Dezbateri parlamentare

Domnul Angel Tîlvăr:

"Începe un an aflat sub semnul Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului"

Puţine sunt înscrisurile internaţionale cu un asemenea răsunet, o asemenea importanţă şi acoperire precum Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Cel mai tradus document al lumii, disponibil în peste 500 de limbi, această primă exprimare globală a acestor drepturi fundamentale reprezintă, fără îndoială, una dintre marile realizări ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi ale comunităţii internaţionale.

Adoptarea sa în 1948 a fost urmată de instituirea oficială a Zilei Drepturilor Omului, cu ocazia plenarei 317 a Adunării Generale de la 4 decembrie 1950. Cu acest prilej, prin Rezoluţia 423(V), statele membre, ca şi multe alte organizaţii interesate, erau invitate să celebreze faptul că toţi oamenii se nasc cu drepturi egale şi inalienabile şi cu libertăţi fundamentale.

Prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului au fost, în timp, întregite prin adoptarea altor documente fundamentale, dintre care pot fi amintite Convenţia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (1965), Convenţia internaţională asupra drepturilor politice şi civile (1966), Convenţia pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (1979) şi Convenţia drepturilor copilului (1989).

Începând cu 10 decembrie 2017, lumea întreagă şi fiecare dintre noi va fi, într-un fel sau altul, parte a campaniei de un an care va culmina cu cea de-a 70-a aniversare a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.

Principiile enunţate de această declaraţie privesc viaţa fiecărei fiinţe umane şi nu pot fi ignorate sau minimalizate. Ele îşi fac simţită importanţa în viaţa noastră de fiecare zi şi constituie trunchiul comun al umanităţii, cel care ne dă forţa pentru a apăra egalitatea, justiţia socială şi libertatea, pentru a promova pacea şi pentru a ne ridica, prin vocile şi acţiunile noastre, în apărarea celor mai slabi.

Momente precum Ziua Drepturilor Omului trebuie marcate aşa cum se cuvine, ele trebuie să reprezinte încununarea eforturilor noastre de peste an în susţinerea unor principii la fel de relevante astăzi ca şi în 1948, atunci când au fost formulate de către reprezentanţii statelor şi culturilor din toate colţurile lumii. Acum ca şi atunci, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului aduce în prim-plan valori universale şi stabileşte un standard esenţial pentru toate popoarele, pentru toate naţiunile. Trecând testul timpului, ea dovedeşte că principiile egalităţii, libertăţii şi demnităţii umane sunt perene şi contribuie la construirea unui destin mai bun pentru milioane de oameni de pe întregul mapamond.

Constituind o adevărată fundaţie pentru societatea mai bună a viitorului, actul adoptării sale de către Naţiunile Unite a fixat ţinte multiple, pornind de la satisfacerea nevoilor bazice pentru hrană, apă şi adăpost ale fiecărui om şi ajungând la dezideratele complexe ale prezentului, aşa cum sunt asigurarea accesului la educaţie, sănătate, muncă şi informaţie liberă.

În afara evenimentelor organizate cu acest prilej la nivel internaţional, regional şi naţional, fiecare dintre noi trebuie să privească în jurul său şi să cântărească influenţa majoră pe care acest document o are asupra vieţii şi lumii noastre. Încă din vecinătatea imediată, a propriei familii ori comunităţi, suntem datori să apreciem toate eforturile, mici şi mari făcute în beneficiul celor care sunt mai puţin norocoşi decât noi. La nivel personal, implicarea şi voluntariatul în sprijinul unor cauze legate de respectarea drepturilor omului reprezintă cel mai adecvat mod în care putem celebra Ziua Drepturilor Omului.

Societatea românească, în ansamblul său, trebuie să îşi aplece atenţia asupra acelor situaţii particulare, acelor zone vulnerabile ale sale, în care respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului reprezintă încă o provocare, fie că este vorba despre discriminare, intoleranţă, violenţă ori abuzuri. Acestea trebuie prevenite şi sancţionate fără ezitare, formele de educaţie cu privire la principiile enunţate în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului trebuie diversificate şi multiplicate, iar legislaţia izvorâtă din Parlamentul României, în sprijinul valorilor promovate de către acest document universal, trebuie adusă în actualitatea atât de complexă.

Flageluri, precum exploatarea şi traficul de fiinţe umane, violenţa împotriva femeilor şi copiilor, sau fenomenele complexe, precum mişcările ample de migraţie la nivel regional şi global, trebuie să fie gestionate în mod obligatoriu prin prisma acestei carte de căpătâi a umanităţii. Este unul dintre lucrurile pe care nu avem voie să îl uităm, în mod special, în acest an aniversar pentru Declaraţia Universală a Drepturilor Omului!