117, alin. (3) din Constituţia României. Autorităţile administrative autonome desfăşoară un serviciu de interes public, fiind parte a puterii executive lato sensu şi ajutând Guvernul şi celelalte autorităţi ale administraţiei în îndeplinirea atribuţiilor de organizare a executării legii şi de executare în concret a legii. Autorităţile administrative autonome au rolul de a satisface un interes public, adică acel interes care, conform art. 1, alin. (1), lit. l) din Legea nr. 554/2004, vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare şi realizarea competentei autorităţilor publice. Or, observăm că înfiinţarea acestei autorităţi, pe de o parte, urmăreşte să legitimeze un organ al autorităţii executive specifice regimului monarhic şi, pe de altă parte, prin atribuţiile declarate, nu urmăreşte nici efectuarea unui serviciu public şi nici satisfacerea unui interes public, fapt de altfel ce ar fi în contradicţie cu ordinea de drept constituţională după scopul nedeclarat sau declarat tacit al acestei instituţii. Nu poate reprezenta un interes public, şi nici o încadrare în matca constituţională, promovarea unor valori monarhiste prin intermediul unei instituţii publice învestite cu exerciţiul autorităţii de stat, în cadrul unei republici. Valorile republicane nu se referă numai la modul de alegere şi atribuţiile organelor reprezentative, ci şi la întreaga structură a instituţiilor publice, la scopul urmărit de acestea şi legătura lor cu prevederile constituţionale sau infraconstituţionale în temeiul cărora s-au înfiinţat. Caracterul republican al statului înseamnă, în mod esenţial, egalitatea juridică între oameni şi vocaţia egală de a participa la conducerea statului, fără privilegii sau discriminări. Chiar denumirea de republică vine de la res publica, adică în interes public, nu în interes privat/familial. Raportându-ne la art. 2, alin. (1) şi (2) din propunerea legislativă, observăm că iniţiatorul a propus ca Instituţia să aibă o serie de obiective, respectiv activităţi generale precum promovarea culturii şi a simbolurilor naţionale, promovarea turismului, promovarea unor evenimente cu semnificaţie istorică sau dezvoltarea socio-economică pe plan local, regional, naţional şi internaţional. În dreptul administrativ românesc, conform Legii nr. 195/2006 a descentralizării, organele administraţiei publice au doar trei tipuri de competenţe după criteriul atribuţiilor exercitate în relaţia cu alte organe: competenţe exclusive, competenţe delegate şi competenţe partajate. Astfel, în sistemul nostru de drept, nu există competenţe paralele ale organelor administraţiei publice şi, în cazul de faţă, Instituţia propusă de iniţiatori preia atribuţii consacrate ale unor ministere precum Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Turismului, Ministerul Economiei sau Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale. În acest sens, textul propus încalcă art. 16, alin. (1) din Legea nr. 24/2000 care prevede că ”În procesul de legiferare este interzisa instituirea aceloraşi reglementari în mai multe articole sau alineate din acelaşi act normativ ori în două sau mai multe acte normative. Pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere”. Cu privire la modul de adoptare al bugetului Iniţiatorii propunerii legislative propun ca bugetul autorităţii administrative autonome ”Regele Mihai I” să fie constituit prin intermediul bugetului Senatului României, în sumă fixă anuală de 860.00 euro, actualizat anual din oficiu cu rata medie anuală a inflaţiei, şi care să acopere ”unele cheltuieli curente şi de capital” (art. 5 din propunerea legislativă). Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice prevede modul în care se elaborează, aprobă şi execută bugetele autorităţilor administrative autonome. Astfel, art. 16, alin. (1), lit. b) din Lege prevede că ”(1) Bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele instituţiilor publice autonome, bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat, bugetele fondurilor externe nerambursabile, bugetul trezoreriei statului şi bugetele instituţiilor publice se aproba astfel: b) bugetele instituţiilor publice autonome, de către organele abilitate în acest scop prin legi speciale;”. De asemenea, bugetul se constituie, conform art. 26 din Legea nr. 500/2002, din estimările anului bugetar (venituri), creditele de angajament şi creditele bugetare determinate de autorizările conţinute în legi specifice, în structură funcţională şi economică a acestora (cheltuieli), deficitul sau excedentul bugetar, după caz, şi reglementări specifice exerciţiului bugetar. Astfel, bugetul unei autorităţi administrative autonome nu poate avea o sumă fixă şi nu poate fi executat din bugetul unui alt ordonator principal de credite, Parlamentul României (art. 20, alin. (2) din Legea nr. 500/2002). Menţionăm că propunerea încalcă şi prevederile art. 48, alin. (1) din Legea nr. 500/2002 care prevede că ”(1) Veniturile şi cheltuielile aprobate prin bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat, bugetele fondurilor externe nerambursabile şi bugetele instituţiilor publice autonome se repartizează pe trimestre, în funcţie de termenele legale de încasare a veniturilor, de termenele şi posibilităţile de asigurare a surselor de finanţare a deficitului bugetar şi de perioada în care este necesară efectuarea cheltuielilor”. În acest sens este şi Decizia CCR nr. 36/1996: ,,Din prevederile art. 12 al Legii nr. 10/1991 privind finanţele publice rezultă ca bugetul de stat cuprinde totalitatea veniturilor şi a cheltuielilor statului. Deci alocaţiile pentru efectuarea cheltuielilor, stabilindu-se numai prin buget, rezultă ca, la rindul lor, sunt supuse principiului anualitatii. În