Dezbateri parlamentare

Domnul Viorel Hrebenciuc:

"Nevoia de solidaritate şi de responsabilitate"

Am asistat în ultima vreme - de fapt, în ultimii 2-3 ani - la ceea ce poate fi considerată cea mai gravă depreciere a discursului de solidaritate şi de înţelegere empatică faţă de oameni, confruntaţi zilnic cu o autoritate care, sub masca reformării instituţionale, nu a făcut altceva decât să submineze constant resursele de supravieţuire ale majorităţii cetăţenilor.

În contextul dramatic al acestei ierni, efectele acestei stări de lucruri au fost poate mai vizibile, marcând suplimentar - dacă mai era nevoie - neputinţa şi inerţia gestionarilor politicilor guvernamentale. Funcţionarea instituţiilor în astfel de situaţii este definitorie pentru o evaluare reală a succesului sau eşecului politicilor puse în practică de un guvern şi, din această perspectivă, guvernanţii au înregistrat mai degrabă un alt eşec. Din păcate, substituind argumentaţiei de substanţă etichetele ofensatoare, deriziunea ori ironia ieftină - ca forme de relaţionare putere - opoziţie şi/sau putere-societate - decidenţii coaliţiei majoritare nu au arătat că şi-ar dori cu adevărat crearea unui climat de minimă colaborare politică şi un real dialog cu societatea.

Mai mult, discursul vetust, arogant şi autosuficient despre "lenea" şi trândăvia unora şi hărnicia celorlalţi nu a fost nici constructiv şi nici mobilizator şi dacă, sub o astfel de retorică, s-a încercat suplimentarea arsenalului ideologic al celor care susţin statul minimal, centrat pe un individ ipotetic, disciplinat, loial puterii şi dispus să digere diverse enunţuri rupte de realitate, cred că s-a procedat şi eronat, dar şi necinstit. M-aş fi aşteptat să-i aud pe cei de la putere vorbind despre responsabilitatea statului faţă de cetăţean, despre datoria statului de a presta servicii publice cel puţin decente, despre responsabilitatea Guvernului în a asigura funcţionarea normală a societăţii, în calitatea sa de deţinător al celor mai importante pârghii de gestionare colectivă a riscurilor. Pentru că, dacă statul român nu mai poate gestiona riscuri previzibile, cum sunt cele generate de specificul climatului, ce vom face dacă vom avea alte fenomene, mult mai periculoase?

Celor care au trâmbiţat împotriva gestului politic al opoziţiei de a boicota activitatea parlamentară până la revenirea acesteia în cadrele normalităţii constituţionale, ca şi acelor politicieni de la putere care au readus în actualitate metodele anilor `50, revitalizând etichetarea şi înfierarea politicianistă prin "gazetele de perete", le spun că parlamentarii USL erau acolo unde a fost necesar: căutând să sprijine eforturile pentru ajutorarea oamenilor care au fost loviţi de zăpezi şi viscol, organizând centre de colectare sau participând la alte acţiuni în sprijinul comunităţilor grav încercate de vicisitudinile iernii din Buzău, Vrancea, Călăraşi şi din celelalte judeţe afectate. Şi vreau încă o dată să le mulţumesc tuturor celor care au contribuit la aceste acţiuni, pentru că au făcut dovada că solidaritatea rămâne cea mai semnificativă valoare a societăţii româneşti, dincolo de orice discurs ori agendă politică. Iar guvernanţilor le reamintesc că nu putem fi o societate puternică şi eficientă dacă vom continua fragmentarea ei, dacă vom dezvolta strategii de supravieţuire individuală, dacă nu vom învăţa să lucrăm împreună şi să respectăm regulile.