Proiectul de lege are ca obiect de reglementare ratificarea Protocolului nr.16 adoptat la Strasbourg la 24 iunie 2013, semnat de România la Strasbourg, la 14 octombrie 2014, la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, adoptată la Roma la 4 noiembrie 1950. Astfel, principalul element de noutate se referă la posibilitatea pentru cele mai înalte jurisdicţii ale părţilor contractante de a solicita un aviz consultativ, atunci când apreciază că o anumită cauză aflată pe rolul lor ridică o problemă gravă privind interpretarea sau aplicarea Convenţiei sau a protocoalelor sale. Instrumentul convenţional reglementează conţinutul unei cereri de aviz consultativ, procedura de examinare a admisibilităţii acestei cereri şi procedura de emitere a avizului consultativ de către CEDO. Astfel, Protocolul nr.16 prevede posibilitatea pentru Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei şi pentru înalta parte contractantă căreia îi aparţine instanţa care a formulat cererea de a prezenta observaţii scrise şi de a lua parte la audieri, stipulează obligativitatea motivării avizelor consultative care se publică şi se comunică instanţei care a formulat cererea şi înaltei părţi contractante căreia îi aparţine instanţa respectivă şi caracterul lor obligatoriu. În ceea ce priveşte lista celor mai înalte jurisdicţii române care pot formula o solicitare de aviz consultativ, proiectul de act normativ conferă legitimare procesuală activă doar Curţii Constituţionale şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ). Aceasta din urmă va putea solicita un aviz consultativ şi în cadrul procedurii sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, cu consecinţa recunoaşterii legitimării procesuale active mediate şi instanţelor îndreptăţite (complet de judecată al ÎCCJ, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă) să adreseze ÎCCJ o astfel de sesizare