Dezbateri parlamentare

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Valer Dorneanu, asistat de domnii Nicolae Leonăchescu şi Puiu Haşotti, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineaţa!

Începem prima parte a şedinţei de astăzi cu intervenţiile deputaţilor.

Domnul Bentu şi apoi domnul Baban, că am înţeles că în ordinea aceasta aţi sosit în sală.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi se numeşte "Premiera".

Zilele acestea se desfăşoară în capitala economică a Turciei, Istanbul, în sălile Centrului de Expoziţii "Lufti Kirdar", cea de-a 17-a reuniune la nivel înalt a Alianţei Nord-Atlantice, prima în formatul post - Praga, când numărul membrilor a ajuns la 26.

Importanţa participării României la acest summit este de maximă evidenţă, luând în calcul doar semnificaţia momentului - este prima participare ca stat membru cu drepturi depline al NATO a României. În acest context, se aşteaptă o contribuţie substanţială a ţării noastre la buna desfăşurare a reuniunii, dominate de un ridicat şi important conţinut politic ce se referă la: stadiul actual al relaţiilor din interiorul Alianţei, problematica NATO, combaterea terorismului, parteneriatul cu Rusia şi Ucraina etc.

Participând la pregătirea lucrărilor, România demonstrează că cei 26 de membri actuali pot asigura un înalt nivel de funcţionalitate acestui organism capabil să se implice atât în interiorul propriului areal, cât şi în exteriorul acestuia.

Sunt vizate în mod deosebit Afganistanul şi zona atât de complexă a Orientului Mijlociu.

Se va reafirma şi prin vocea României politica uşilor deschise, cu referire directă la Croaţia, Macedonia şi Albania, iar Serbia, Muntenegru şi Bosnia-Herţegovina vor fi beneficiarele unor mesaje încurajatoare şi distincte, pentru a înţelege necesitatea aderării la Parteneriatul pentru Pace.

Condusă de preşedintele Ion Iliescu şi premierul Adrian Năstase, delegaţia României va reconfirma apartenenţa ţării noastre la spaţiul de valori euro-atlantice, prin implicare, demnitate, loialitate şi responsabilitate.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului Ştefan Baban. Va urma domnul Becsek-Garda Dezideriu.

Domnul Ştefan Baban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Intervenţia mea se intitulează: "Relaxarea fiscală, între dorinţă şi realitate".

Aşteptată cu nerăbdare, mult promisa reducere a taxelor şi impozitelor, prevăzută pentru anul 2005, a provocat o reacţie reţinută a beneficiarilor, adică şi a angajatorilor şi a angajaţilor. O atitudine explicabilă, mai ales că în acest an electoral, Guvernul, şi în speţă Ministerul Finanţelor, nu a decis o scădere importantă a taxelor, care să fie sesizabilă atât de buzunarul firmelor, cât şi de cel al salariaţilor. Deşi s-a axat pe diminuarea impozitului pe profit, care va avantaja în special investitorii străini, actuala putere nu a reuşit nici prin noul Cod Fiscal, nici prin aceste artificii să-şi onoreze promisiunea de a uşura povara fiscalităţii pe muncă.

Lipsa de entuziasm manifestată la aflarea veştilor privind această reducere minoră a taxelor şi impozitelor este datorată în special faptului că, nici în ceasul al doisprezecelea al negocierii cu U.E., România nu este în stare să construiască o reformă economică care să ducă la o creştere economică favorabilă şi la o favorizare a politicilor investiţionale. Principala explicaţie poate consta în faptul că specialiştii finanţişti nu sunt racordaţi la realitatea economiei româneşti şi că nu au programe adaptate la turaţiile creşterii economice prognozate.

Principalul motiv de îngrijorare, dar în acelaşi timp şi principalul argument care vrea să susţină cele mai sus-menţionate, este reprezentat de aplicarea noului Cod Fiscal, care deşi este destul de bine întocmit, nu va reuşi să scoată la suprafaţă, într-un timp scurt, economia românească subterană. Această reducere a cotelor de impozit pe profit şi pe venituri este consistentă, dar în acelaşi timp este anulată de menţinerea unei fiscalităţi enorme pe forţa de muncă, fapt care a fost reclamat atât de investitorii străini şi autohtoni, dar şi de forurile bancare internaţionale.

Spre exemplificare, trebuie să conştientizăm că şi o rată de fiscalitate redusă, de 17,5%, asupra forţei de muncă în România, tot ne situează pe primele locuri în Europa, din acest punct de vedere. Şi atunci este absolut normal ca angajatorii să promoveze munca la negru, ca unică soluţie de supravieţuire într-un mediu concurenţial acerb, mai ales pentru acele firme care întâmpină greutăţi în obţinerea unui credit bancar sau care nu au posibilitatea unor finanţări din exterior.

Grav este că această formă de eludare a legilor financiare este receptată ca o formă de protecţie a afacerilor. La prima vedere poate părea un lucru ilegal, dar când în actualele condiţii costurile cumulate pentru un angajat legal ajung la 56%, acest lucru devine şi enorm şi ruinător pentru orice fel de afaceri şi pentru orice întreprinzător care asigură o părticică din produsul intern brut al ţării. Nu e de mirare că economia subterană înfloreşte de la o zi la alta, şi asta în condiţiile în care promisa relaxare fiscală face pe orice investitor să devină membru marcant al acesteia.

Executivul susţine că prin noile măsuri fiscale se doreşte dinamizarea mediului economic prin politici investiţionale şi creşterea interesului angajatorilor de a majora salariile propriilor angajaţi. Dar culmea ironiei, aici lipseşte tocmai una din pârghiile importante pentru realizarea acestor obiective. Pe lângă faptul că actualul Cod al Muncii a reuşit să se transforme într-o lege care a rigidizat piaţa muncii în actualele condiţii, în acest moment Codul Fiscal, cel ce reglementează la ora actulă în România politica financiară şi fiscală a firmelor, nu cuprinde nici un paragraf referitor la scutirea impozitului pe profitul reinvestit, aceasta fiind şi una dintre propunerile cele mai des stipulate de reprezentanţii sectorului privat. Explicaţia profesionistă dată de guvernanţi, şi anume că mult mai eficientă ar fi procedura amortizării accelerate este contrazisă de practica curentă, care a demonstrat că este o metodă greoaie şi ineficientă şi că doar un număr redus de firme pot recurge la aşa-zisa facilitate fiscală.

Realitatea actuală demonstrează că reducerea fiscalităţii este o idee foarte bună, dar punerea ei în practică se face lent şi cu paşi mici. Atât Guvernul, cât şi partenerii sociali sunt conştienţi că o creştere reală economică se poate realiza prin diminuarea efectelor negative produse de economia subterană. Dar pentru a reuşi acest lucru sunt necesare măsuri care să accelereze reforma economică, dar în acelaşi timp să reducă şi taxele, în special cele aplicate asupra forţei de muncă. Pentru că în caz contrar, toate acestea rămân la stadiul de intenţii, care din păcate nu vor influenţa în sens pozitiv activitatea economică din România. Şi ar fi păcat ca după patrusprezece ani de economie de tranziţie, de lipsuri şi greutăţi, să ajungem în acelaşi punct de unde am plecat...

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului Becsek Grada Dezideriu. Va urma domnul Iulian Mincu.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ne-am obişnuit că în bătălia împotriva mafiei, adevăraţii corupţi să fie susţinuţi de unele grupuri de interese, directori, directori generali sau eventuali secretari de stat din cadrul unor ministere.

Cred că o asemenea susţinere politică şi profesională există şi în cadrul silvicultorilor de la Regia Naţională a Pădurilor sau a celor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi a Dezvoltării Rurale.

Nu cred, ci ştiu că acest funcţionar pune pe masa domnului ministru Ilie Sârbu, pentru semnat, documente neconforme cu realitatea, prin care este susţinută mafia şi hoţia în pădurile din România. Numai aşa se explică faptul ca un om cinstit, cum este domnul ministru Ilie Sârbu, să trimită un asemenea răspuns la Camera Deputaţilor, cu nr. 201.998, din 9 iunie 2004, prin care să ia apărarea mafioţilor din domeniul silvic.

Domnule ministru Ilie Sârbu, având în vedere răspunsul trimis la Camera Deputaţilor, prin care precizaţi că propunerea de suspendare din funcţie a persoanelor de la Direcţia Silvică Miercurea-Ciuc şi Ocolul Silvic Gheorgheni, care sunt cercetate sau urmărite penal privind îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, nu se pot aplica sancţiuni, este contrar art. 264 alin. 2 din Legea nr. 53 din 2003, în care se specifică că pentru statutele profesionale aprobate prin lege specială se stabileşte un alt regim sancţionator şi va fi aplicat acesta.

Conform art. 51 alin. 3 din Ordonanţa de urgenţă privind statutul personalului silvic, nr. 59 din 2000: "Membrii comisiilor de disciplină se numesc prin ordin al conducătorului Autorităţii Publice Centrale care răspunde de silvicultură, pe o durată de trei ani. Nominalizarea membrilor acestor comisii se va face pe baza propunerilor conducerii direcţiilor de specialitate cu atribuţii în domeniul gospodăririi pădurilor din cadrul Autorităţii Publice Centrale care răspunde de silvicultură, respectiv ale conducerii Regiei Naţionale a Pădurilor".

Ce măsuri a luat Comisia de disciplină a Direcţiei Silvice Miercurea-Ciuc împotriva personalului silvic de la Ocolul Silvic Gheorghieni care a încălcat art. 40 alin. 1 din Legea nr. 427 din 2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59 din 2000 privind statutul personalului silvic, care prevede următoarele: "Personalului silvic aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu îi este interzis să execute lucrări sau să desfăşoare activităţi care contravin regimului silvic".

Prin controalele efectuate de Garda Naţională de Mediu, Garda Financiară şi confirmate de reprezentantul Regiei Naţionale a Pădurilor a fost demonstrat că personalul silvic de la Ocolul Silvic Gheorgheni a participat activ, în calitate de asociat, şi a avut contracte comerciale, prin Direcţia Silvică Miercurea Ciuc, cu Societatea Comercială "Compox Exim" S.A. Gheorgheni şi "Prosilve".

De asemenea, art. 48 alin. 1 din Legea nr. 427 din 2001 prevede: "Personalul care încalcă legile şi regulamentele specifice domeniului silviculturii, îndatoririle ce îi revin potrivit contractului individual de muncă, precum şi normelor de comportare, aducând astfel daune intereselor silviculturii şi prestigiului instituţiei pe care o reprezintă răspunde disciplinar, contravenţional, civil sau penal, în funcţie de natura şi gravitatea faptei săvârşite".

În ce situaţie se aplică art. 48 alin. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 care prevede: "Suspendarea din funcţie pe o durată de 1 până la 12 luni nu se ia în considerare ca vechime pentru acordarea gradaţiei".

Ce faptă ar trebui să săvârşească personalul silvic pentru a se aplica acest articol?

Pentru a nu aduce atingere prestigiului şi a nu dăuna intereselor silviculturii, nu credeţi că este necesar ca persoanele care sunt anchetate de organele de cercetare penală pentru pagube de miliarde de lei ar trebui suspendate din funcţie până la definitivarea cercetărilor? Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Domnul Iulian Mincu va lua cuvântul. Domnii deputaţi Ion Mocioalcă şi Petre Posea au depus la secretariat.

