Dezbateri parlamentare

Domnul Valer Dorneanu:

Întrerupem lucrările la acest punct şi trecem la partea a doua a lucrărilor de astăzi destinată răspunsurilor la întrebări şi interpelări.

V-aş ruga să lăsaţi controversele pentru mâine, să putem începe partea a doua a şedinţei noastre de astăzi.

L-aş ruga pe domnul secretar de stat Gavril Baican să răspundă întrebării domnului deputat Ştefan Baban cu privire la negocieri energetice în favoarea altora.

Rog colegii să păstreze liniştea ca să nu se transmită în direct la radio convorbirile dumneavoastră particulare la telefon.

Domnul Gavril Baican:

Stimate domnule deputat,

Referitor la interpelarea dumneavoastră privind contractul de privatizare cu firma italiană "Energo", vă comunicăm următoarele:

Contractul de concesiune este un instrument folosit nu numai în România ci şi în alte jurisdicţii şi care completează capacitatea legală a unui operator de a desfăşura într-o anumită zonă un anumit serviciu de interes public. Astfel, în măsura în care vor răspunde condiţiilor din caietele de sarcini aprobate de guvern, operatorii de distribuţie, adică cele opt filiale ale Societăţii "Electrica" vor fi îndreptăţite să semneze cu Ministerul Economiei şi Comerţului un contract de concesiune privind serviciul de distribuţie din zona sa de activitate.

În mod normal, şi cele două societăţi de distribuţie "Electrica" Banat şi "Electrica" Dobrogea, supuse privatizării şi unde s-au încheiat negocierile cu investitorul italian "Enel", vor avea dreptul să încheie astfel de contacte de concesiune. Cele două societăţi şi după privatizare rămân societăţi, respectiv persoane juridice de drept românesc care vor continua să asigure servicii publice de distribuţie din zona geografică respectivă.

Conform reglementărilor în vigoare, la activităţile de tip monopol natural, stabilirea tarifelor de distribuţie de energie electrică se face de către reglementator pe principiul costuri recunoscute plus profit. În acest fel, toate costurile justificate se reflectă în tarif, inclusiv cele provenite din taxe, redevenţe şi impozit. Este deci de înţeles că o creştere a acestor costuri va duce în mod direct la creşterea tarifelor la consumatorii finali. O redevenţă nejustificat de mare ar duce la o creştere artificială a tarifelor, creştere care nu este nici în favoarea şi nici în defavoarea operatului sau a companiei "Enel", ci ar fi doar în defavoarea consumatorului.

Să nu uităm că prin contractul de concesiune despre care vorbim, se concesionează doar un drept de operare nu şi active, deci o redevenţă ridicată nu ar avea nici un temei economic.

Cu alte cuvinte, acea redevenţă, să spunem de 1%, aşa cum a fost ea amintită în interpelare, ar duce în mod direct la o creştere a tarifului de distribuţie în acelaşi procent, fără a oferi nici un beneficiu operatorului sau investitorului.

Referitor la tranzacţia de privatizare a celor două filiale ale Societăţii "Electrica", se poate spune că s-a obţinut un preţ comparabil cu alte tranzacţii din regiune, ţinând cont de contextul global şi cel specific în aceste afaceri. S-au implementat, de asemenea, împreună cu A.N.R. mecanisme şi tarife transparente şi stabile conform cu acquis-ul Uniunii Europene şi s-a reuşit o protecţie corespunzătoare contra fenomenului de inflaţionare artificială a tarifului la consumator.

Stabilirea tarifelor în acest domeniu este strict reglementată şi nu este dictată de un investitor sau altul. Prin sistemul de tarifare supravegheat şi controlat de către ANR, ca autoritate independentă în domeniu, posibilitatea ca Enel să aplice majorări este total greşită.

Sistemul de tarifare este un instrument complex care funcţionează în toate ţările Uniunii Europene şi care prevede, printre altele, şi un plafon limită sau maximal cu privire la creşterile de tarife. Acest plafon maximal nu este obligatoriu să fie atins dacă costurile nu sunt justificate şi acceptate de ANR.

Considerăm că am răspuns la întrebările dumneavoastră şi dorim să vă asigurăm de faptul că privatizarea celor două societăţi de distribuţie a energiei electrice o considerăm un succes, care va duce la îmbunătăţirea serviciilor de distribuţie pentru consumator şi la întărirea celor două companii de distribuţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă domnul deputat Baban are vreo obiecţie şi vreun comentariu la ce s-a spus. Vă rog, aveţi cuvântul!