consecinţa, este neconstitutionala stabilirea unei alocaţii bugetare, chiar la nivelul sau minim, cu caracter permanent, astfel cum a fost instituită de art. 11, introdus prin Legea pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 25/1995, alocaţia pentru cercetarea ştiinţifică. Legea de aprobare a bugetului de stat fiind exclusiv temporară, instituirea prin lege a unei alocaţii nu poate fi altfel decît temporară, astfel cum rezultă din principiul anualitatii, fiind neconstitutionala, deci instituirea ei printr-o norma cu caracter permanent, astfel cum este dispoziţia legală ce face obiectul sesizării.” Aspecte de natură infraconstituţională Cu privire la dreptul de administrare a Palatului Elisabeta Constatăm că Noul Cod Civil preia în mod direct dispoziţiile art. 12, alin. (2) al Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia (text abrogat şi modificat prin Legea nr. 71/2011), reglementând, pentru început, modalitatea de constituire a dreptului real de administrare. Astfel, se prevede că acest drept se poate constitui numai pe calea unei hotărâri de guvern, în situaţia în care bunul se află în domeniul public al statului, şi prin hotărâre de consiliu judeţean sau local, dacă bunul în cauză se află în domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale. Palatul Elisabeta este în domeniul public al statului şi în administrarea RA-PPS. Din punct de vedere al raporturilor care se stabilesc între stat şi beneficiarii drepturilor de administrare, precizăm că acestea sunt raporturi de subordonare, iar darea în administrare a bunurilor proprietate publică se face, de regulă, prin acte administrative cu caracter individual şi nu prin lege, deoarece cea din urmă trebuie să aibă un caracter normativ, general, abstract şi impersonal (a se vedea Decizia CCR nr. 600/2005). Art. 867, alin. (2) C. civ. stabileşte că autorităţile care constituie dreptul de administrare sunt responsabile cu controlul şi urmărirea modului de exercitare a dreptului de administrare, ceea ce accentuează, în opinia noastră, faptul că între titularul dreptului de proprietate publică şi beneficiarii dreptului de administrare se creează un raport care poate fi caracterizat ca fiind de subordonare. Or, caracterul de autoritate administrativă autonomă a instituţiei ”Regele Mihai I” îi conferă posibilitatea de a se afla numai sub control parlamentar şi independentă de Guvern, ministere şi alte organe ale autorităţilor administraţiei publice. Astfel, această instituţie nu poate avea raporturi de subordonare cu Guvernul, dată fiind modalitatea prin care ia naştere ca persoană juridică de drept public. Cu privire la organigramă Art. 6, alin. (1) din propunerea legislativă instituie o organizare a aparatului de specialitate al autorităţii administrative autonome. Apreciem că stabilirea raporturilor funcţionale şi ierarhice de lucru între personalul aparatului propriu de lucru este mai degrabă o reglementare ce ţine de organizarea executării legii sau chiar de executarea în concret a legii, fiind necesară adoptarea ei printr-un secundum legem. În acest sens, Curtea s-a pronunţat succesiv prin deciziile nr. 63/2017 şi 68/2017, delimitând fără echivoc sfera de competenţă dintre legiuitor şi executiv, astfel încât o putere să nu-şi aroge atribuţiile de reglementare ce revin altei puteri. Cu privire la utilizarea fondului de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului pentru asigurarea fondurilor necesare organizării şi funcţionării Instituţiei în anul 2018. Art. 10, alin. (1) din propunerea legislativă prevede că ”Pentru anul 2018, fondurile necesare organizării şi funcţionării instituţiei se asigură din fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului”. Art. 30, alin. (1) din Legea nr. 500/2002 prevede că ”(1) În bugetul de stat se includ Fondul de rezerva bugetară la dispoziţia Guvernului şi Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului”. Alineatul (2) prevede că ”Fondul de rezerva bugetară la dispoziţia Guvernului se repartizează unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat şi ai bugetelor locale, pe baza de hotărâri ale Guvernului, pentru finanţarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute în timpul exerciţiului bugetar„. Cum înfiinţarea Instituţiei se face prin lege (în sens formal), care nu este nici măcar în procedură de urgenţă, apreciem că nu se justifică caracterul urgent pentru care să se poată transfera credite bugetare din fondul de rezervă la dispoziţia Guvernului. Înfiinţarea acestei instituţii nu are nici un caracter neprevăzut, deoarece, Parlamentul, a mai încercat în trecut să reglementeze statutul juridic al ”Casei Regale”, de fiecare dată blocându-se de aceleaşi critici de neconstituţionalitate. Astfel, iniţiatorii nu îndeplinesc nici a doua condiţie pentru care s-ar impune această utilizare a fondului de rezervă care a fost destinat unor situaţii cu adevărat importante, uneori dramatice, ce ţin de soluţionarea unor probleme privind viaţa, sănătatea, integritatea fizică şi psihică a cetăţenilor României şi asigurarea bunei funcţionări a serviciilor publice guvernate de principiile eficienţei şi permanenţei. vizualizeaza fisier atasat 4. Marţi, 19 iun 2018, 21:27   Opinie in atribuirea unor noi sarcini de necesitate Institutiei.Propun la art.2 ,Punctul(2),litera a ,introducerea spre analiza a urmatoarei atributiuni :-Institutia va avea department special de Mediere atat pe plan national cat si international,acest cadru de functionalitate consider ca ar trebui sa functioneze conform Art.54 alin.1 din Constitutia Romaniei.Prin acest cadru Institutia va avea caracter apolitic,neutral,bazandu-se pe progresul valorilor nationale respectiv relatiilor internationale.Va multumesc .