Poftiţi. Va urma domnul Virgil Popescu.

Domnul Iulian Mincu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la sărăcie şi la relaţia ei cu natalitatea din România, precum şi scăderea continuă şi catastrofală a demografiei din România.

Natalitatea în România este în continuă scădere, ajungând în 2002 şi 2003 la cea mai mică rată după 1989, la 9,7 la mia de locuitori, în timp ce mortalitatea este în continuă creştere la copii, ajungând la 16,8 la 1.000 de copii vii, iar mortalitatea generală pe întreaga populaţie este cea mai mare din Europa, ajungând la 12,9 la 1.000 de locuitori în 2003.

Comisia pentru macroeconomie şi sănătate, din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, a publicat în 2003 că datorită intervenţiilor medicale s-a ajuns în Occident la salvarea a peste 8 milioane de vieţi şi la creşterea cu 330 de milioane de ani de viaţă a populaţiei.

În timp ce în România, populaţia a scăzut în ultimii 10 ani cu peste 1 milion.

România are, însă, alocat pentru sănătate 70 de dolari U.S.A. anual, pe cap de locuitor, în timp ce media alocaţiei în Uniunea Europeană este de 2.000 dolari anual pe cap de locuitor. Pentru că Occidentul consideră că sănătatea este, de fapt, productivă, şi menţinerea unui popor sănătos înseamnă, de fapt, menţinerea unei economii sănătoase.

Legat de problema natalităţii în scădere, contribuţia la scăderea ei are drept cauză şi starea economică a naţiunii. Astăzi alocaţia de stat pentru copiii până la 14 ani, şi nu până la 16 ani, este de 250.000 lei lunar, echivalentul a 6 euro, la valoarea actuală a leului, în timp ce în Occident alocaţia pentru copii în 2003 este în medie de 210 euro lunar, ceea ce reprezintă de 35 de ori mai mult decât în România.

În perioada socialistă, aşa cum arată un studiu al Institutului de Cercetare a calităţii vieţii în anul 2003, alocaţia avea atunci rolul de a compensa salariile, plasându-se între 8 şi 10% din salariul mediu pe economie.

Cuantumul alocaţiilor ajungea la 3,1% din p.i.b., înainte de 1989, în timp ce acum se găseşte sub 1%. Condiţiile de acordare erau centrate pe copii în vârstă de 0 - 16 ani inclusiv şi cu un părinte obligatoriu salariat.

Existenţa a 8,2 milioane salariaţi şi numai a 4,2 milioane pensionari înainte de 1989 permitea aceată posibilitate.

În momentul de faţă există numai 4,5 milioane salariaţi şi peste 6,3 milioane pensionari.

De asemenea, alocaţiile erau atunci în funcţie de mediul rezidenţial, fapt de care nu se mai ţine seama astăzi.

După Revoluţie, alocaţiile s-au dat indiferent de salariul părinţilor şi de zona în care trăiau copiii. Scăderea a fost substanţială. Dacă în 1990 o familie cu un salariul minim şi cu 1, 2 copii îşi putea permite un mod de viaţă decent, în 1991 aceeaşi familie cade sub minimul decent. În 1993, familia cu 3 copii scade sub minimul de subzistenţă, iar în 1994 ajunge la o situaţie asemănătoare şi cea cu un singur copil.

Funcţia de protecţie socială a alocaţiei de stat pentru copii, de fapt, a fost eliminată. Parţial, în ultima vreme, pentru cei de vârstă şcolară numai, acest lucru a fost compensat datorită unei alimentaţii dată dimineaţa la şcoală, şi numai acelora care se duc la şcoală, şi aceasta insuficientă.

Am insistat pe acest lucru pentru că este scos în evidenţă în Raportul de ţară, prezentat şi în anul 2004, de Banca Mondială, atunci când se referă la România, pe care o consideră ca una dintre cele mai sărace ţări din Europa Centrală şi de Est.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Virgil Popescu. Va urma domnul Ioan Miclea. Deputaţii Florin Iordache şi Ioan Timiş au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Virgil Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi, subiectul declaraţiei politice de astăzi este "Alianţa Dreptate şi Adevăr, între teorie şi practică".

Mult popularizata alianţă între PNL şi PD, cunoscută, în funcţie de interesele de moment, uneori şi Dreptate şi Adevăr, oscilează între a-şi face cunoscută identitatea şi a săpa individual drept partide înregistrate ca PNL şi PD "

Onestitatea politică, sinceritatea platformelor electorale în recenta campanie au fost, involuntar, foarte clar exprimate printr-o duplicitate revoltătoare, dacă ne-am afla în prezenţa unor partide care ar pretinde o verticalitate politică. Dat fiind că nu suntem în prezenţa unor partide cu astfel de vise politice, rămâne să constatăm o realitate deplorabilă: cele două partide şi-au construit o propagandă electorală bazată pe afirmaţii, acuzaţii, invective absolut nejustificate, dar şi nesusţinute sau explicate, încercând să influenţeze şi să inducă în eroare un electorat care nu a conceput că sub masca încrâncenată a celor doi lideri este un vid de adevăr şi o mare de păcăleli.

Electoratul, de bun simţ şi ca întotdeauna de bună- credinţă, a considerat trâmbiţata alianţă Dreptate şi Adevăr ca fiind o entitate politică cu un program individualizat; nu a trecut foarte mult până s-a constatat că alianţa D.A. a însemnat apariţia comună la televiziuni a reprezentanţilor, care aveau de susţinut verbal acuze gratuite şi în necunoştinţă de cauză, privind activitatea administraţiei PSD.

În acelaşi timp, electoratul a trebuit să constate că în plan teritorial, dorinţa de ascensiune la ciolane individuale a determinat depunerea de candidaturi separate pentru PNL şi PD, conform proverbului " la plăcinte înainte", deci concurându-se în interiorul aceleiaşi formaţiuni care pretindea că merge strâns unită.

În realitate, o tristă şi dezamăgitoare ciupeală politică; oare cu astfel de manevre penibile intenţionează cele două partide, PNL şi PD, temporar şi împotriva naturii declarate unite, să acceadă şi în Uniunea Europeană?

Până atunci, poate, dacă se mai respectă şi din datorie faţă de electorat, ar trebui să explice cum se împacă doctrina liberală cu cea pretinsă social democrată şi care este această platformă comună.

Dacă singura lor coeziune constă în dorinţa de a se împotrivi partidului majoritar, PSD, atunci este foarte clar că ura şi neputinţa, limitarea şi lipsa de perspectivă trebuie explicate electoratului ca fiind adevăratele justificări ale atitudinii lor.

Jocul de-a dreptul murdar, dar sesizat de electorat abia după alegerile locale, de a se prezenta ca alianţă electorală, acolo unde le-a convenit, şi ca partide separate, PNL şi PD, acolo unde şi-au urmărit avantajele individuale, este descalificant pentru aceşti aşa-zişi parteneri şi ar trebui foarte clar stopat prin legea alegerilor locale şi generale.

Angajarea şi implicarea de care sunt capabili în interesul cetăţenilor s-au dovedit, în aceste zile, prin boicotarea constituirii consiliilor locale şi judeţene. Cele două partide, care se vor exponente ale cetăţenilor, au întârziat şi întârzie constituirea şi intrarea în funcţiune a consiliilor locale şi judeţene şi rezolvarea în continuare a problemelor comunităţilor, dovedind că de fapt le interesează numai acapararea puterii.

Este electoratul conştient acum de acest lucru?

Atunci va trebui să nu uite adevăratele scopuri ale acestei alianţe şi să facă într-adevăr dreptate, atunci când va mai fi chemat să aleagă!

În mod necesar, însă, viitoarea lege a alegerilor legislative şi prezidenţiale, va trebui să prevadă elementele necesare pentru ca politica duplicitară, jocul dublu - de prezentare ca alianţă şi partide separate în alegeri, practicat în alegerile locale de PNL şi PD, să nu mai fie posibil.

Electoratul trebuie să cunoască exact pe cine votează, cu ce platformă electorală se prezintă, care este doctrina politică, pe cine reprezintă fiecare dintre partide.

Adevărata fraudă electorală au gândit-o şi au pus-o în practică alianţa D.A., prezentă în mod duplicitar în alegerile locale, ca alianţă, dar şi ca partide separate, cu scopul vădit de a păcăli şi deruta electoratul, dar însuşindu-şi toate avantajele.

Ca de obicei, conform proverbului, liderii celor două partide care au gândit, acceptat şi realizat această politică duplicitară sunt primii care strigă ... hoţii!

Cine strigă, domnilor?

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului deputat Ioan Miclea. Va urma domnul Cristian Dumitrescu.

Domnul Ioan Miclea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "O trădare previzibilă".

Am prezentat de la această tribună mai multe declaraţii politice în care mi-am exprimat puncte de vedere referitoare la şantajul pe care U.D.M.R. îl face asupra P.S.D. pentru obţinerea de avantaje sociale, dar mai ales politice pentru etnia maghiară.

În principal mă refer la faptul că pentru un sprijin efemer P.S.D. a cedat până şi în probleme ce vizau integritatea, independenţa şi suveranitatea ţării.

Exemplific aici: neluarea de măsuri ferme împotriva celor care au desfăşurat activităţi pentru obţinerea autonomiei teritoriale a Ţării Secuilor şi a Transilvaniei, acelor care au desfăşurat activităţi pentru promovarea operei literare a unui criminal de război, acelor care au îndemnat făţişa luptă armată împotriva românilor pentru obţinerea independenţei Transilvaniei, împotriva celor care au impus, respectiv au acceptat reinstalarea statuii celor 13 generali-călăi ai poporului român, la Arad.

Nu s-au luat măsuri împotriva acestora, deşi faptele lor se încadrau în prevederile Codului Penal, deoarece P.S.D. a guvernat şi guvernează cu ajutorul U.D.M.R., ai cărui membri sunt cei care au comis faptele pomenite.

P.S.D. a ştiut şi ştie că ar fi putut primi sprijin parlamentar de la partidele româneşti, dar l-a refuzat, deoarece acţiunile lor parlamentare au fost şi sunt în bună măsură împotriva intereselor generale ale ţării, lucru pe care partidele româneşti nu-l acceptau. U.D.M.R. a venit în actuala legislatură alături de P.S.D., prin trădarea partenerilor săi din C.D.R., printre care P.D. şi P.N.L. au fost printre cei mai importanţi. Astăzi, după ce P.S.D. a pierdut controlul politic asupra capitalei, îşi plânge insuccesul şi la Cluj- Napoca, unde prietenii şi partenerii lor de nădejde - mă refer la U.D.M.R. - au trădat şi s-au întors la mai vechii lor amanţi politici, P.D. şi P.N.L.

Încă o dată, s-a adeverit un vechi proverb: "cine a trădat va mai trăda", lucru pe care, însă, se pare că P.S.D. nu l-a ştiut.

Nu sunt pentru moartea caprei vecinului, dar dacă vecinul vrea cu tot dinadinsul să-i moară capra, eu nu pot decât să privesc cu deznădejde şi cu uimire tragedia lui.

La Cluj-Napoca, însă, s-a întâmplat o dublă trădare. U.D.M.R. a trădat P.S.D., aliindu-se cu P.N.L. - P.D., deşi aceştia din urmă au declarat în campanie că nu se vor alia cu U.D.M.R.

