Dezbateri parlamentare

Domnul Adrian Florescu:

"Am făcut ce trebuia pentru ţară"

Văzând că prea mulţi ţârcovnici, care trag clopotele şi cântă în strana USL, îngână rânjind prohodul democrat-liberalilor, m-am decis să mă adresez teleormănenilor, în general, şi membrilor PDL, în special, pentru a prezenta punctul meu de vedere asupra situaţiei de fapt.

Alternanţa la putere este o caracteristică definitorie a oricărei democraţii consolidate, iar faptul că, pentru prima oară în România, schimbarea nu s-a făcut prin alegeri, ci prin moţiune de cenzură, trebuie acceptat ca atare, pentru că şi moţiunile fac parte din jocul politic democratic.

Azi, rolurile s-au schimbat, USL a ajuns la putere, noi ne-am mutat în băncile opoziţiei, asta nu e un capăt de ţară. Lucrurile se complică, însă, dacă ne gândim că trecerea moţiunii a fost posibilă printr-o masivă migraţie politică, care a bulversat arcul guvernamental, iar printre cei care şi-au trădat convingerile şi pe alegători, s-au aflat, din păcate, şi colegi de -ai noştri. Toată această bulversare vremelnică a eşichierului politic are pentru noi şi o parte bună; PDL s-a curăţat de oportunişti şi demagogi, care s-au folosit de partid pentru realizarea unor interese personale sau de grup, iar când au văzut că -şi pierd privilegiile au dat bir cu fugiţii în tabăra temporar câştigătoare.

Pentru că este clar că fundamentul pe care s-a clădit Guvernul Ponta este unul fragil, iar dictonul " iubesc trădarea, dar îi urăsc pe trădători" începe să se adeverească săpând la temelia noii construcţii.

Deja filialele liberale şi pesediste din diaspora contestă primirea senatorului Badea în USL şi ameninţă cu demisia în bloc, dacă acesta va fi propus pentru un nou mandat. Aceleaşi nemulţumiri şi reacţii de respingere a " intruşilor" au început să se manifeste şi în ţară, în unele filiale judeţene ale USL existând chiar riscul de implozie. Dar asta nu ne bucură pentru că s-ar putea crea o instabilitate politică, situaţie care, în actualul context internaţional, ar fi catastrofală pentru România.

Noi am fost şi rămânem responsabili faţă de destinul ţării şi am dovedit asta când am luat măsurile de austeritate, dureroase, dar mai mult decât necesare în momentele respective, asumându-ne riscuri electorale majore. Ca membru al Comisiei Economice a Camerei Deputaţilor, eu însumi am susţinut politicile guvernelor Boc şi Ungureanu şi am vorbit despre asumarea riscului de a pierde o parte din susţinerea populară.

Deşi trecerea prin această criză a fost dureroasă, roadele ei au început deja să se vadă, iar faptul că organismele internaţionale vorbesc despre România ca despre "un pol de stabilitate", nu face altceva decât să confirme valabilitatea politicilor noastre care au însă un preţ electoral.

Uitaţi-vă ce se întâmplă în Europa!

Toate guvernele care au luat măsuri de austeritate au salvat ţările respective de la dezastru, dar au pierdut alegerile. Asta nu înseamnă că noi acceptăm asta ca pe o fatalitate. Va trebui să ne mobilizăm toate forţele pentru a ne păstra primarii şi preşedinţii de consilii judeţene pe care îi avem, iar până la alegerile parlamentare să-i facem pe oameni să înţeleagă că, dacă n-am fi aplicat măsurile dure, care le-au afectat într-adevăr existenţa, astăzi am fi fost în situaţia Greciei, care este în pragul falimentului.

De aceea, acum, trebuie să acţionăm în direcţia conştientizării de către populaţie a tuturor lucrurilor bune pe care le-am făcut, de la pregătirea terenului pentru luarea unor măsuri pozitive cu impact social, la faptul esenţial că România are o economie relativ stabilizată, în care echilibrele macroeconomice sunt sub control, ceea ce nu se întâmplă în prea multe ţări din Europa.

De asemenea, România se numără printre statele care, având un deficit foarte mic, dispune de spaţiu fiscal pentru acordarea unor stimuli economici, spaţiu fără de care Cabinetul Ponta n-ar fi putut reîntregi parţial salariile bugetarilor şi nici restitui banii reţinuţi din pensii.

Cabinetul Ungureanu era pregătit să reîntregească integral salariile în luna iunie, dar n-a mai apucat s-o facă şi nici măcar să comunice clar acest lucru. De altfel, comunicarea defectuoasă, iar uneori lipsa de comunicare, ne-au costat mai mult decât măsurile de austeritate în sine.

Nu mai departe de marţi, 15 mai a.c., a trebuit să vină Victor Ponta să-i recunoască meritele lui Bogdan Drăgoi, pentru ca opinia publică să afle că sub premierul Ungureanu s-a negociat cu Banca Mondială un împrumut-tampon de un miliard de euro cu dobândă de 3,8% pe patru ani şi, atenţie!, fără dobândă în cazul în care banii nu sunt utilizaţi. Mai avantajos decât atât nu se poate, dar alţii culeg roadele.

Până la alegerile parlamentare, actuala putere va avea suficient timp să se erodeze, mai ales dacă vom şti să promovăm realizările noastre şi să speculăm măsurile populiste care conduc la destabilizarea echilibrelor macroeconomice şi bugetare.

Sunt destui de mulţi românii care au înţeles că PDL a făcut ceea ce trebuia pentru ţară, dar trebuie să facem totul pentru ca numărul acestora să crească, iar alegerile generale să reprezinte confirmarea justeţei politicilor noastre şi să demonstreze că forţa noastră constă în consecvenţă şi solidaritate.