Domnul Ştefan Baban:

Un minut, domnule preşedinte!

Domnul Valer Dorneanu:

Mai mult nu pot să vă dau, potrivit regulamentului.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Sper să nu fie o privatizare de succes, deja energia electrică s-a scumpit cu 1 iulie, probabil că ştiţi şi dumneavoastră, cum de altfel o să simţim toţi pe propriul buzunar, când va veni factura la finele lunii. N-am încredere în ce mi-a spus domnul ministru, pentru că noi am mai făcut privatizări de succes, cum ar fi ROMTELECOM-ul, ROMCIM-ul şi alte privatizări de succes în care am dat totul pe gratis la alţii ca acum să ne rugăm de ei să ne vândă.

Aşa că sunt total nemulţumit de ceea ce se întâmplă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Ioan Miclea va primi răspunsul de la domnul secretar de stat Grigorescu cu privire la accidentul feroviar din judeţul Teleorman.

Domnul Ioan Miclea (din bancă):

În legătură cu fierul vechi!?

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule deputat, v-am anunţat la începutul şedinţei că se transmite la radio această şedinţă. Deci, v-aş ruga să vă abţineţi de la comentarii lăturalnice în timpul dezbaterilor.

Domnul Ioan Miclea (din bancă):

Vorbeam de interpelare, nu vă supăraţi!

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule deputat, după ce veţi primi răspunsul, o să vă dau cuvântul să veniţi civilizat la tribună şi să vă spuneţi punctul de vedere.

Vă rog, domnule ministru!

Domnul Andrei Grigorescu (secretar de stat, Ministerul Economiei şi Comerţului):

Stimate domnule deputat,

Referitor la interpelarea dumneavoastră privind măsurile luate pentru gestionarea deşeurilor de fier vechi, vă comunicăm următoarele:

Pentru contracararea unor aspecte negative privind gestionarea deşeurilor reciclabile, în ianuarie 2001, Guvernul României a adoptat în regim de urgenţă Ordonanţa 16 care reglementează gestionarea deşeurilor reciclabile şi inclusiv a fierului vechi şi care a fost aprobată de Parlamentul României prin Legea nr.465 din 2001.

Această reglementare stabileşte obligaţiile deţinătorilor de deşeuri, obligaţiile agenţilor economici care colectează deşeurile de la populaţie, obligaţiile agenţilor economici care prelucrează deşeurile reciclabile şi, în fine, sancţiunile care se aplică pentru nerespectarea prevederilor legale.

Prin această reglementare, s-a instituit un circuit controlat al deşeurilor de la generator la consumator, urmărindu-se ca atât deşeurile colectate de la populaţie cât şi cele generate de agenţii economici să fie obligatoriu prelucrate prin societăţile de valorificare autorizate de Ministerul Economiei şi Comerţului, respectiv de Comisia Naţională pentru Reciclarea Materialelor.

În urma prelucrării, deşeurile sunt transformate în materii prime secundare, încadrate în standardele în vigoare şi se pot comercializa liber atât pe piaţa internă, cât şi pe piaţa externă.

Statul nu poate interveni asupra preţului sau condiţiilor de livrare din contractele comerciale. Fierul vechi este o marfă care, conform acordurilor internaţionale, a fost liberalizată total la export încă din 1997, introducerea de restricţii la exportul de fier vechi ar reprezenta o încălcare a acestor acorduri şi ar contraveni procesului de aderare a României la Uniunea Europeană, respectiv la capitolul "Libera circulaţie a mărfurilor".

Exportul de fier vechi se realizează pe licenţe statistice de export eliberate de către Departamentul de comerţ exterior.

În 2001-2003, spre exemplificare, au fost exportate în 2001, 1,7 milioane tone, în 2002, 2,1 milioane tone şi în 2003, 2,4 milioane de tone.

În acelaşi timp, metalurgia românească a consumat în perioada 2001-2003 următoarele cantităţi de fier vechi: 1,7 milioane, 1,9 milioane, respectiv 2,1 milioane.

Prin urmare, exportul de fier vechi se datorează atât excedentului de această materie pe piaţa internă, respectiv a cantităţilor consumate la intern faţă de cantitatea colectată şi prelucrată cât şi problemelor financiare cu care s-au confruntat unele unităţi metalurgice în achiziţionarea fierului vechi.