Interesant este că U.D.M.R. a sprijinit în primul tur de scrutin P.S.D.-ul, deoarece acesta a promis să-i satisfacă 7 dorinţe, printre care: subvenţionarea şcolilor confesionale maghiare şi inscripţionarea bilingvă a denumirii localităţii sunt cele mai puţin importante.

Cu toate acestea, maghiarii au trădat şi au trecut în barca alianţei D.A. ca nişte şobolani, atunci când şi-au dat seama că vaporul P.S.D. se scufundă, dar nu şi-au făcut nici o grijă. Alianţa D.A. va plăti preţul trădării şi al prostituării, satisfăcând cele 7 condiţii puse anterior P.S.D.-ului, pentru sprijinirea în campanie, deşi candidatul P.D. la primărie a jurat cu mâna pe biblie că nu se va alia cu U.D.M.R. şi nu va trăda interesele naţionale ale românilor.

Iată cât valorează promisiunile electorale şi jurămintele membrilor alianţei, cât de ieftin îşi vinde onoarea şi demnitatea şi cu cât dispreţ trădează sentimentele naţionale ale alegătorilor pe care i-a manevrat în campania electorală.

Vă asigur că nu va trece mult timp şi clujenii vor înţelege că au votat aceeaşi schimbare păguboasă pe care au votat-o şi în 1996, schimbarea trădării. Urmările acelui vot al trădării le simţim şi astăzi, iar P.S.D. munceşte din greu să-i şteargă sau măcar să-i diminueze urmările, prin dezastrul în care a dus ţara guvernarea C.D.R., în care reprezentanţii P.N.L., P.D. şi U.D.M.R. au fost actorii distrugerii economiei naţioanale, punând pe chituci marile capacităţi industriale, agricultura, flota maritimă şi fluvială, într-un cuvânt, aproape că nu există sector de activitate în care să nu se simtă efectele distrugătoare preschimbării din 1996.

Dumnezeu şi-a întors faţa de la noi. Păcatul trădării şi unirea cu trădătorul sunt de neiertat.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îi dau cuvântul domnului Cristian Dumitrescu, va urma domnul Adrian Moisoiu.

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Este foarte important ca Parlamentul şi parlamentarii să se exprime atunci când lucruri cu adevărat semnificative se întâmplă în viaţa politică românească şi internaţională. Şi acest lucru eu spun că se întâmplă şi acest lucru se face şi acest lucru este un lucru bun.

În tumultul, însă, al acestor evenimente şi al vieţii politice atât de frământate din ţară şi din străinătate se poate întâmpla să se treacă cu vederea şi lucrurile cu adevărat importante. Un astfel de lucru, iată, s-a întâmplat în urmă cu câteva zile: Tratatul cu privire la Convenţia asupra unei Constituţii privind viitorul Europei, deci, Constituţia Europeană, a ajuns într-o fază finală de acceptare de către reprezentanţii Uniunii Europene.

Se închide astfel un ciclu extrem de important, un ciclu care a început, mai întâi, printr-o mare dezbatere în cadrul Convenţiei Europene, din care au făcut parte parlamentari, miniştri, personalităţi ale vieţii politice din ţările Uniunii Europene şi ţările care urmau să intre în Uniunea Europeană, printre care şi România, această Convenţie a produs un proiect de tratat, după o dezbatere care a durat aproape 2 ani de zile, sub preşedinţia lui Valery Giscard d'Estaing, personalitate marcantă a Europei postbelice. După frământări deosebite, acest tratat cu privire la viitorul Europei, cu privire la Constituţia Europeană, a fost finalizat în urmă cu un an, prezentat Consiliului - deci, şefilor de stat şi de guvern - la Thesaloniki. După care a urmat o perioadă frământată, dificilă, care arată că inclusiv în ceea ce priveşte construcţia europeană există poziţii şi interese.

Dar iată că, până la sfârşit, până în cele din urmă, raţiunea a învins şi acest tratat cu privire la Convenţia asupra viitorului Europei, cu privire la Constituţia Europeană, a primit girul şefilor de stat şi de guvern, într-o formulă care, în măsura în care politicul este arta compromisului, a satisfăcut sau satisface aproape toate interesele naţionale ale ţărilor membre şi ale Uniunii, pe ansamblul ei. Este un enorm pas înainte! Este o uriaşă realizare a unei Europe unite! Este momentul de la care, aşa cum s-a întâmplat în urmă cu peste 50 de ani, când s-a constituit Uniunea Europeană, începe să se construiască din nou! De data aceasta, bazele construcţiei, prevăzute în actualul tratat, care devine Constituţia Europei, sunt cu mult mai solide.

Semnificativ - şi de aceea am dorit să vin la această tribună - pentru că, practic, în tumultul, cum spuneam, al vieţii interne, al alegerilor, al frământărilor sociale, al problemelor care există în România astăzi, şi nu sunt puţine acestea, acest moment semnificativ a trecut. A trecut chiar şi pentru reprezentanţii ţărilor membre ale Uniunii Europene, care s-au aplecat cu mult mai multă "asiduitate" asupra unor probleme legate de viitorul comisiei, de numărul de comisari, de cine va fi preşedintele, într-o funcţie extrem de importantă, al comisiei care urmează ca, de la sfârşitul anului acesta, să intre în funcţie pentru o perioadă de 5 ani.

Dar faptul în sine rămâne: avem o Constituţie Europeană, avem o Constituţie care creionează pentru România un viitor, spunem noi, aproape de realităţile şi mai ales de idealurile poporului român.

S-a vorbit în urmă cu puţine minute de la această tribună şi despre lucruri care sunt arzătoare pentru poporul român. Iată, este vorba despre Moldova, despre Republica Moldova: visăm şi credem că, de acum, este posibil să ne regăsim iarăşi toţi românii înlăuntrul aceleiaşi graniţe. Dacă această graniţă se va numi "graniţa Uniunii Europene", înseamnă că vom fi iarăşi împreună şi că nu ne va mai despărţi nici o graniţă teritorială, pe noi, românii, de o parte şi de alta a prutului.

Numai din acest considerent, dar sunt cu mult mai multe aceste considerente, şi pentru această semnificaţie a aprobării sau consensului asupra viitoarei noi Constituţii Europene, este semnificativ. Iată de ce am dorit să spun câteva cuvinte în legătură cu acest moment care s-a petrecut cu puţine zile în urmă şi să-l marcăm şi noi, Parlamentul României, pentru că cei care vor răsfoi în timp, în analele Parlamentului, în discursurile Parlamentului, vor vedea că un astfel de eveniment, care ne va marca viaţa pentru multe zeci de ani, dacă nu chiar sute, de acum încolo, într-un fel sau altul, l-am gândit şi noi aici. Mulţumim.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îi dau cuvântul domnului Adrian Moisoiu, va urma domnul deputat Vasile Miron.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţia mea de astăzi este intitulată "Mai bine slugă decât stăpân?"

V-aţi întrebat vreodată care este motivul pentru care UDMR încheie alianţe cu oricare partid parlamentar, numai cu Partidul România Mare nu face acest lucru? Răspunsul este simplu: Partidul România Mare are coloană vertebrală, este singurul partid demn, care preţuieşte cu adevărat mândria de a fi român, faptul că avem o Ţară deosebit de frumoasă şi încă bogată, că am fost dăruiţi de către bunul Dumnezeu!

Acest lucru am să-l demonstrez.

După ce au obţinut conducerea Consiliului Judeţean Satu Mare, preşedinţia Consiliului Judeţean Bihor, 2 vicepreşedinţi la Consiliul Judeţean Cluj, de Harghita şi Covasna nici nu mai amintesc, UDMR a mai înregistrat o victorie, prin înzestrarea, de către PSD Mureş, cu dreptul de a conduce judeţul Mureş pentru următorii 4 ani. Astfel, întregul teritoriul care în anii 1940-1944 a fost sub stăpânire maghiară ca urmare a durerosului şi ruşinosului Diktat de la Viena, de data aceasta a fost "cedat în mod democratic" aceleiaşi etnii. Practic, în urma alegerilor locale, care au avut loc la 6 iunie 2004, Ardealul de Nord este sub stăpânire ungară!

Oare acesta să fi fost mandatul pe care românii din judeţul Mureş l-au încredinţat PSD-ului atunci când i-au votat?

Consider că am obligaţia ca de la acest microfon să aduc la cunoştinţa întregii ţări, modul în care s-a făcut acest "târg" nenorocit. Nu de altceva, dar alegerile generale şi prezidenţiale sunt numai la 5 luni distanţă şi dacă vom continua să facem asemenea "schimbări", să nu ne mirăm că în loc să se integreze în Uniunea Europeană, România se va dizolva în Europa, va dispărea de pe harta Europei!

Cunoscând prevederile protocolului PSD-UDMR, prin care udemeriştii, speculând cu dibăcie lupta pentru putere dintre partidele româneşti, au obţinut, prin o politică deosebit de pragmatică dusă în ultimii 3 ani şi jumătate, tot ce au dorit de la actualii guvernanţi, cât şi faptul cum UDMR şi-a adjudecat ambele posturi de viceprimari ai municipiului Târgu Mureş - profitând de faptul că în consiliul local sunt majoritari (fiindcă aşa au înţeles românii să se prezinte la vot), am încercat să negociez cu cei care conduc partidele din judeţul Mureş o conducere românească a acestuia. Cei 20 de consilieri judeţeni PSD, PNL, PRM, PUNR şi PD, faţă de cei 15 udemerişti, permiteau aceasta!

Am propus 3 variante:

- preşedinte PSD (ca urmare a faptului că are 7 consilieri judeţeni) şi câte un vicepreşedinte PRM şi PNL (deoarece acestea au câte 4 consilieri judeţeni);

- preşedinte PSD şi câte un vicepreşedinte PSD şi PNL (PRM renunţând);

- preşedinte PSD şi ambii vicepreşedinţi PSD (adică PSD câştigă totul).

După cum se vede PRM nu a avut ambiţii, ci a dorit ca atunci, când, la 1 ianuarie 2007, România va fi primită în Uniunea Europeană, politica conducerii judeţene Mureş să fie în totală concordanţă cu cea de la Bucureşti!

Din păcate, domnul prefect şi, în acelaşi timp, preşedinte al PSD Mureş a apreciat mai mult credibilitatea UDMR-ului - care la Cluj aşa cum acum deja se cunoaşte, a dat dovadă de cinism, laşitate şi trădare, şi nu a acceptat propunerea, neavând încredere în liberali (spunea dânsul), care prin liderii lor au declarat că încheie alianţe cu oricare partid în afară de PSD şi care la alegerile pentru primar în Târgu Mureş au încercat să spargă unitatea românilor, propunând şi susţinând cu fervoare un candidat propriu!

Modul în care a decurs şedinţa de constituire a Consiliului Judeţean Mureş a fost un spectacol dezonorant! Să-i vezi pe rând, pe fiecare dintre consilierii judeţeni ai PSD-ului refuzând propunerile de a candida pentru funcţia de preşedinte făcute de consilierii judeţeni ai PRM şi ai PUNR şi de a accepta, prin domnii Frăteanu şi Groza, candidatura pentru cele 2 funcţii de vicepreşedinţi a fost jalnic! Vai şi amar de demnitatea şi mândria noastră de a fi român! Cu alte cuvinte, mai bine slugă decât stăpân?

