Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare completarea art.6 din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr.407/2006 cu un nou alineat, respectiv alin.(5). Se preconizează derogarea de la dispoziţiile art.14 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, astfel încât, hotărârile judecatoreşti pronunţate în prima instanţă prin care se dispune suspendarea ordinului ministrului, emis în temeiul alin.(1) lit.j) şi F), alin. (4) şi al art.222 din Ordonanţa de urgenţă nr.81/2021 privind aprobarea metodelor de intervenţie imediată pentru prevenirea şi combaterea atacurilor exemplarelor de urs brun asupra persoanelor şi bunurilor acestora, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative să producă efecte „numai de la data rămânerii definitive a acestora sau, după caz, de la data epuizării căilor ordinare de atac." Potrivit Expunerii de motive, intervenţia legislativă este argumentată prin faptul că „suspendarea prematură a unui astfel de ordin afectează grav activitatea gestionarilor fondurilor cinegetice, creează dezechilibre în natură, afectează culturile agricole şi poate contribui Ia răspândirea bolilor transmisibile periculoase. De asemenea, lipsa posibilităţii de intervenţie asupra unor specii precum ursul brun poate genera pierderi de vieţi omeneşti”.