Dezbateri parlamentare

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Ştefan Baban care e proaspăt sosit şi care a obţinut şi el rezultate bunicele pe acolo pe meleagurile lui.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Nefiind încă închise socotelile cu alegerile, mi-am îndreptat atenţia la fiscalitatea din România. Chiar aşa se şi cheamă intervenţia mea de astăzi "Atenţie la fiscalitatea din România".

După ani de zile în care s-a tot vorbit despre nivelul ridicat al fiscalităţii din România, care în nici un caz nu reprezintă o atracţie pentru investitorii străini, sau o cale prioritară de dezvoltare a afacerilor întreprinzătorilor autohtoni şi de menţinere în viaţă a sectorului privat românesc, din ce în ce mai multe voci, pertinente, atrag atenţia că a venit timpul ca guvernul să adopte cât mai urgent măsuri drastice şi viabile pentru reducerea taxelor şi impozitelor din această ţară.

De la oameni de afaceri români şi străini, reprezentanţi ai unor instituţii financiare internaţionale şi terminând cu analiştii economici, toţi sunt de acord că guvernul actual trebuie să înţeleagă că flexibilizarea sistemului fiscal este vitală, mai ales acum, în situaţia în care se află România, care este întrecută la acest capitol de mai toate ţările din Europa de Est.

Că acest lucru este necesar şi imperativ o demonstrează şi declaraţiile făcute de oficialităţile române în legătură cu acest subiect în ultimele două săptămâni, şi să sperăm că ele nu au fost făcute pentru campania electorală ce s-a derulat sau pentru a impresiona reprezentanţii institutelor financiare internaţionale care s-au aflat în România în ultimul timp.

Rămâne de văzut când se va proceda la aplicarea efectivă a acestor decizii. Relevante sunt din acest punct de vedere numeroasele promisiuni de reducere a taxelor asupra forţei de muncă sau pe profit, care vor fi aplicate începând cu 2005 şi într-un procent prea timid de 2-3%, fapt care face ca, abia prin 2006-2007, aceste facilităţi să fie simţite de principalii beneficiari. Iar politica stimulentelor fiscale, acordate pe alese şi nu întotdeauna pe criterii strict economice, nu va avea efectul scontat dacă fiscalitatea sufocantă, prin sumedenia de taxe şi impozite, care grevează deopotrivă societăţile de stat şi private, se va păstra în continuare la acelaşi nivel.

Chiar dacă la acest moment nu s-ar ţine cont de declaraţiile şi avertizările cunoscătorilor în domeniu, precum şi de datele pe care le oferă economia reală, nu avem ce face când pentru reducerea taxelor militează şi condiţiile de preaderare la Uniunea Europeană. Dacă ne uităm, măcar cu coada ochiului, la ce s-a întâmplat în această perioadă cu cele 10 noi membre ale Uniunii Europene, constatăm că au mizat, fără excepţie, exact pe fiscalitatea redusă pentru atragerea oamenilor de afaceri străini.

S-a creat o adevărată competiţie în zona Europei Centrale şi de Est pentru crearea unui cadru investiţional cât mai favorabil, noile membre urmărind să-şi sporească gradul de atractivitate prin reducerea taxelor aplicate activităţii economice, iar impozitul pe profit, de 20% faţă de 31,32%, cât este în Uniunea Europeană spune totul. Nu mai vorbim de taxele aplicate asupra forţei de muncă, care prin diminuarea lor au făcut această zonă să devină favorabilă creării de noi locuri de muncă reale, şi nu ca în ţara noastră, unde pentru fiecare angajat firma plăteşte taxe egale cu venitul acestuia şi deci existenţa muncii la negru, a economiei subterane devine rentabilă pentru ambele părţi, firmă şi angajat, dar în detrimentul economiei reale, a întreprinzătorilor mici şi mijlocii corecţi şi a investiţiilor străine.

Poate că analizând aceste date şi procente, autorităţile româneşti vor considera că semnalul de alarmă tras este foarte puternic şi că este timpul ca politica fiscală românească în raport cu investitorii, să sufere o schimbare esenţială.

Dacă nici în acest ceas, aproape de cel de-al doisprezecelea, nimeni nu reacţionează pozitiv, propunând şi aplicând un plan de măsuri eficiente de reducere a fiscalităţii, atunci nimic nu va mai servi la redresarea economiei naţionale şi la scoaterea ei la liman: nici ştergerea datoriilor de mii de miliarde pentru firmele aflate în prag de privatizare, nici stimulentele punctuale acordate cu dedicaţie anumitor companii. Iar în acest caz, nici România nu se va putea număra printre membrele Uniunii Europene, indiferent cât de multă bunăvoinţă ne-ar arăta aceasta.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Florin Iordache depune declaraţia la secretariat.