De aici se naşte întrebarea: cu cine să încheie Partidul România Mare o alianţă pentru alegerile generale? Cu cei care ne trădează cu UDMR-ul (este vorba de PSD), aşa după cum s-a văzut sau cu cei care au trădat înţelegerile avute privind constituirea consiliilor judeţene Gorj sau Giurgiu (este vorba de alianţa PNL - PD)?

Încă o dată, Partidul România Mare cheamă populaţia României de a veni alături de el! Este mai mult decât clar: numai PRM duce o politică cu adevărat pentru Ţară şi neam!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Îi dau cuvântul domnului deputat Vasile Miron, va urma domnul Emil Rus.

Domnul Vasile Miron:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Mi-am intitulat speech-ul de astăzi "Ştefan cel Mare şi Sfânt".

I-a fost dat Moldovei să-i aibă pe corifeii literaturii, muzicii, istoriei noastre şi nu numai, pe Eminescu, Enescu, Iorga.

Şi tot Moldovei i-a fost dat să-l aibă pe cel mai brav dintre voievozii neamului nostru, pe Ştefan cel Mare şi Sfânt, cu nimic mai prejos decât marii căpitani ai lumii: Alexandru, Cezar, Napoleon. Asemănător lor ca geniu militar şi deosebit de ei prin caracterul războaielor purtate, războaie de apărare a gliei străbune şi nu de cucerire a altor popoare, ca marea majoritate a războaielor purtate de ceilalţi.

Din dulcea Bucovină, dintr-o mirifică poiană cu miros de cetină de brad, din cripta de la Putna, răzbat către noi, acum şi de-a pururi, cuvintele lui Ştefan, care ne-a fost baci până la adânci bătrâneţe: "că Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu este a voastră, ci a urmaşilor voştri ş-a urmaşilor urmaşilor voştri, în veacul vecilor!"

Măria Ta, comemorând pe 2 iulie o jumătate de mileniu de la trecerea Ta în nefiinţă, parlamentarii României anului 2004, mulţi dintre noi urmaşi ai urmaşilor bravilor tăi oşteni, transmitem tuturor românilor din ţară şi de pretutindeni, precum şi urmaşilor şi urmaşilor lor, următorul mesaj: "Glorie eternă numelui tău, faptelor tale de arme şi credinţei tale nestrămutate în Mântuitorul nostru Iisus Hristos!"

Deputat Vasile Miron, născut în Leorda-Comăneşti, judeţul Bacău, sat răzăşesc cu înscris şi pecete de la Ştefan cel Mare.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu, inclusiv pentru temă.

Domnul deputat Emil Rus. Va urma doamna Leonida Lari.

Domnul Emil Rus:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În declaraţia mea politică de astăzi vreau să exprim un punct de vedere cu privire la colaborarea partidelor în realizarea consiliilor locale, mai ales a consiliilor judeţene, şi la alianţele politice în general.

Partidul România Mare a participat în recentele alegeri şi în ciuda unui boicot mediatic aproape total şi a unei fraudări de până la 20 % în procesul de numărătoare a voturilor, a reuşit să obţină unui procent superior celui din 2000, totuşi, sub nivelul aşteptărilor noastre.

Înainte, încă, şi pe timpul campaniei, am considerat că este necesar să colaborăm cu partidele de opoziţie, pentru a ne sprijini reciproc, în scopul stăvilirii actelor de fraudare, ceea ce nu s-a prea reuşit. Acest fapt al colaborării nu înseamnă alianţă, nu înseamnă renunţarea la convingerile doctrinare, nu înseamnă renunţarea la principiile partidului, nu înseamnă că noi, Partidul România Mare, am orietat şi orientăm critica şi dezvăluirile într-o singură direcţie, fie spre PSD, fie spre alianţă. Nu, noi îi condamnăm cu multă vehemenţă pe cei care au adus ţara în prag de faliment, au îndatorat-o aproape peste puterile ei, au adus sărăcia la cotele insuportabilităţii, au prădat fără lege avuţia naţională, au devalizat băncile şi au instituţionalizat corupţia, au ruinat industria, agricultura, întreaga economie a ţării, iar învăţământul şi sănătatea sunt într-o criză strigătoare la cer, fapte care, în loc să ne apropie, ne depărtează de Europa.

Dacă noi, în constituirea democratică a structurilor administrative de conducere pe plan local, am promovat pe drept reprezentanţii Partidului România Mare alături de alianţa Băsescu- Stolojan sau PSD, am făcut-o pentru a avea acces la conducere. E drept, s-au făcut înţelegeri de colaborare cu celelalte partide pentru stăvilirea fraudărilor, dar nu s-au făcut nicidecum alianţe bătute în cuie pentru a sprijini Alianţa D.A., nimănui nu i-a dat conducerea partidului nostru mandatul de a încheia o asemenea alianţă.

Cum fiecare partid are interesul să obţină, dacă nu conducerea, atunci cel puţin cât mai multe locuri în consiliile locale, pentru a-şi putea dezvolta activitatea politică de pe un alt plan, cel al puterii administrative, şi a răspunde în mai mare măsură problemelor electoratului, conducerea partidului nostru a dat libertatea filialelor sale să negocieze de la caz la caz cu forţele politice pe plan local, pentru a se alege oameni valoroşi, care să poată asigura şi promova interesul obştesc. Această orientare este în scopul hotărât de a înfăptui obiectivele economico-sociale incluse în programul Partidului România Mare şi de a dezvolta cu mai multă putere campania pentru alegerile parlamentare şi prezidenţiale, care urmează.

În consecinţă, noi nu avem de cerut nimic în plus de la nimeni şi nu avem de dat nimic nimănui. Partidul România Mare militează cu hotărâre pentru realizarea unei societăţi democratice româneşti cu care să intrăm în Comunitatea Europeană şi această Uniune, la rândul ei, să se regăsească şi să aibă totală încredere în România

Noi pentru aceasta milităm şi pentru acest lucru am participat în alegeri.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îi dau cuvântul doamnei deputat Leonida Lari, va urma domnul Mircea Ifrim.

Domnii deputaţi Mircea Costache, Ştefan Lăpădat şi Eugen Nicolăescu depun la secretariat declaraţiile.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Orice popor care cotropeşte alte popoare şi le perturbă evoluţia firească sub soare este pedepsit de soartă, pentru că popoarele lumii sunt înscrise pe faţa cerului. În iunie 1940, Imperiul Sovietic (mai bine zis, Rusia Sovietică) ne-a răpit Basarabia, iar în 2004, tot în iunie, vine cu propunerea să ne-o întoarcă înapoi, ca pe un dar din partea răpitorului. Dar să analizăm un pic faptele reale, în raporturile noastre cu Rusia.

De zeci de ani de zile, OSCE nu a reuşit să determine Rusia să retragă Armata a 14-a şi arsenalul militar din Transnistria. Între timp, experţii de la Moscova, ba au propus Planul Kozak, de federalizare a Republicii Moldova, plan respins sub presiunea SUA şi UE, ba acum, în iunie, vin cu un alt proiect, de realipire a Republicii Moldova la ţara mamă şi de recunoaştere a Transnistriei ca stat independent.

Iniţiatorul acestui proiect este politologul Stanislav Belkovski, reprezentantul Consiliului de Strategie Naţională a Rusiei, care consideră că trebuie să se ţină cont de factorul românesc din Republica Moldova şi că va fi, bineînţeles, antrenată în procesul de integrare a României în Uniunea Europeană. De asemenea, mai subliniază că autodeterminarea Transnistriei e necesară, dat fiind faptul că Ucraina deţine 3 judeţe româneşti ale Basarabiei, precum şi şi Nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa, Insula Şerpilor. Şi, desigur, ţinteşte să vadă enclava transnistreană în componenţa sa. Stanislav Belkovski mai propune a se renunţa la logica stalinistă, a graniţelor administrative ale fostelor republici sovietice.

Totul ar părea un vis frumos, reunificarea României ar putea părea realizabilă, însă avem o întrebare esenţială: când, mă rog, i-a pălit grija pe ruşi pentru românii furaţi? Când şi-au dat seama experţii ruşi că aceste teritoriii sunt proprietăţile României, iar nu ale Rusiei? Abia la apropierea NATO şi a Uniunii Europene de hotarele din estul României? Or, cum vine asta, partea rusă abia acum un an a început să cunoască istoria pământurilor româneşti, pe care le-a sfârtecat după 1940 după cum i-a venit cheful, împărţindu-le cu partea ucraineană, în detrimentul României pe zeci de ani?

E destul să ne amintim genocidul săvârşit de fosta URSS la adresa românilor basarabeni şi bucovineni, cu deportările, colonizările de pământuri, depopulate de români, apoi războiul din Transnistria şi întemniţarea marilor patrioţi români din Basarabia.

După atâtea suferinţe pe care le-a îndurat din partea vecinilor din est, poporul român e circumspect la proiectele moscovite de aşa-zisă "întrajutorare". Şi expertul american Ariel Cohen spune fără înconjur că planul "Basarabia în schimbul Transnistriei" e un balon de încercare, o capcană pentru autorităţile române, iar recunoaşterea independenţei Transnistriei ar fi un precedent periculos, un premiu dat unei bande comuniste.

Un singur lucru recunoaştem şi noi din această avalanşă de propuneri: o prioritate a românilor este reîntregirea, dar pe cale paşnică, cu implicarea cancelariilor occidentale şi americane, întru a evita conflicte armate ca acela din 1992, când banda lui Smirnov şi-a bătut joc de tineretul basarabean, ucigând peste 1.200 de oameni.

Deocamdată, capcana întinsă de Moscova e clară, ei folosind un politolog cu diverse declaraţii, dar oficialii ruşi, deocamdată, nedeclarând nimic. Le e teamă, pur şi simplu, că odată cu intrarea României în Uniunea Europeană nu e departe şi ceasul când va intra şi Basarabia, şi atunci va fi mai greu ca Transnistria să vie cap de pod pentru interesele geostrategice ale Rusiei.

Să ne amintim istoria cu Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, formată pe teritoriul Transnistriei, care, după aceea, s-a lăţit şi s-a format, cu alt nume, şi pe teritoriul Basarabiei, numele de "Republica Sovietică Socialistă Moldovenească". Să fi fost după poftele imperialiste ale Rusiei, n-ar fi pregetat să formeze şi "Republica Sovietică Socialistă România"!

Dar iată că mai marii lumii au înţeles, în sfârşit, caracterul imperialist al Rusiei şi odată cu acceptarea României în NATO şi, sperăm, şi în UE, se mai pune o stabilă în faţa acestui imperiu nesăţios.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Ultimul vorbitor, domnul deputat Mircea Ifrim.

Domnii deputaţi Cristian Nichifor, Adrian Ionel şi Traian Dobre au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Mircea Ifrim:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea se adresează ca un apel adresat Guvernului pentru respectarea legii.

Situaţia gravă în care se găseşte sănătatea din ţara noastră este datorită nerespectării legii. În urmă cu o săptămână a avut loc o analiză în prezenţa Curţii de Conturi, a Ministerului de Finanţe, a membrilor Comisiei pentru sănătate şi familie, a unor directori de spital din Capitală. Au rezultat câteva elemente clare:

Legea finanţelor nr. 500/2002 nu este respectată. Astfel, la sfârşitul anului 2003 exista un disponibil de 15.267,6 miliarde de lei, care nu au fost înscrise în bugetul pe anul 2004, continuând să existe datorii, unele datând din 2002. Lucrurile puteau fi foarte simplu rezolvate dacă se respecta Legea finanţelor şi aceste fonduri se utilizau pentru plata datoriilor, existând chiar un exces.