Ministerul Economiei şi Comerţului a efectuat controale la peste 300 de societăţi pe linia gestionării deşeurilor reciclabile, aplicând sancţiunile prevăzute de lege, iar această acţiune continuă permanent, fenomenele negative diminuându-se considerabil.

Problematica respectării legislaţiei în domeniul gestionării deşeurilor industriale reciclabile a fost introdusă în obiectul de activitate permanentă a autorităţii naţionale de control, respectiv Garda Financiară, Garda de mediu, Autoritatea Naţională a Vămilor, care desfăşoară, de asemenea, acţiuni de control la nivelul întregii ţări.

Pentru abaterile constatate au fost aplicate amenzi contravenţionale şi confiscarea contravalorii deşeurilor derulate cu nerespectarea legii, iar în unele cazuri, s-au întocmit dosare penale pentru acele abateri care au constituit infracţiuni.

În ceea ce priveşte garnitura de tren încărcată cu fier vechi din gara Oraviţa cu destinaţia Portul Constanţa, Ministrul Economiei şi Comerţului împreună cu Garda Financiară şi Inspectoratul General al Poliţiei întreprind cercetări privind legalitatea operaţiunilor derulate de firmele implicate. Şi vă vom informa asupra rezultatelor.

Din datele pe care le deţinem astăzi, rezultă faptul că proprietarul fierului vechi din respectiva garnitură de tren este Societatea "Domini Trading" SRL, fierul vechi provine de la centrala termică Anina, fiind câştigat prin licitaţie publică de către această societate.

Fierul vechi este pregătit conform standardului român SR 6058, categoria E 3 de către o societate prestatoare de servicii pentru "Domini Trading". Destinaţia garniturii era, aşa cum aţi sesizat şi dumneavoastră Portul Constanţa pentru export.

Referitor la Societatea chimică Turda şi Societatea siderurgică Călan, de fapt "Sidermet" Călan, sigur, nu fac parte din portofoliul societăţilor din coordonarea Ministerului Economiei, însă din informaţiile primite de la AVAS, Societatea chimică Turda a fost privatizată de către fostul FPS în 1997 şi de atunci a suferit mai multe vânzări şi revânzări, practic nemaiavând activitate astăzi.

În ceea ce priveşte "Sidermetul" Călan...

Domnul Valer Dorneanu:

Încercaţi să sintetizaţi, stimate coleg, pentru că s-a cerut un răspuns, nu un raport. Vă rog!

Domnul Andrei Grigorescu:

Da. Societatea "Sidermet" Călan a fost împărţită în 11 societăţi, din care "Sidermet" Călan este o societate mixtă astăzi cu un partener german care funcţionează şi a preluat personalul şi utilajele de la celelalte societăţi existente.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Domnule deputat, dacă sunteţi mulţumit de răspuns.

Poftiţi! Domnul deputat Miclea doreşte să facă un comentariu la acest răspuns.

Domnul Ioan Miclea:

Domnule preşedinte,

Ţin să vă fac cunoscut că răspunsul nu mă satisface, deoarece se abate de la întrebările pe care eu le-am pus punctual, prima fiind dacă Guvernul dumneavoastră a avut şi are un program concret de gestionare a deşeurilor de fier vechi şi reducerea exportului acestora, cum înţelege să aplice acest program şi în ce măsură politica Guvernului e în stare să controleze fenomenul exportării în exces a fierului vechi.

A doua era, sigur, s-a răspuns parţial, de unde provin cele 30 de vagoane de fier vechi.

Şi, a treia, dacă se vor lua măsuri împotriva acelora care, sigur, în aşa măsură purced la exportarea acelei cantităţi de fier vechi, şi dacă cunoaşteţi faptul că multe societăţi comerciale, mai ales cu profil metalurgic - sigur, mai este o interpelare pe linia Călanului -, deci referitor la halul în care arată această societate de referinţă, şi faptul că noi nu avem nici un program de revigorare a industriei siderurgice; cu 297 kg. de fier vechi, alături de pelete sau de minereu de fier, se pot elabora fonte şi oţeluri.

Nu ne interesează problema aceasta, vom suporta consecinţele care se vor reflecta chiar şi în capacitatea de apărare a ţării, reducând producţia de oţel. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnului deputat Mircea Costache. E prezent? Veţi primi răspunsul de la domnul Mircea Alexandru, cu privire la primarii unor comune din judeţul Buzău.

