Dezbateri parlamentare

Domnul Ion Stan:

"Reflecţii pe marginile zdrenţuite ale scrisorii deschise adresate de Mircea Geoană prietenilor săi dragi - membri, simpatizanţi şi votanţi ai Partidului Social Democrat"

Cu vântul care crede că-i suflă în pupă, după călătoria efectuată peste ocean, Mircea Geoană a lansat, pe 13 februarie 2012, o ofertă voalată de sciziune a Partidului Social Democrat. Scrisoarea deschisă a acestuia, a câta la număr după accentuarea declinului său politic ?!, adresată "Dragi prieteni - membri, simpatizanţi şi votanţi ai Partidului Social Democrat", este o nouă dovadă a şocului psihologic din care autorul nu-şi mai poate reveni din acea noapte de pomină a lunii decembrie 2009, când s-a culcat învingător şi s-a trezit năucit şi învins. Atunci, iresponsabilitatea, vanitatea şi orgoliile fără măsură, prostia şi servilismul marionetei politice au năruit eforturile şi înşelat încrederea celui mai mare partid, precum şi a peste cinci milioane de alegători care l-au dorit preşedintele României.

Învins de cancerul trădării care i-a purtat paşii pe la porţi străine, consiliat fiind de un năimit cu patent, l-am numit pe mercenarul Cozmin-Horea Guşă, care a fost izgonit din staff-ul Partidului Social Democrat, dar şi de la fostul Partid Democrat Liberal, tocmai pentru jocuri oculte, Mircea Geoană pozează în apărătorul partidului, în care nu-şi mai are locul, încercând să dea altora poveţe din magistrala sa gândire inspirată din învăţăturile lui Traian Băsescu către iudele din toate partidele.

Campionul schimbărilor la faţă, Mircea Geoană îl acuză pe preşedintele Partidului Social Democrat că "pune în pericol schimbarea adevărată şi schimbarea guvernării Băsescu". sclavul matriarhal face această afirmaţie tocmai după ce a dus solie secretă din partea lui Traian Băsescu peste ocean. Şi se pretează acestui fariseic gest de opozant, doar ca diversiune, pentru a îndepărta atenţia de la adevăratul scop al misiunii sale la Washington: "avioane F-16 în schimbul impunităţii lui Traian Băsescu".

Senatorul "independent" Mircea Geoană, care a făcut din politică o sursă de profituri oneroase personale ilicite, pentru care a început să facă potecă la DNA, după ce şi-a compromis şi ultima spoială de onestitate, încearcă să se erijeze în salvatorul idealurilor social-democrate, al Partidului Social Democrat şi al electoratului de stânga. Dar ce legătură are acest autodefinit "cetăţean profund îngrijorat" cu social-democraţia? Cizmele de şantier purtate în campania pentru Primăria Capitalei sau oportunismul celor care au topit social-democraţia românească tradiţională în creuzetul făuririi partidului unic al dictaturii instaurate sub cizmele sovietice ?

"Cine are trădarea în sânge, va continua să trădeze", plagiază Geoană, tocmai din caracterizarea pe care Ion Iliescu i-a făcut-o, nimănui altcuiva decât lui... Mircea Geoană. Memoria scurtă, ideile puţine şi fixe îl vor ţine pe Geoană veşnic tânăr, ba chiar s-ar putea să-1 întoarcă în timp la mintea copilăriei. El, un "retro", un "cripto" intolerant, precum focul luptei de clasă, în care s-a călit, chiar şi în familie, nu poate înţelege şi accepta consensul transpartinic asupra unor chestiuni punctuale care privesc interesul naţional. Dacă preşedintele social-democraţilor, Victor Ponta, a identificat o sumă de priorităţi de interes naţional, cu privire la care este nevoie de consens politic, Geoană o ţine pe-a lui, una din două: ori Ponta este ca şi el, un pion pe tabla şahului politic al singuratecului din Palatul Cotroceni, ori, tot ca şi el, cu bună ştiinţă sabotează din cea mai înaltă poziţie Partidul Social Democrat.

Marioneta politică este incapabilă să înţeleagă că a fi în opoziţie nu însemnă să ratezi şansa realizării interesului naţional. A nu fi de acord cu adversarul politic în chestiuni principiale, care vizează interesul naţional şi a respinge consensul care poate duce la împlinirea aspiraţiilor naţionale este acelaşi lucru cu a fi împotriva voinţei poporului. Opoziţia nu se face ca scop în sine şi nici pentru a fi împotriva intereselor naţionale. În lupta politică, opoziţia vizează căile, mijloacele şi opţiunile politice de realizare a interesului naţional, fiindcă unele pot fi costurile şi rezultatele politicii de dreapta şi altele ale politicii stângii.

Mircea Geoană este un poltron abject. Asemenea lui Traian Băsescu, minte precum respiră. El afirmă, fără să tresară, că Victor Ponta a ajuns să susţină Guvernul lui Traian Băsescu. Dovada: parlamentarii coaliţiei de la putere i-au aplaudat discursul rostit cu prilejul învestiturii guvernului. Cine respectă adevărul şi are şi maturitatea politică necesară, dublată şi de înţelegerea momentului politic, nu ar putea să fie de acord cu raţionamentul de doi bani al senatorului "independent" Geoană.

Senatorul de Dăbuleni se arată şi foarte intransigent, "(...) în privinţa acestui membru nu poate exista înţelegere sau iertare, chiar dacă el este însuşi preşedintele PSD." Nici în privinţa lui Geoană nu trebuie să existe înţelegere şi nici iertare, până nu dă seamă de milioanele evaporate sub mandatul său de preşedinte din vistieria partidului şi nu aduce, ca venit la partid şi milioanele cash cu care a fost sponsorizat la negru şi care a crezut că i se cuvin, drept pentru care le-a dirijat în conturile largi ale familiei, deschise prin paradisurile fiscale.

Nu ştim cine sunt prietenii dragi cărora Mircea Geoană li se adresează. Vorba vine. Toată lumea ştie că "reevaluatul" Geoană are poteci bătătorite la Palatul Cotroceni şi la Baza militară "Haiducul". Toată lumea înţelege că în puţinele şi săracele sale rânduri de scrisoare, nu face altceva decât să împărtăşească, celor dispuşi să-l ia în seamă, propria dramă existenţială. O dramă pentru care nu putem avea decât o singură replică: "Piei Satană!"