Un al doilea element care a rezultat este că pentru sistemul informatic în sănătate s-a încheiat la 3.07.2002 un contract de 119.540.000 de euro, care nu a fost onorat şi, în aceste condiţii, nu a fost înscrisă la fila de buget aprobată sursa de finanţare a acestui sistem informatic - 1,5% din veniturile colectate.

Al treilea element. Agenţia Naţională pentru Administrare Fiscală, prin care s-a reuşit pierderea identităţii Fondului de contribuţie de sănătate, nu raportează şi pune în necunoştinţă de cauză Casa de Asigurări de Sănătate privind aceste fonduri.

Al patrulea element îl reprezintă faptul că există aparatură în valoare de peste 4 milioane de dolari care nu poate fi folosită, nefiind scoasă din vamă, prin lipsă de fonduri, deşi aceste fonduri puteau să existe.

În aceste condiţii, Fondul de asigurări de sănătate, care, prin Constituţie, este stipulat să fie folosit în exclusivitate pentru sănătate, fiind fond special, este la bunul plac al Ministerului Finanţelor, care încalcă însăşi Legea finanţelor. Iar, din timp în timp, asigură o cantitate de oxigen, precum unui pacient într-o stare foarte gravă, încălcând de asemenea legea, precum prin Ordonanţa nr. 32/2004, prin care a disponibilizat un fond de 10% din trezorerie, care este absolut o măsură total ilegală.

Închei declaraţia mea, adresându-mă Guvernului şi primului ministru cu rugămintea de a respecta legalitatea, de a face ca Ministerul Finanţelor să respecte însăşi Legea finanţelor de stat, aceasta fiind unica măsură de a ieşi din criza de sănătate, banii sănătăţii trebuind să fie folosiţi exclusiv pentru sănătate şi nu în alte scopuri, aşa cum se întâmplă.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Doamna Minodora Cliveti a depus declaraţia la secretariat.

Domnul Tamas, pe ultima sută, solicită totuşi să ia cuvântul.

Domnul Tamas Sandor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Obiectul intervenţiei mele sunt taxele judiciare de timbru pe care justiţiabilii români sunt datori a le achita pentru covârşitoarea majoritate a serviciilor prestate de instanţele de judecată.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La rugămintea unui justiţiabil, alegător din Circumscripţia electorală Covasna, pe care o reprezint în Parlamentul României, am avut nefericirea să trec printr-o experienţă traumatizantă, care m-a marcat într-o asemenea măsură încât m-am decis să vă interpelez. Subiectul intervenţiei mele şi al experienţei mele sunt taxele judiciare de timbru pe care justiţiabilii români sunt datori a le achita pentru covârşitoarea majoritate a serviciilor prestate de instanţele de judecată.

Am fost, aşadar, rugat să obţin un certificat de soluţie de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Costul unui asemenea serviciu este de 7.000 de lei taxă de timbru şi 1.500 de lei timbru judiciar. Aceste taxe se pot achita, mai nou, la oficiile poştale din sectorul 2 al Municipiului Bucureşti, în contul şi pentru primăria acestui sector, oficii poştale dotate cu calculatoare programate pentru încasarea acestor taxe, fapt cât se poate de pozitiv, la prima vedere.

Din păcate, la primul oficiu poştal în care am intrat şi după ce mi-a venit rândul, am aflat că sistemul modern de calculatoare nu funcţiona. La cel de al doilea oficiu poştal se încărca greu programul, iar funcţionara era irascibilă din cauza căldurii. Aşa încât, abia după ce am căutat un al treilea oficiu poştal am reuşit să achit suma de 7.000 de lei şi să primesc în schimb chitanţa indispensabilă obţinerii certificatului necesar.

Pentru cumpărarea timbrului judiciar de 1.500 de lei, de asemenea, indispensabilă obţinerii certificatului, a trebuit să stau la un alt ghişeu, de la un alt oficiu poştal. Nu pot să înţeleg de ce nu se pot procura timbre judiciare de la acelaşi ghişeu unde se plăteşte şi taxa de timbru.

După ce am aşteptat cu răbdare să-mi vină rândul, am aflat că nu pot să-mi procur timbru judiciar de 1.500 de lei pentru simplul fapt că nu se mai găsea. Deci, trebuia să scot din buzunar 10.000 de lei pentru că se găseau numai timbre judiciare de această valoare.

Până la urmă, am ataşat cererii cele două timbre şi am intrat în sediul Înaltei Curţi, unde am stat la o coadă formată din 20 de oameni. După ce mi-a venit, în fine, rândul, iar, mi s-a înregistrat cererea şi mi s-a spus să revin după 3-4 ore, pentru a ridica certificatul.

Stimaţi colegi,

Aş vrea să vă găsiţi şi dumneavoastră timp şi, deghizaţi precum vestitul domnitor Alexandru Ioan Cuza, să repetaţi experienţa mea, pentru a vedea felul în care un om silit să apeleze la justiţie este jefuit de timpul său, traumatizat şi stresat până la epuizare, pentru a obţine un simplu certificat de soluţie.

Dar situaţia se repetă nu numai la Înalta Curte, ci şi la Curtea de Apel Bucureşti, care se găseşte undeva la marginea Capitalei, iar amatorii de justiţie trebuie să se înarmeze cu hărţi, precum Sindbad Marinarul, pentru a identifica locurile în care trebuie să obţină preţioasele taxe de timbru, uneori, subliniez, de 7.000 de lei.

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

(Următoarele intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă)

Domnul Ion Bozgă:

"Reabilitarea şi reforma sistemului de irigaţii"

Guvernul României, prin Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, a lansat marţi, 22 iunie 2004, proiectul "Reabilitarea şi reforma sectorului de irigaţii".

Acest proiect va fi implementat între 2004 - 2011, de către Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, prin Unitatea de Management, iar beneficiarii vor fi fermierii români, agricultura românească în general.

Programul este finanţat în baza Acordului de împrumut semnat de către Guvernul României cu Banca Mondială, costul total fiind de 102,947 milioane de dolari. Fondurile provin de la Banca Mondială - 80 milioane de dolari, 20,6 milioane de dolari de la bugetul de stat şi 2,3 milioane de dolari de la Asociaţiile Utilizatorilor de Apă. Scopul proiectului îl constituie reducerea riscului de secetă, creşterea eficienţei economice a irigaţiilor, îmbunătăţirea managementului şi reabilitarea sistemului de irigaţii.

Prima componentă a proiectului se referă la reabilitarea infrastructurii principale de irigaţii pe o suprafaţă de 100.000 de hectare, din care, într-o primă etapă, 40.000 de hectare în sistemul Sadova - Corabia şi 10.000 de hectare în sistemul Nicoreşti - Tecuci, urmând a fi alese şi alte sisteme pe o suprafaţă de încă 50.000 de hectare din judeţele Dolj şi Galaţi. De asemenea vor fi reabilitate şi 20 de staţii principale de pompare care deservesc o suprafaţă de 400.000 de hectare în alte sisteme.

Pentru modul cum s-a implicat Guvernul României şi pentru modul cum a rezolvat acest tip de probleme, merită felicitările mele.

Vă mulţumesc.

Doamna Minodora Cliveti:

Declaraţie politică: "Femeile, ca marea..."

Raport către alegători:

În perioada 20-26 iunie a.c. am participat la sesiunea de vară a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

Programul a fost extrem de dens, mai ales că a avut loc şi alegerea noului secretar general al Consiliului Europei, în persoana lui Terry Davis, fostul lider al grupului socialist al APCE.

Am participat la şedinţele grupului socialist, ale grupului de femei socialiste, am condus şedinţele Comisiei egalităţii de şanse pentru femei şi bărbaţi, a cărei preşedintă sunt.

Această comisie a prezentat în plenul Adunării două rapoarte despre sclavia domestică şi rolul femeilor în prevenirea şi combaterea conflictelor, subsemnata fiind raportor pentru acesta din urmă.

Ambele rapoarte au fost aprobate de plen.

În cadrul subcomisiei pentru participare egală a femeilor şi bărbaţilor în procesele decizionale am avut o întrevedere cu reprezentanţii unor dintre comisiile APCE care au cele mai puţine femei raportori, aceasta fiind o măsură decisă în cadrul analizei pe care Comisia o face pentru verificarea aplicării Rezoluţiei 1348/2003. Am obţinut de la Biroul APCE aprobarea pentru ca în sesiunea din toamnă să ne întâlnim cu toate femeile membre ale Adunării pentru a discuta pe această temă.

Urmare a modificării regulamentului Adunării, care a fost aprobat în prima zi a sesiunii, Biroul acesteia s-a lărgit incluzând ca membri cu drepturi depline preşedinţii de comisii, astfel încât pe perioada mandatului de preşedintă a Comisiei egalităţii voi reprezenta România în forul de conducere al APCE.

Este o premieră pentru femeile din Parlamentul României, care, nefiind reprezentate în Biroul Camerei Deputaţilor sau al Senatului, sunt prezente în Biroul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

Am participat, deci, la şedinţa Biroului. Am propus Biroului spre aprobare un proiect de rezoluţie privind înfiinţarea unei Agenţii observator europene pentru adopţii, biroul fiind de acord cu această iniţiativă şi decizând sesizarea Comisiei pentru chestiuni sociale pentru raport.

Am iniţiat, de asemenea, un proiect de rezoluţie pentru integrarea socială a femeilor imigrante, care urmează să fie supus aprobării Biroului în sesiunea următoare.

Am avut o întrevedere cu secretarul-general adjunct al Consiliului Europei, doamna Boer-Buquichio, pe tema situaţiei adopţiilor din România, a noilor legi recent votate în Parlamentul român în acest domeniu şi al expertizei pe care specialiştii Consiliului Europei au întocmit-o pe acest subiect.

Am convenit să continuăm să colaborăm, doamna secretar-general fiind o mare prietenă a României şi a copiilor acesteia, având de asemenea în vedere că strategia Consiliului Europei pentru anul 2005 are drept obiectiv esenţial violenţa împotriva copiilor.

Am fost solicitată şi am acordat un interviu pentru TV în Turcia (acolo unde femeile au probleme specifice de care mass-media se interesează în mod deosebit), pentru TV din Moldova şi pentru Radio "Europa Liberă", ca şi pentru "România Actualităţi" şi ROMPRES.

Aşa cum spuneam la început, a fost o sesiune grea, extrem de încărcată, incluzând şi o dezbatere de urgenţă în problema Irakului, o intervenţie în plen a preşedintelui Armeniei, acordarea "undei verzi" pentru ca statul Monaco să devină al 46-lea membru al Consiliului Europei etc.

Dar, departe de a mă plânge, având conştiinţa datoriei îndeplinite cu seriozitate, dar şi zâmbind, amintesc ceea ce am replicat unui coleg de delegaţie care a crezut util să compătimească femeile pentru tendinţa uşor utopică, după părerea sa, a propunerilor făcute în sensul reducerii discriminării şi accentuării participării acestora la decizii: "Marea, care pare a mângâia pământul, sfârşeşte prin a-l transforma şi a-l cuceri. Invit femeile să fie ca marea!"

Domnul Petre Posea:

Declaraţie politică: "Alegerile locale consemnează o victorie de prestigiu a Partidului Social Democrat în judeţul Buzău!"