Domnul Mircea Alexandru (secretar de stat, Ministerul Administraţiei şi Internelor):

Stimate domnule deputat,

În referire la interpelarea dumneavoastră, "referitoare la abuzurile la care se pretează primarii unor comune din judeţul Buzău", şi exemplificând situaţia petiţionarilor Bălălău Jenică şi Lixăndroiu Aurică, am onoarea să vă aduc la cunoştinţă următoarele.

Din situaţia expusă şi din documentele anexate rezultă că în speţă este vorba de raporturi civile contractuale încheiate între Primăria comunei Scorţoasa, judeţul Buzău, şi unii cetăţeni, contracte ce au ca obiect cedarea unei părţi din suprafaţa de teren din proprietatea localnicilor contractanţi pentru îndreptarea drumului către Vulcanii Noroioşi, primăria obligându-se, în schimbul acestei cedări din dreptul de proprietate, la despăgubirile care sunt consemnate în contract.

Nici suprafaţa pe care proprietarul o cedează nu este certă, şi nici contraprestaţia primăriei, a acestei obligaţii corelative, fiind în funcţie de proiectul construcţiei.

Având în vedere că aspectul semnalat se referă la contracte juridice de natură civilă încheiate şi semnate de părţi, Ministerul Administraţiei şi Internelor nu are competenţa să intervină în derularea unor asemenea contracte, şi nici să le desfiinţeze în substanţa sau în efectele lor.

În cazul în care una dintre părţi este nemulţumită de modul în care s-a încheiat contractul sau de modul în care cealaltă parte îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale, se poate adresa instanţei de judecată, singura instituţie a statului de drept abilitată să se pronunţe.

Faptul că una dintre părţile contractante este primăria, nu îndreptăţeşte Executivul să intervină în acest contract, întrucât, în conformitate cu prevederile art.120 alin.1 din Constituţia României, administraţia publică din unităţile administrativ teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale, iar conform dispoziţiilor art.2 alin.1 din Legea nr.215, între Executiv şi autorităţile locale nu există raporturi de subordonare.

În concluzie, având în vedere natura actelor încheiate între cetăţeni şi primari, care sunt convenţii civile bazate pe liberul consimţământ al părţilor, precum şi raporturile constituţionale care există între Executiv şi primării, Ministerul Administraţiei şi Internelor nu are competenţă să intervină în cazurile semnalate.

Cu stimă, ministru de stat, ministru administraţiei şi internelor, Marian Florian Săniuţă. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Mircea Costache, aveţi dreptul la un comentariu.

Domnul Mircea Costache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Eu eram gata, gata să apreciez de data aceasta acurateţea răspunsului, dar constat că domnul secretar de stat obişnuieşte să se derobeze de anumite răspunderi şi să constate de fiecare dată că ministerul pe care îl reprezintă nu se poate amesteca în activitatea primăriilor.

Un minister al administraţiei, care este în slujba cetăţeanului, ca şi primăria respectivă, nu cred că se poate exonera de orice răspundere, chiar şi atunci când între cetăţeni şi primărie intervin contracte.

Era de observat în contractul pe care eu l-am anexat - spre exemplificare şi spre o mai dreaptă interpretare a legii - era de observat în acel contract că primarul le promite cetăţenilor despăgubiri în bani şi în natură, pentru suprafaţa pe care o afectează amenajarea drumului respectiv, dar el nu procedează în temei legal, precizând în convenţie că foloseşte terenul cetăţenilor pentru o utilitate publică pe durată de 5 ani. Or, este de la sine înţeles că un drum public nu se face pentru 5 ani. Asta, pe de o parte.

Pe de altă parte, a prejudicia, a priva de foloasele cuvenite unei suprafeţe de teren - ziceţi dumneavoastră că nu este precizată; se spune în contract că este de 500 mp - fie şi pe perioadă limitată, aşa cum prevede convenţia, şi a nu acorda cetăţenilor nici un drept, nici o despăgubire bănească, şi nici măcar în natură, nu cred că este o treabă de care să ne spălăm cu toţii pe mâini. Cineva trebuie să facă lumină, cineva trebuie, în actul de administraţie, să introducă legalitatea, cineva trebuie - oricâtă autonomie ar funcţiona şi de oricât de multe prerogative s-ar bucura un primar ales de cetăţeni, el nu are dreptul discreţionar de a-i prejudicia pe unii şi de a-i leza în drepturile lor.

Contractul pe care vi l-am anexat este pur şi simplu o bătaie de joc la adresa cetăţenilor, în care li se spune, aşa, vag, că li se vor da nişte despăgubiri, dar nu se spune care, şi până la urmă nu li se acordă nimic.

