| |
Propunerea legislativă nu rezolvă situaţiile art. 126 din constituţie. Cu titlu de exemplu, recursul în interesul legii. Scurt istoric: a fost introdus înainte de 2003, ca un cadou/îngăduinţă a/l legislativului către curtea supremă, când legea de organizare a Csj nu prevedea compunerea în secţii unite, aşadar convocarea acestora, numai şi numai pentru judecarea recursului în interesul legii era evident convocarea unei instanţe extraordinare. Ulterior, s-a "remediat defecţiunea" prin modificarea legii de organizare a Csj prin introducerea suplimentară ca mod de compunere şi secţii unite, ceea ce nu a sporit prestigiul instanţei supreme, câtă vreme aceasta nu şi-a dezavuat deciziile anterioare când funcţiona în secţii unite ca instanţă extraordinară şi ale cărei hotărâri date în atari condiţii trebuie considerate nescrise. În plus, declaraţiile de avere ori interese ale magistraţilor nefiind publice în acele vremuri, nu exista o minimă garanţie a imparţialităţii, dimpotrivă planează suspiciuni permanente asupra soluţiilor date. Mai mult, s-au interzis opiniile separate. Pentru o scurtă perioadă, s-a înlăturat obligativitatea "dezlegărilor de drept" pentru celelalte instanţe, cum ar fi şi normal : soluţiile să se impună prin forţa argumentelor, iar nu altfel. Apoi constituţia 2003 a prevăzut acest art. 126. Logic ar fi ca oricine şi nu neapărat deja parte în cadrul vreunui proces să poată cere rezolvarea contradicţiilor din jurisprudenţa chiar a Îccj, dar cui va putea cere aceasta? O discuţie similară recentă a "ţinut prima pagină" privind modalitatea de compunere a unor complete a Îccj, când soluţia finală va fi tot la Îccj, ceea ce este ilogic. Sigur că toate aceste discuţii n-ar avea loc dacă soluţiile s-ar impune cu forţa argumentelor. Câtă vreme suntem în situaţia actuală, logic ar fi ori un control "ciclic", în sensul că în cazul apariţiei unui "blocaj", problema să revină unei judecătorii oarecare (trasă la sorţi), ori explicitarea alineatului cu "persoanele din afara magistraturii"(decani ai facultăţilor nu neapărat de drept?) , ori combinarea celor două.
|