Cu toate că în judeţul Buzău hazardul a făcut ca într-o comună, respectiv Bozioru, să se mai organizeze şi al treilea tur de scrutin pentru desemnarea primarului, alegerile locale, primul din cele două evenimente majore ale anului electoral 2004, s-au încheiat odată cu exprimarea opţiunilor în cel de-al doilea tur de scrutin din data de 20 iunie a.c.

Rezultatele acestor alegeri de importanţă crucială pentru reconfigurarea scenei politice româneşti reprezintă un semnal important din partea electoratului, care va fi analizat cu atenţie de partidul nostru.

Judeţul nostru, prin cetăţenii săi, nu şi-a schimbat nici de această dată convingerile, iar votul responsabil acordat PSD s-a materializat la alegerile locale în câştigarea a 52 de primării, din care două municipii, două oraşe şi 48 de comune, adică aproximativ 60%, un important număr de consilieri locali şi 16 consilieri judeţeni, respectiv 48,48%. Aici observ cu tristeţe ce a însemnat să ne lipsească câteva procente, care ne-ar fi oferit posibilitatea obţinerii şefiei consiliului judeţean şi a unei majorităţi în componenţa acestuia. Din păcate, la această nereuşită a concurat şi poziţia neserioasă şi duplicitară a consilierilor judeţeni ai PRM, care, deşi semnaseră un protocol de susţinere a PSD, au încălcat înţelegerea, trădând pe ultima turnantă. Dar asta este. Deşi democraţia este actul de conducere cel mai bun, din păcate nu este şi cel ideal, pentru că, la rândul său, are defecte, presupune costuri şi uneori chiar nedreptăţi.

Revenind la temă, afirm în primul rând, fără teama de a greşi, fiind cât se poate de clar, că PSD s-a menţinut pe o poziţie de forţă în judeţul Buzău, dacă este să ţinem cont de număr de primării obţinute. Aceasta înseamnă că populaţia şi-a pus încă odată speranţele în capacitatea partidului nostru de a contribui la reabilitarea climatului economic şi de afaceri, precum şi a nivelului de trai al oamenilor.

Câştigarea totuşi a unor primării de către reprezentaţi ai partidelor de dreapta şi centru-dreapta se datorează pe de o parte personalităţii puternice a candidaţilor respectivi, dar şi faptului că electoratul nostru încă se lasă ademenit de promisiuni deşarte, căzând uneori în plasa şi în imperiul minciunilor.

Este trist că în acest mod sunt înlăturaţi oameni capabili, cu rezultate reale. Nu ţi-ar părea rău dacă ai fi înfrânt de programe mai bune, în folosul cetăţenilor, dar nu de indivizi care habar nu au de administraţie, iar pofta de aputere este singura dominantă cei-i animă.

Trecând peste aceste sentimente mai sumbre, consider că este firesc să recunoaştem că această victorie a noastră nu ar fi posibilă fără mobilizarea exemplară a membrilor şi simpatizanţilor PSD, a organizaţiilor noastre de partid, fără eforturi şi sacrificii personale în această campanie electorală, şi folosesc acest prilej pentru a mulţumi tuturor membrilor şi simpatizanţilor partidului nostru care s-au angrenat în această bătălie electorală.

În altă ordine de idei, consider că este momentul să trecem peste încrâncenări şi intoleranţă şi toţi, indiferent de culoarea politică, să ne punem inteligenţa şi buna credinţă în slujba ţării şi a interesului public. Să întoarcem pagina şi să scriem un nou capitol al istoriei noastre, să facem astfel încât peste ani să fim mândri de hotărârea şi de munca noastră.

Fără ca cineva să încerce a ne califica nostalgici, nu există motiv pentru a fi astfel etichetaţi, consider că exerciţiul democratic este perfectibil, este la îndemâna politicienilor să-l facă, ei pot şi trebuie să îl facă, nevoie fiind numai de voinţă politică şi, evident, această voinţă trebuie susţinută de legitimitatea oferită de cetăţeni în momentul electoral.

Aceste observaţii fac parte din necazurile democraţiei. Trebuie să privind cu speranţă spre viitor; să mediteze cei care au greşit, să se retragă cei care au abuzat şi să continue cei care cred cu adevărat în valorile autentice ale democraţiei şi în puterea noastră de a ne concentra asupra problemelor fundamentale ale concetăţenilor noştri.

Închei, nu însă înainte de a lansa un apel tuturor membrilor şi simpatizanţilor PSD pentru pregătirea temeinică a alegerilor parlamentare şi prezidenţiale care se vor desfăşura în toamna acestui an. Trebuie să obţinem o majoritate parlamentară cât mai largă, care împreună cu aleşii locali să poată schimba în bine viaţa oamenilor, să demonstreze că se poate guverna în interesul cetăţenilor.

Mulţumesc electoratului buzoian care a fost şi de această dată alături de noi, asigurându-l că ştim, vrem şi putem să le satisfacem doleanţele lor îndreptăţite.

Vă mulţumesc.

Domnul Ion Mocioalcă:

Abia s-au atenuat stridenţele şi poluarea cauzată de hărmălaia electorală întreţinută cu mare sârg de acele cunoscute "anumite forţe politice ale opoziţiei democrate".

Chiar dacă în turul doi, acolo unde s-au desfăşurat alegeri, au mai fost unele "răbufniri", ne exprimăm speranţa că în scurt timp ne vom putea aplica serios asupra problemelor mari ale societăţii româneşti în acest an de adevărată răscruce.

Acum se poate recepta şi înţelege mai clar şi mai plenar mesajul de bun simţ al premierului Adrian Năstase, exprimat cu doar o săptămână înaintea scrutinului de la 6 iunie: "Trebuie să ştim să lucrăm împreună pentru interesele naţionale. Acesta este de fapt mesajul cel mai important, chiar dacă pentru acţiuni de democraţie am fost separaţi prin diferite proiecte concurente în campania electorală. Va trebui foarte rapid, să revenim la ceea ce este interesul comun şi să vedem cum să realizăm proiect de acest tip pentru fiecare localitate."

Într-adevăr, ne aflăm în faţa unor opţiuni decisive pentru destinul colectivităţilor noastre. Politizarea a tot şi a toate - până aproape de limitele absurdului şi ale istoriei, frenezia demolatoare, interesele înguste - ne-am convins, nu folosesc decât încetinirea proceselor reformatoare, tocmai într-o etapă în care ritmul şi viteza de reacţie sunt precumpănitoare.

Încă odată ne manifestăm public disponibilitatea de a colabora în plan local şi judeţean cu toate formaţiunile politice, pe platforma comună a intereselor fiecărei comunităţi şi în interesul general al ţării.

Reafirmăm, de asemenea, disponibilitatea de a analiza cu discernământ şi cu bună intenţie propunerile, soluţiile, modalităţile, direcţiile de acţiune din ofertele electorale ale contracandidaţilor noştri - care pot completa benefic propriile noastre programe propuse electoratului în campanie. Primarii şi consilierii noştri vor dinamiza acest proces conform aşteptărilor celor care şi-au exprimat opţiunea prin vot şi cărora le mulţumim.

Trebuie să asigurăm operativ funcţionalitate şi eficienţă noilor organe alese ale administraţiei locale.

Avem convingerea că orice altă abordare - aceea declarată de opoziţie, de a refuza sistematic şi fără noimă orice colaborare cu PSD, la centru sau în teritoriu, va însemna ratarea şansei de bună-credinţă şi de credibilitate pe care le afişează.

Să medităm la modul cel mai serios asupra acestei teme de permanentă actualitate, care a fost şi rămâne fair-play-ul politic. În varianta sa electorală şi mai ales postelectorală.

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

Rezultatele alegerilor locale au provocat o stare de mulţumire în rândul Alianţei D.A. P.N.L.-P.D., dar o mare nemulţumire în sânul partidului de guvernământ, cu tulburări interne, cu convulsii care lasă loc la multe interpretări.

Pentru P.S.D., care se autocredita în sondajele de opinie ca un partid veşnic, lipsa de performanţă electorală a fost o trezire bruscă la realitate, la o lume diferită de cea închipuită de maşina de propagandă a partidului.

Evident că brutalitatea îndepărtării din structurile locale, din localităţi considerate adormite de parfumul trandafirilor, a însemnat pentru P.S.D. înţelegerea pierderii avantajelor date de bugetul de stat şi bugetele locale.

Scurgerile de fonduri publice în buzunarele clientelei politice s-au oprit şi poate că acesta a fost şocul cel mai mare şi lucrul cel mai important care a contribuit la cutremurul politic din P.S.D.

Se cunoaşte că hăţişurile politicii pesediste, devenită oligarhie finaciar-politică, s-au construit pe baroni locali, pe cumetrii, pe baroni centrali, pe clientelă politică şi că orice perturbaţie în sistem presupune reaşezări ale pilonilor, ale proprietarilor de privilegii politico-economice, dar şi căpuşelor crescute pe spinarea acestora.

De asemenea, contradicţia firească dintre garda veche, provenită din nomenclatura vechiului P.S.D. şi pătura ciocoilor noi născută din îmbogăţirea prin fraudă, trafic de influenţă, totdeauna pe banii publici, este din ce în ce mai dură, precum împărţirea sferelor de influenţă în cadrul procesului de globalizare.

În aceste condiţii trebuie privită grava criză din interiorul P.S.D. provocată de începerea pierderii controlului asupra fondurilor publice şi obligării achitării uriaşelor datorii pe care pesediştii şi susţinătorii acestora le au faţă de bugetul statului şi restul bugetelor publice.

Dacă punem la socoteală modul în care s-au utilizat banii bugetelor, logistica instituţiilor publice în campania electorală, ne putem imagina ce resurse importante au fost la îndemâna reprezentanţilor puterii pesediste.

Totodată, ne putem închipui ce fonduri ar mai fi putut exista pentru PSD dacă nu pierdea atât de multe primării de mari oraşe, conduceri de consilii judeţene, acolo unde se vehiculează sume de bani deosebit de mari.

De aceea, în P.S.D. are lor acum o mare tulburare între grupuri şi grupuleţe, între grei sau mai uşori lideri naţionali ori locali, chiar între principalii conducători ai partidului.

Tot mai mulţi din oamenii de vârf ai puterii joacă şi se joacă cu cărţile pe care le consideră câştigătoare, uitând un lucru esenţial, şi anume de ce majoritatea cetăţenilor a optat pentru Alianţa D.A. P.N.L.-P.D. şi s-a îndepărtat de actuala putere.

Aroganţa, indiferenţa, propaganda deşănţată, manipularea, minciuna, duritatea, inflexibilitatea au constituit fapte pentru care oamenii s-au simţit umiliţi şi uitaţi de un partid care s-a autointitulat social-democrat.

Poate că sunt suficiente argumente pentru care P.S.D. să-şi schimbe atitudinea şi să înceapă un dialog sincer cu cetăţenii şi cu restul clasei politice, dialog care să aibă ca scop unirea eforturilor pentru îmbunătăţirea nivelului de viaţă al românilor.

Domnul Codrin Ştefănescu:

"Câinele Vasile - Prim ministru, Lavinia Şandru - Ministru la Ministerul Comediei şi Circului", special creat pentru ea... şi alţii ".. dacă mai au loc, într-un guvern în viziune băsesciană, format din gâsculiţe, raţe şi purceluşi...