Eu v-aş ruga pe dumneavoastră să fiţi fericitul posesor al unei suprafeţe de teren, nu spre Vulcanii Noroioşi, domnule secretar de stat, ci spre Borş, să treacă autostrada pe care o va face Bechtel acolo, şi dumneavoastră să le-o daţi degeaba şi să consideraţi că într-un eventual act care intervine între dumneavoastră şi o autoritate publică, nu răspunde nimeni, că-i sistemul autonom şi face fiecare ce vrea.

Domnul Valer Dorneanu:

Cam dure remarcile acestea, stimate coleg. Faptul că aveţi dreptul la un comentariu, parcă vă obliga la mai multă decenţă.

Vă rog, aveţi cuvântul, domnule Alexandru.

Domnul Mircea Alexandru:

Mă simt obligat să răspund domnului deputat şi să fac precizarea că suntem într-un stat care se guvernează după Constituţie şi după legi; ceea ce am precizat anterior a avut în vedere, chiar textele precis şi concret citate din Constituţie, că în statul de drept convenţia este o înţelegere între părţi, este "pacta sunt servanta", şi dacă Ministerul Administraţiei şi Internelor şi-ar permite să intervină în convenţiile între părţi, legal semnate de fiecare, înseamnă că atunci ar comite un abuz.

Deci, am precizat în lege că statul nu poate interveni în aceste convenţii, ci numai instanţa de judecată, dacă părţile se consideră lezate în drepturile lor. Orice intervenţie a Executivului în această chestiune ar însemna abuz, şi abia atunci ar fi un drept, eventual, la o interpelare. Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Valer Dorneanu:

Următoarea întrebare a adresat-o domnul deputat Dan Brudaşcu, domnului Adam Crăciunescu, în legătură cu dificultăţile în obţinerea lemnelor de foc în mai multe localităţi din judeţul Cluj.

Aveţi cuvântul, domnule ministru.

Domnul Adam Crăciunescu (secretar de stat, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Referitor la interpelarea domnului deputat Dan Brudaşcu, înregistrată la Camera Deputaţilor cu nr.1530/2004, vă comunicăm următoarele.

Locuitorii judeţului Cluj din Munţii Apuseni beneficiază de facilităţi privind cumpărarea şi transportul masei lemnoase, în conformitate cu prevederile Legii nr.33/1996.

Acordarea reducerilor privind valoarea masei lemnoase pentru locuitorii Munţilor Apuseni se face prin ocoalele silvice care administrează fondul forestier proprietate publică a statului, pe baza datelor transmise de primarii comunelor din zonă la direcţiile silvice.

Regia Naţională a Pădurilor a vândut în anul 2003, cu valoare redusă, respectiv de 50%, 380 mc lemn, locuitorilor care beneficiază de acest drept.

Direcţia teritorială de regim silvic şi de vânătoare, organismul care aprobă cereri individuale de marcare a arborilor destinaţi tăierii de fond forestier - proprietate privată - din raza judeţului Cluj, are, începând cu data de 1 mai 2004, sediul în municipiul Cluj, localizare care avantajează locuitorii judeţului Cluj.

O dată cu modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.96/1998 prin Legea nr.120, prestaţia de servicii privind punerea în valoare a arborilor destinaţi tăierii din fondul forestier - proprietate privată a persoanelor fizice - poate fi efectuată atât de către ocoalele silvice de stat, cât şi de structurile silvice proprii, care administrează suprafaţa majoritară de fond forestier din raza localităţii respective.

Mai mult, în cazul în care proprietarii - persoane fizice - încheie contracte de administrare cu structuri silvice autorizate, cantităţile care pot fi recoltate se stabilesc pe baze contractuale şi în conformitate cu amenajamentele sau studiile sumare de amenajare.

Materialul lemnos din păduri - proprietate privată a persoanelor fizice - nu se poate recolta decât numai cu respectarea legislaţiei privind regimul silvic.

Aspectele prezentate de numitul Puca Culiţă în plângerea sa, ataşată interpelării, relevă faptul că el însuşi recunoaşte comiterea unor fapte contravenţionale şi infracţionale cum sunt: recomercializarea de material lemnos, transportul de material lemnos fără documente legale, tăieri ilegale de arbori.

Direcţia silvică Cluj a comunicat că faptele menţionate în plângere au fost comise de către petent în cadrul unui grup organizat, de etnie rromă, cu agresarea personalului silvic. Aceste fapte au fost instrumentate şi sunt în curs de instrumentare de către organele în drept, şi au stat la baza aplicării unor sancţiuni contravenţionale şi penale.

