Dezbateri parlamentare

Domnul Valentin Rusu:

"Pactul fiscal european - soluţie împotriva politicienilor"

În anii de studenţie citeam cu mare plăcere operele economiştilor clasici şi poate că nu înţelegeam atunci atât de bine de ce aceştia se opuneau cu toată convingerea funcţionării financiare a statelor cu ajutorul deficitelor bugetare, finanţate prin intermediul împrumuturilor.

Temerile economiştilor clasici nu erau legate de posibila dezvoltare a statelor cu ajutorul împrumuturilor, ci de posibilitatea ca politicienii, în dezinteresul lor pentru viitorul unei naţiuni, să dea o destinaţie iraţională fondurilor împrumutate.

Trebuie să recunosc că imediat ce criza datoriilor suverane din zona Uniunii Europene s-a instalat nu am putut decât să revalorizez teoriile pe care le studiasem în facultate.

Criza finanţării datoriilor publice, dinamica accelerată şi nesustenabilă a acestora, creşterea poverii fiscale asupra propriilor cetăţeni nu au decât un singur numitor comun: politicienii.

Politicienii sunt cei care au întins la maximum potenţialul financiar al statelor, considerând bugetele publice drept nişte saci fără fund şi ignorând impactul intergeneraţional pe care o decizie iraţională prezentă îl va avea asupra propriilor copii.

Politicienii sunt cei care au ignorat ciclicitatea economică, uitând că boom-ul economic şi recesiunea sunt constante ale economiei de piaţă şi că orice decizie politică trebuie modelată în funcţie de contextul economic.

Politicienii sunt cei care au privilegiat capitalul electoral în pofida capitalului productiv şi a investiţiilor în creşterea şi dezvoltarea propriei economii şi societăţi.

Politicienii sunt cei care au creat iluzia că standardul de viaţă al unui popor creşte prin respectarea unor legi votate în parlamente, şi nu prin respectarea legilor economiei de piaţă.

Politicienii sunt cei care ar sacrifica oricând şi oricum viitorul propriilor alegători, numai ca prin aceasta să poată fi realeşi.

Pentru acest şir lung de motive, Pactul fiscal asupra căruia s-a convenit, în principiu, în data de 9 decembrie 2011, la Bruxelles, şi care a fost consolidat săptămâna trecută, cu ocazia ultimului Consiliu European, încearcă să încorseteze decizia politică în materia politicilor fiscal-bugetare.

Pactul fiscal nu va mai da dreptul parlamentelor şi guvernelor politice să adopte măsuri economice şi sociale care nu dispun de acoperirea financiară necesară. Includerea unui nou criteriu nominal, pentru stabilitatea fiscal-bugetară, nu este numai o bucurie, prin faptul că înlătură populismul politic din decizia fiscală, ci şi o reală provocare pentru toate statele europene, care vor fi obligate la ajustări bugetare severe.

Aproape fără excepţie, toate statele europene se confruntă cu puternice deficite structurale, determinate, evident, de probleme structurale: deficite ale fondurilor de pensii publice, ca urmare a îmbătrânirii populaţiei, deficite ale sistemelor de sănătate, ca urmare a lipsei de eficienţă a utilizării acestor fonduri, deficite ale fondurilor de şomaj, din pricina unei constante degradări a ratei de ocupare şi de investiţii insuficiente în resursa umană.

Acestea sunt provocările la care oamenii politici europeni şi români trebuie să răspundă urgent, dincolo de interesul personal sau de partid al fiecăruia. Acestea sunt problemele care, odată rezolvate, pot conduce la reinstaurarea stabilităţii financiare şi la reinstaurarea încrederii în economia de piaţă şi în oamenii politici. Electoratele europene cunosc, poate, mai bine decât oamenii politici aceste provocări şi sunt convins că vor susţine soluţii raţionale de rezolvare a acestora.