Dezbateri parlamentare

Domnul Dorel Covaci:

"Traseismul înfloreşte în Parlamentul României - numirea lui Teodor Meleşcanu la şefia SIE"

Proaspăta numire a senatorului PNL de Prahova, Teodor Meleşcanu, de către Preşedintele Traian Băsescu, la conducerea SIE este o oglindă a ceea ce a ajuns manipularea şi oportunismul la nivel de vârf.

Dacă până mai acum câteva zile cei doi sus-puşi protagonişti erau exponenţi de vârf ai unor poli de putere care se ciocnesc continuu, în mod miraculos zidul s-a prăbuşit, diferenţele de convingeri s-au topit, viziunile s-au îngemănat. Senatorul Meleşcanu a găsit de cuviinţă ca, din mijlocul protestului parlamentar al USL, îndreptat împotriva puterii, al cărui artizan a fost, în calitate de vicepreşedinte al Biroului permanent PNL, să sară drept în braţele celor pe care i-a hulit şi să joace Hora Unirii.

Se pare că antipatia şi ranchiuna faţă de Traian Băsescu au fost şterse cu buretele, din moment ce senatorul PNL Meleşcanu a trecut peste replica celebră, asezontă cu râsul ironic caracteristic preşedintelui, prin care se îndoia de capacităţile intelectuale ale interlocutorului său de a trece testul de inteligenţă pentru intrarea în şcoala de marină.

A fost diplomat în era ceauşistă, în 1996 a intrat în Senat, pe listele PDSR. În 1997 a fondat Alianţa pentru România, apoi a devenit prim-vicepreşedinte şi vicepreşedinte PNL. În 2004 s-a întors în Senat, de data aceasta pe listele Alianţei D.A. A fost ministru de externe în Guvernul Văcăroiu, ministru al apărării naţionale şi interimar al justiţiei, în Guvernul Tăriceanu.

Cu o biografie extrem de pestriţă, este greu, nu numai pentru electoratul votant al domnului Meleşcanu, ci şi pentru noi, colegii parlamentari, care i-am fost aproape, să ne facem o idee despre adevăratele convingeri politice ale Domniei Sale. Că doctrina şi ideologia politică nu mai înseamnă mare lucru pentru mulţi parlamentari ai zilelor noastre ne-am convins, însă, totuşi, o nestatornicie, o bâlbâială atât de accentuată şi o lipsă de identitate, ca om politic, care pleacă şi revine dintr-un partid în altul, cu nonşalanţă şi candoare, de parcă ar face turul bodegilor de pe bulevard, sunt ieşite din comun.

La vânătoare de funcţii şi avantaje, unii dintre noi nu se mai gândesc la ridicolul şi derizoriul în care se îmbracă singuri şi se aruncă cu capul înainte, fără a le păsa că, totuşi, au făcut şi au reprezentat ceva în domeniul politic, diplomatic, ştiinţific sau academic, ceva care le cere, în primul rând, asumarea unei poziţii de demnitate publică.

E păcat ca astfel de cariere să se sfârşească într-o notă penibilă, ca oameni de calibru şi competenţe înalte să lase scrupulele la o parte, lingând pantofii celui care le aruncă o bucăţică pe pâine.

Trăgând linie, rămâne să ne lămurim cum se poate autodefini domnul Teodor Meleşcanu în faţa alegătorilor: politician, şef obiectiv şi neîngenuncheat al spionajului sau viitor instrument torţionar al Clanului PDL? Întrebarea nu e retorică, şi aşteptăm o lămurire din partea fostului nostru coleg.