Dezbateri parlamentare

Domnul Marin Almăjanu:

"Cine este întâiul demagog şi populist al ţării?"

Preşedintele Traian Băsescu a venit, săptămâna trecută, în Parlamentul României, pentru a ţine un discurs de bilanţ roz, înainte de începerea campaniei electorale pentru alegerile locale.

Acesta a încercat să aducă cele mai tari argumente în favoarea iertării păcatelor portocalii, care au avut un efect devastator: au sărăcit excesiv România, ne-au înglodat în datorii pentru multe generaţii de acum încolo şi au falimentat şi blocat educaţia, sănătatea, administraţia, dar şi economia în ansamblul ei!

Dumnealui şi-a scos toate armele din dotare şi, într-un discurs de o oră şi jumătate, a ţinut să ne convingă că măsurile de austeritate erau obligatorii şi că nu se putea altfel. Dar realitatea din viaţa românilor este cu totul alta: se dovedeşte, pe zi ce trece, că aceste măsuri nu au fost necesare şi nu au reprezentat altceva decât o neînţelegere a mecanismelor economice.

Dacă măreţele şi inteligentele sale guverne ar fi fost în stare să ia nişte măsuri corecte, mai cu seamă în 2009, ar fi evitat descreşterea cu 7% a economiei, limitând-o în zona unui procent de doar 3-4%, ar fi evitat recesiunea, în 2010, şi, prin urmare, nu ar fi "instaurat" scăderi abrupte de salarii şi creşteri de taxe şi impozite, peste noapte!

Chiar şi împrumutul de la FMI a fost excesiv dimensionat, iar condiţiile acestuia s-au întrecut în a sufoca economia şi întreprinzătorii privaţi! Dovada este simplă: când s-au estimat banii necesari, prognoza de creştere economică a autorităţilor era de 5% pe an, în 2009 şi 2010. Realitatea a fost o descreştere a economiei cu 9% în cei doi ani. Prin urmare, eroarea de estimare a fost de "Guiness Book", de 19% din PIB, ceea ce, la un PIB aproximat la 130 miliarde de euro înseamnă 24,7 miliarde de euro. La 30% venituri bugetare, aceasta înseamnă un cost de oportunitate - bani neîncasaţi datorită evoluţiei profund negative a economiei - de 7,4 miliarde de euro. Această sumă era suficientă pentru a acomoda "economia" rezultată prin scăderea salariilor şi creşterea peste noapte a taxelor.

În aceeaşi perioadă cu România, alte ţări au avut abordări diferite. Cehia a refăcut calculele şi a acuzat public FMI pentru supradimensionare, Polonia a luat doar o asigurare şi nu a tras banii, Turcia a negociat un an, până când nevoile au trecut, ceea ce i-a permis să scape fără recesiune.

Uitându-ne în jurul nostru, putem avea exemple mult mai bune în privinţa a ceea ce ar fi trebuit făcut cu adevărat: decizia de creştere a taxelor nu se ia peste noapte! Există un proces de bugetare, simulări, iar criza nu începe când o declară autorităţile, ci economia este cea care semnalizează unde se situează şi care-i sunt necesităţile!

Astfel, s-a dovedit cu vârf şi îndesat că deciziile domnului Băsescu, implementate la foc automat de către ascultătoarele sale echipe guvernamentale, au dat greş, iar austeritatea fără măsuri de stimulare a economiei s-a dovedit o ipoteză complet falsă!

Domnul Băsescu a vrut o scădere bruscă şi dureroasă a salariilor şi o creştere intempestivă a taxelor, fără să-i pese vreun moment de consecinţele dramatice ale acestor măsuri drastice, care au însemnat doar lipsă totală de viziune! Acum este evident faptul că absenţa instrumentelor de stimulare a economiei nu a făcut decât să adâncească problemele economice.

Şi cine vrea oare să mărească salariile, chiar cu o săptămână înainte de alegerile locale, acum?! Nimeni altul decât cel care ne-a vorbit, tot timpul, în aceşti trei ani de guvernare pd-istă, doar despre populismul şi demagogia celor care au cerut revenirea la normalitate şi respectarea drepturilor românilor...