Dezbateri parlamentare

Domnul Marian-Cătălin Predoiu:

Domnul deputat Constantin Codreanu, PMP. Nu e. Da?

Vă rog. Nu v-am văzut, că eraţi...

Domnul Constantin Codreanu:

Bună dimineaţa!

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi are titlul "Aniversarea Decretului imperial de recunoaştere a minorităţilor înrudite meglenoromână şi aromână" şi va completa, într-un mod mai mult decât util, sper eu, semnificaţiile istorice ale zilei amintite de antevorbitori.

La 9 mai se împlinesc 112 ani de la recunoaşterea românilor din Imperiul Otoman ca naţiune distinctă de poporul elen, prin Iradeaua, adică Decretul sultanului Abdul Hamid al II-lea. Românii balcanici au fost ultima naţiune, a şaptesprezecea din Imperiul Otoman, căreia i s-au recunoscut drepturile naţionale.

Decretul din 9 mai 1905 nu a fost o iniţiativă otomană. Fără intervenţia energică a României, sultanul nu ar fi emis decretul. Demersurile româneşti pentru obţinerea lui au durat mai mult de patru ani şi s-au datorat ambasadorului României la Constantinopol, Alexandru Emanoil Lahovary, şi colaboratorului său Gheorghe Derussi.

Decretul din 9 mai 1905 a reprezentat un mare succes diplomatic al României, în favoarea minorităţilor sale înrudite, meglenoromână şi aromână, care obţineau dreptul la autoconducere locală, serviciu religios şi şcoală în limba maternă.

Decretul sultanului turc, emis la cererea şi sub presiunea statului român, a consacrat România, avant la lettre, drept stat înrudit al meglenoromânilor şi aromânilor din Balcani, termen adoptat astăzi de către Comisia de la Veneţia şi Consiliul Europei, iar pe meglenoromâni şi aromâni i-a consacrat drept minorităţi înrudite cu statul român.

România a susţinut exemplar, decenii la rând, şcolile şi bisericile confraţilor aromâni şi meglenoromâni, atât în dialectele aromân şi meglenoromân, cât şi în dacoromâna literară, şi doar instalarea de către sovietici a comunismului în ţară a întrerupt acest proces.

Din 1948, până în prezent, numărul conaţionalilor noştri de dialect meglenoromân şi aromân este în continuă scădere, aceştia fiind supuşi unor intense procese de aculturaţie şi asimilare etnolingvistică în cele patru state în care ei sunt autohtoni.

În această situaţie, este nevoie să ne gândim la nivelul Parlamentului, Guvernului, cât şi a întregii societăţi româneşti la decizii şi noi măsuri de natură juridică, diplomatică, bisericească, educaţională, culturală, mediatică sau editorială, în beneficiul celor două minorităţi istorice româneşti din statele balcanice: meglenoromână şi aromână.

Confraţii noştri din Balcani trebuie să ştie că au în persoana României înrudite un sprijin cultural şi naţional de nădejde.

Vă mulţumesc.

Deputat Constantin Codreanu, PMP, diaspora.

Domnul Marian-Cătălin Predoiu:

Mulţumesc şi eu.