Şi dacă spaţiul o va mai permite, liderul PD ar putea să-i ofere "prietenului" Stolojan, copreşedinte al Alianţei, un vajnic post de şef la o Direcţie însărcinată cu salubritatea propriului partid... Rămâne de văzut în aceste condiţii, dacă Guşă, Boagiu şi ceilalţi vor mai putea accede la funcţiile la care visează...

În euforia care i-a cuprins pe liderii Alianţei imediat după alegerile locale, dar care persistă, iată şi acum, printre aceştia, ei oferă pe zi ce trece, o imagine tot mai sumbră a ceea ce ei denumesc "constituirea guvernului"; ceea ce este mai grav, însă, este insulta adusă românilor care le-au acordat încredere, şi pe care acum îi răsplătesc cu băşcălie politică, derâdere şi dezinters.

În interiorul unei coaliţii care s-a văzut peste noapte cu sacii urcaţi în căruţe, Băsescu şi Stolojan confundă încrederea oferită cu abuzuri şi dezmăţ politic.

Şi cum ar putea fi descrisă mai bine starea acesteia, decât o babilonie perpetuă, în care, deşi se negociază deja liste parlamentare, funcţii şi posturi la toate nivelele, PD este în vârful unei piramide şubrezite de voci distonante şi guri flămânde după funcţii?!

Domnul Costache Mircea:

"Ce fel de om vă mai trebuie, fraţilor ?"

Nemulţumire generală referitoare la conducătorii de la toate nivelurile. Lehamite, dispreţ, ură şi duşmănie când e vorba de diriguitorii treburilor publice din ţară. Întreaga presă, toate instituţiile media promovează la unison discreditarea conducătorilor. La grămadă. Fără prea multe diferenţieri şi fără nuanţe. Toţi sunt nişte hoţi, toţi sunt nişte apatrizi, toţi sunt nişte lacomi, fără inimă şi fără Dumnezeu. Cum ajung sus, toţi jefuiesc, toţi se îmbogăţesc peste noapte.

Aşa să fie oare ? Chiar aşa, toţi o apă şi un pământ? Nasc numai copii malformaţi în familiile românilor, în Familia României? Uite, eu am făcut cu viaţa mea un experiment. Nu mi-am însuşit un bob de mei în mod necinstit, am miluit pe toţi nevoiaşii cât am putut, m-am lăsat pe mine şi pe copiii mei sărind în ajutorul altora, am făcut tot ce mi-a stat în putinţă să slujesc binele public, adevărul şi dreptatea. Am stat la cozi să-mi plătesc dările către stat, am mers în piaţă după alimente, am muncit zi şi noapte, mulţumindu-mă cu puţin. Am muncit fără plată ani de zile. M-am pus în slujba obştii necondiţionat. Nu am acumulat averi şi nici mulţi bani. Am trăit modest de pe o zi pe alta. M-am autoperfecţionat pentru munci cât mai diverse: învăţământ, cultură, artă, administraţie locală şi centrală. M-am ferit să dăunez cuiva, chiar şi celor care mi-au făcut rău. Mi-am făcut un crez din comportamentul civic exemplar chiar şi atunci când nu mă vedea nimeni.

Conştiinţa umană, profesională şi cetăţenească mi-a jalonat existenţa. M-am zidit mai mult în alţii decât în propria carieră. N-am putut concepe viaţa fără prieteni, fără suferinţă pentru o idee mare şi fără sacrificii. N-am prea avut concedii şi clipe de răgaz. Şi cu toate acestea, numai la gândul că sunt "parlamentar" suport un val de ură indescriptibil. Toate dejecţiile unei prese fetide, toată promiscuitatea neputinţei altora se deversează în jurul meu, sufocându-mă.

S-au scris în presă aberaţii revoltător de nedrepte şi de neadevărate la adresa mea pe care le voi enumera altădată. Nu am pe cine convinge de contrariu, chiar dacă evidenţele nu mai trebuie demonstrate. Mă văd toţi că trăiesc simplu şi modest într-un apartament de bloc. Şi cu toate astea, un vecin al cărui chip nu l-am văzut, i-am auzit doar vocea cavernoasă prin fereastra deschisă spre parcarea din faţa blocului: "Jos şpaga!" Venisem cu maşina de la ţară de la părinţi şi duceam în casă sacoşe cu mălai, ceapă, leuştean verde, ouă, tărâţe de borş, caş de oaie, dovlecei. Trecuţi de 80 de ani, părinţii mă consideră tot copil şi-mi dau de toate. Se mândresc cu faptul că băiatul lor e demnitar, dar unul cinstit care nu fură, nu prăduieşte Ţara ca ăilalţi şi care are de toate de la mama şi de la tata. Cât ne trăiesc părinţii, suntem într-adevăr copii. Şi avem de toate: porc de Crăciun, miel de Paşte, vin, făină, lapte, brânză şi toate cele ca de la ţară.

Bazuca vocii vecinului mi-a trimis prin fereastră un proiectil necruţător, la vederea bunătăţilor pe care le scoteam din maşină: "Jos şpaga!" Mi se urcase sângele la cap şi voiam să strig "Jos mă-ta, jos părinţii!" Dar m-am calmat repede. Asta e lumea în care trăim. O lume rău croită, în care Mischie, Păvălache, Vereştoi şi Vanghelie au propria lor Evanghelie. Iar vecinul meu, aburit de sondajele lui Dâncu de minciunile şi diversiunile mass-mediei, văzuse şi încercase să condamne răul din jur după mintea lui, strigându-mi, ostentativ, "Jos şpaga!", aluzie la sloganul electoral pe care l-am strigat prin megafoane "Jos Mafia!". Voia să-mi spună, cu alte cuvinte, "Tu vorbeşti, mă, de Mafie, uite cum cari ceapă şi mălai acasă!". Bravo vecine, asta da reacţie civică. D-aia s-a ruinat Ţara, că am tăcut la mişeliile altora! Aşa vecine, ripostează, nu te lăsa. Hai să strigăm împreună: "Jos oameni cinstiţi, jos mama!"

Care o fi răul adevărat dintre noi doi ? Parlamentarul Mircea Costache sau vecinul Cretinache ?

Deşteaptă-te vecine!

Domnul Florin Iordache:

"Primul Summit NATO cu 26 de membri"

Începând de luni, 28 iunie 2004, la Istanbul se desfăşoară primul summit NATO în formula lărgită cu 26 de membri.

România participă pentru prima dată la un summit al NATO ca membru cu drepturi depline al Alianţei. Vor participa domnul Ion Iliescu - preşedintele României, domnul Adrian Năstase - prim-ministru al Guvernului, Mircea Geoană - ministrul de externe şi Ioan Mircea Paşcu, ministrul apărării.

Prin această participare România îşi va exprima rolul său important ca factor de menţinere a păcii în Balcani, dar şi în lume. Oriunde din lume au participat, militarii români şi-au făcut datoria fie că au fost în Kosovo, Afganistan, Angola sau Irak.

România, prin prezenţa sa, alături de ceilalţi membri ai Alianţei, va milita pentru pace, pentru apărarea drepturilor tuturor popoarelor.

Domnul Ioan Timiş:

Domnule preşedinte

Stimaţi colegi

In interventia mea politica de astazi vreau sa-mi exprim in fata dumneavoastra bucuria ca, dupa multe decenii de framantari si nesiguranta, Romania poate privi cu incredere spre viitorul sau european. Zilele acestea se desfasoara la Istanbul prima reuniune a Aliantei largite a Tratatului Atlanticului de Nord, cu cei 26 de membri cu drepturi depline, din care face parte si Romania. Extinderea Aliantei Nord-Atlantice reprezinta o etapa de reinnoire si de consolidare a capacitatii de a genera securitate, cooperare si sprijin pentru reformele sistemelor de aparare si de stabilitate ale tarilor membre NATO.

Tara noastra participa pentru prima data la o reuniune a NATO in calitate de membru cu drepturi depline. La aceasta reuniune participam cu o delegatie oficiala condusa de domnul presedinte Ion Iliescu si primul-ministru al Romaniei, domnul Adrian Nastase.

Aceasta recunoastere internationala a Romaniei este o victorie absoluta si de netagaduit a diplomatiei romanesti. Seriozitatea de care a dat dovada Guvernul Romaniei in procesul de negociere pentru aderarea la NATO a facut ca Romania sa fie privita ca un partener credibil si hotarat in lupta comuna impotriva terorismului international.

Tara noastra a castigat prin integrarea in NATO un prestigiu deosebit care se va reflecta imediat in cresterea investitiilor straine si, implicit, in cresterea nivelului de trai pentru populatia Romaniei. Nu trebuie omis nici faptul ca o parte a preocuparilor de securitate si strategice ale Romaniei au fost luate in considerare, fapt care va duce la cresterea gradului de stabilitate in aceasta parte a Europei.

Va multumesc pentru atentie

Domnul Adrian Ionel:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Campania electorală care tocmai s-a încheiat a demonstrat încă o dată că partidul de guvernământ are în continuare credibilitatea pe care şi-a câştigat-o în timp, bazându-se pe coerenţa legislativă şi executivă.

Procentele obţinute de Partidul Social Democrat la alegerile de la nivel local sunt mai mari decât în urmă cu 4 ani. Asta înseamnă o creştere a cotei de credibilitate. Experienţa ultimilor 15 ani a arătat că partidele de guvernământ au pierdut, de la mandat la mandat, diferite procente, electoratul orientându-se către opoziţie, din nevoia de schimbare politică şi pentru că speranţele se îndreptau către cei care promiteau, cel puţin la nivel declarativ, o schimbare de substanţă. Este pentru prima dată când partidul care a guvernat 4 ani de zile o ţară cu multiple probleme şi în continuă transformare, câştigă mai multe procente la alegerile locale decât a avut la alegerile precedente.

Este un semn de maturitate politică, este un semn de apreciere din partea cetăţenilor acestei ţări, care au ştiut întotdeauna să aleagă între bine şi rău. În următoarea perioadă de timp se va demonstra clar că opţiunea românilor este îndreptată către PSD, singurul partid care prin factorii lui decizionali a arătat că ceea ce promite este şi îndeplinibil.

Eforturile susţinute pentru relansarea economică, pentru coerenţa legislativă, pentru un climat social echilibrat, nu sunt niciodată prea mari pentru Guvernul condus de premierul Adrian Năstase. Cred că bucuria liderilor alianţei dintre Partidul Democrat şi Partidul Naţional Liberal este prematură. Cei care se bucură acum pentru acumularea unui anumit procentaj la alegerile pentru administraţiile locale, ar trebui să se gândească la faptul că populaţia îi va sancţiona dur în contextul rupturilor care se produc în fiecare zi între membrii alianţei.

De ce se produc aceste scindări politice, de ce suferă alianţa de fricţiuni? Tocmai pentru că scopul principal al hienelor din partidele amintite mai înainte era cel "al osului". Adică vizau posturile de conducere din cadrul consiliilor locale sau judeţene pentru a se înfrupta din averea publică. Or, până la toamnă, până la alegerile parlamentare, este clar că se va evidenţia pentru ce şi-au dorit şi pentru ce au investit financiar în campania electorală de la locale.

Este clar pentru mine, de pe acum, că au făcut tot ce e posibil ca să poată profita de banii publici. Investiţiile în campanie se doresc a fi înzecite sau însutite prin diverse mijloace necurate.

De aceea, cred că Alianţa contra naturii nu va rezista nici măcar până la începerea campaniei pentru alegerea Parlamentului şi preşedintelui României. Se vor autodevora, aşa cum au mai făcut şi până acum. Trebuie doar ca Partidul Social Democrat să ţină aceeaşi linie de coerenţă cu care a reuşit să realizeze tot ce a realizat în ultimii 4 ani. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Elena Liana Naum:

Alianţa D.A. PNL-PD îşi arată abia acum adevărata faţă. Astfel, Alianţa "Demagogie şi Amatorism" nu are probleme doar în Bihor şi Suceava, ci şi în Constanţa, unde liderii judeţeni ai celor două partide, Stelian Duţu (PD) şi Puiu Haşotti (PNL), cu greu s-au suportat reciproc.

Aşa cum am mai precizat în repetate rânduri, Alianţa şi liderii ei sunt lipsiţi de profesionalism, demonstrând acest lucru chiar în timpul campaniei electorale, aceştia contrazicându-se în declaraţii şi atacând pe oricine, indiferent de conjunctură şi de interesul urmărit. Chiar şi atunci când era vorba de interese naţionale, precum votarea Constituţiei, PNL-PD a protestat.

Ce să mai spunem în cazul de faţă, când aceştia s-au clasat net inferior faţă de P.S.D. în alegerile locale. Mai nou, PD - Constanţa acuză PNL de încălcarea prevederilor protocolului, astfel democraţii susţinând că Alianţa, la nivel judeţean, se află în impas. Preşedintele organizaţiei judeţene a PD, Stelian Duţu, s-a plâns că în localităţile în care PD a câştigat primăriile, PNL a fost sprijinit de democraţi pentru obţinerea posturilor de viceprimari, în timp ce membrii PNL nu i-au ajutat pe cei din PD pentru obţinerea unor asemenea funcţii.

Liderii democraţiilor din Constanţa afirmă, de aproape o săptămână, că poartă discuţii cu membrii din conducerea PNL, inclusiv în Consiliul Judeţean al Alianţei, dar totul se rezumă doar la promisiuni care nu sunt respectate, suspectându-i pe liderii locali ai PNL că au un comportament duplicitar, acesta dovedind incapacitatea şi neprofesionalismul acelora care vor să administreze un judeţ ori chiar şi o comună. Afirmaţia liderului PD - Constanţa, care bănuieşte conducerea judeţeană a PNL că a susţinut decât interesele proprii, el avertizând că, dacă nu se vor cântări lucrurile pentru consolidarea Alianţei şi nu se va vedea o atitudine politică comună, iar PNL se va raporta la diverse interese locale, cu siguranţă Alianţa la Constanţa va avea de suferit, fapt ce demonstrează incompetenţa şi iresponsabilitatea în care se angajează Alianţa "Demogogie şi Amatorism".

Domnul Iosif Armaş:

Domnule presedinte,

Stimati colegi,

In intervalul de timp care-mi este alocat pentru interventia mea politica de astazi, doresc sa aduc un omagiu celui care a fost Nicolae Balcescu, om politic, conducator al Revolutiei Romane de la 1848 din Muntenia, istoric si prozator. Sarbatorim astazi 185 de ani de la nasterea marelui om politic care a marcat istoria unei generatii de luptatori pentru independenta si suveranitate nationala.

Nascut la Bucuresti la data de 29 iunie 1819, a urmat studiile liceale la Colegiul "Sf. Sava". In iulie 1838 s-a inrolat in militia nationala cu gradul de iuncar. A aderat la miscarea nationala condusa de Ioan Campineanu si a fost membru al societatii secrete conduse in 1840 de Dimitrie Filipescu. In aprilie 1842 a fondat, alaturi de Cristian Tell, Ion Ghica si C.A. Rosetti, societatea secreta "Fratia".

Istoric recunoscut, Nicolae Balcescu a publicat, in 1844, la Iasi, studiul "Puterea armata si arta militara de la intemeierea Principatului Valahiei pana acum", in care sustinea ideea refacerii armatei nationale pe baze populare. In 1845, impreuna cu August Treboniu Laurian a editat revista "Magazin istoric pentru Dacia". In 1846 pleaca in Franta, la studii, si creează si indruma filiala pariziana a "Fratiei", "Asociatia studentilor romani".

Revenit in tara in 1848, participa la consfatuirile "Fratiei", care aveau menirea de a pregati politic si strategic declansarea Revolutiei Romane in Muntenia. De asemenea, s-a implicat direct in redactarea programului revolutionar "Proclamatia de la Izlaz" si a facut parte din guvernul revolutionar provizoriu.

Dupa infrangerea revolutiei din Muntenia a depus eforturi sustinute pentru impacarea dintre revolutionarii romani condusi de Avram Iancu si cei maghiari ai lui Lajos Kossuth, semnand in iulie 1849, "Proiectul de pacificatie". Obligat sa se exileze in strainatate, a initiat, in ianuarie 1850, Comitetul revolutionar de la Londra, condus de Giusseppe Mazzini. In noiembrie 1850 a publicat, in revista "Romania viitoare", studiul "Mersul revolutiei la romani", in care sustinea ideea unitatii nationale a romanilor. Ultima sa carte este " Romanii supt Mihai Voievod Viteazul", lucrare istorica de referinta pentru istoria noastra nationala.

S-a stins din viata la Palermo, in Italia la 29 noiembrie 1852. Va ramane vesnic in amintirea noastra ca un deschizator de drumuri, istoric si mare patriot, pentru care unitatea nationala a poporului roman a insemnat mai mult decat viata sa.

Va multumesc pentru atentie

Domnul Cristian Nechifor:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În ciuda zvonurilor şi eventual speranţelor opoziţiei politice de la acest moment, Partidul Social Democrat a ştiut şi ştie să se menţină pe poziţia de lider şi în acest context să realizeze ce a promis fără a afecta bunul mers al lucrurilor doar din dorinţa de a căpăta capital electoral. Liderii partidelor care sunt acum în opoziţie nu au reuşit şi nici nu vor reuşi să aducă măcar acuzaţii în ceea ce priveşte coerenţa măsurilor ce ţin de politica externă sau internă.

Contextul mondial şi european actual nu permite măsuri populiste menite să atragă alegătorii de partea partidului de guvernământ. S-a observat destul de clar, cred, că Guvernul condus de premierul Adrian Năstase a făcut toate eforturile pentru a îndeplini condiţiile extrem de dure şi termenele fixe pentru aderarea la Uniunea Europeană şi structurile militare mondiale.

Nu s-a luat şi nici nu se va lua nici o măsură populistă care să determine pierderi de credibilitate internaţională. Nu se vor face astfel de mişcări politice pentru că nimeni din cadrul Partidului Social Democrat, niciodată, nu a pus problema demersurilor politice false.

Executivul a ştiut şi ştie să menţină şi să îmbunătăţească relaţiile cu ţările membre ale Uniunii Europene şi cu NATO. Dar toate acestea au fost realizate în contextul în care condiţiile impuse au fost respectate cu stricteţe. De aceea nici acum, în pragul campaniei electorale pentru alegerea Parlamentului şi Preşedintelui ţării, nu se vor face diferenţe de politică internă în context internaţional. Măsurile populiste cu care partidele ce au guvernat în anii precedenţi au atras capital politic, au fost menite să atragă credibilitatea celor care mergeau la vot. Sunt convins că Guvernul condus de premierul Adrian Năstase nu va face asemenea greşeli. Partidele politice care aşteaptă la cotitură să poată comenta diferite decizii ale executivului vor rămâne mult şi bine în expectativă.

Pentru Partidul Social Democrat singurul lucru care contează este binele naţiunii şi de aceea se vor lua doar măsuri care să nu afecteze în nici un fel buna desfăşurare a evenimentelor interne şi externe determinate pentru evoluţia naţiunii.

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

Domnul Traian Dobre:

Stimaţi colegi,

În fiecare discurs, începând cu înalţii demnitari şi continuând cu oricare alt cetăţean implicat în viaţa unei societăţi, fac referire cel mai adesea la lupta (politica) bazată pe fair play.

Iată că de puţin timp s-a încheiat atât campania electorală pentru alegerile locale, cât şi cel de-al doilea tur de scrutin pentru desemnarea primarilor care îşi vor desfăşura activitatea în următorii 4 ani.

Însă şi acum mai persistă gustul amar al lipsei de fair play din această perioadă. Spun aceasta deoarece cea mai mare parte a Opoziţiei (Alianţa), dând curs unui cumul de frustrări şi ranchiune s-a dezlănţuit într-o serie de atacuri fără precedent în istoria României din '90 încoace.

Dusă, iniţial, în numele unor principii sacre, dreptatea, adevărul, libertatea, această campanie a Opoziţiei pentru alegerile locale şi-a precizat, treptat, obiectivul mai pământean, dobândirea puterii. De altfel, Opoziţia a făcut din acest mobil, dobândirea puterii în teritoriu, o chestiune de viaţă şi de moarte.

Scrutinele din iunie au dat rezultatele pe care le cunoaştem, însă era de aşteptat ca, o dată cu acestea, interminabila campanie să se apropie, totuşi, de sfârşit.

Constat însă că ea continuă cu aceeaşi intensitate. E adevărat, în forme oarecum modificate, dar nu mai puţin otrăvite şi nu mai puţin lipsite de onestitate.

Spre regretul meu, în acest joc lipsit de fair-play s-au angajat însuşi preşedinţii marilor partide de Opoziţie, de această dată în postura de negativişti.

Până şi presa care nu a încetat o clipă să ţină isonul acestor negativişti se dedă la acte cel puţin nesăbuite. Cu litere de-o şchioapă se inventează tot felul de dezertări şi se născocesc disidenţe. Printre rânduri, se strecoară şerpeşte ideea ca acum ar fi momentul unei revanşe în stil mare.

Tot ce se poate spune, în această fază a disputei, este că manevra a fost decodificată şi va fi contracarată prin mijloace adecvate de bun simţ şi de fair play.

Domnul Ştefan Lăpădat:

Achiziţia de fier vechi de la persoanele neautorizate este o cale de fraudare a bugetului de stat, dar în acelaşi timp de îmbogăţire a celor care lucrează în firmele de colectare a deşeurilor industriale reciclabile, pentru că preţul este mult mai mic decât s-ar cumpăra de la persoanele fizice sau juridice autorizate.

Pentru a da impresia că operaţiunile de cumpărare sunt legale, firmele de achiziţii cumpără facturi false, care aparţin unor societăţi fantomă pe care le completează după bunul plac, înşelând astfel bugetul de stat prin neplata TVA-ului şi a impozitului pe profit, bani care ajung în contul celor care administrează în timp scurt.

Societăţile care exportă fier vechi solicită în urma acestor operaţiuni, rambursări de la TVA, care interpun pe bonuri de achiziţie, societăţi fictive sau care utilizează facturi false sau de provenienţă ilicită.

Comercializarea fierului vechi a rămas o afacere profitabilă pentru cei care şi-au propus să ajungă bogaţi fără muncă, deopotrivă persoane fizice şi juridice.

Solicit Ministerului Finanţelor Publice şi Ministerului Administraţiei şi Internelor să ia măsurile corespunzătoare legale pentru a pune capăt acestui sistem de fraudare a bugetului de stat care s-a extins în toată ţara generând "mafia fierului vechi".

Domnul Corneliu Ciontu:

Urându-vă o zi după voia dumneavoastră, închei prima parte a lucrărilor de astăzi.