Sancţionarea violenţelor invocate în plângere intră în sfera de competenţă a instituţiilor abilitate. Acestea sunt în cunoştinţă de cauză şi şi în măsură să se pronunţe asupra vinovăţiei părţilor.

Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale este preocupat să identifice soluţii alternative şi programe, împreună cu societatea civilă şi celelalte instituţii ale statului, pentru rezolvarea unor probleme sociale, care necontrolate pot conduce la unele agresiuni asupra fondului forestier naţional. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Dan Brudaşcu doreşte să facă un comentariu.

Domnul Dan Brudaşcu:

Domnule preşedinte,

În primul rând, ţin să mulţumesc reprezentantului ministerului pentru faptul că s-a grăbit cu acest răspuns.

Aş sesiza, pentru atenţia dumneavoastră şi a domniei sale, un fapt extrem de relevant. Domnia sa spune că sunt create condiţii pentru ca persoanele îndreptăţite să beneficieze de masa lemnoasă necesară. Este invocată, evident, şi Legea nr.33/1996, şi, ca una dintre marile realizări ale momentului, faptul că pe anul 2003 s-a distribuit populaţiei marea cantitate de 380 mc de lemn, pentru ca persoanele din zona Munţilor Apuseni să se poată încălzi.

Imaginaţi-vă şi dumneavoastră câţi au beneficiat de această largheţe, exprimată în răspunsul domnului ministru.

Pe de altă parte, eu cred că modul excesiv birocratic în care s-a găsit soluţia pentru eliberarea cantităţii de masă lemnoasă eliberată, incită şi determină populaţia să ajungă în stare de a comite diverse delicte, inclusiv infracţiuni la legea silvică.

Eu aş dori să se supună atenţiei, cu toată responsabilitatea, situaţia creată, pentru că, persoane în vârstă, unele de peste 80 de ani, invocă faptul că n-au ajuns să fie în stare să-şi exploateze nici masa lemnoasă de pe propriile loturi, care le-au revenit în baza Legii nr.1, "legii Lupu", din anul 2000.

Eu consider că acest răspuns, chiar dacă este calat pe situaţia pe care am explicat-o, produsă pe raza comunei Valea Ierii, nu cred că ea trebuie să fie tratată ca o situaţie singulară, nu consider că cele afirmate aici - şi trimiterea spre calitatea de rrom a acelei persoane - reprezintă o motivaţie pentru atitudinea organelor silvice din zonă, bătăile care i-au fost administrate, faptul că i-au fost luate sculele cu care s-a deplasat în pădure, şi celelalte situaţii care intră nu numai sub incidenţa Legii penale, ci intră, dacă vreţi, şi sub incidenţa moralităţii, pentru că numai starea de sărăcie în care se găsesc mulţi dintre cetăţenii zonei Apusenilor îi împing pe unii să ajungă în situaţia de infractori privind Legea silvică.

Eu aş solicita, totuşi, ministerului să abordeze problema sau cazul Puca Culiţă cu toată responsabilitatea şi să-şi asume responsabilitatea şi în ce priveşte atitudinea unor persoane de la Ocolul silvic din zonă. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Pentru domnul Ludovic Mardari va răspunde domnul secretar de stat Pavelescu, în legătură cu Spitalul Municipal din Timişoara.

Vreţi să dezvoltaţi puţin interpelarea, domnule deputat? Vă rog.

Domnul Ludovic Mardari:

În primul rând, vreau să-mi exprim nemulţumirea că la întrebarea nr.2152 A/15 iunie 2004, adresată domnului Cristian Diaconescu, ministrul justiţiei, nu am primit răspuns, deşi au trecut cele două săptămâni prevăzute în regulament.

Interpelarea adresată domnului Ovidiu Brânzan, ministrul sănătăţii, la care urmează să primesc răspuns, are următorul conţinut.

Mă refer în cele ce urmează la noua clădire a Spitalului Municipal din Timişoara, construcţie începută în anul 1994, dar abandonată după 3 ani, în stadiul de structură de rezistenţă cu 6 nivele.

Din decembrie 2000, cu ocazia dezbaterii bugetelor anuale de stat, am solicitat bani pentru continuarea lucrărilor.

În anul 2003, când s-a dezbătut bugetul de stat pentru 2004, fiind convins că Guvernul nu va putea finaliza această lucrare, am formulat amendamentul în felul următor: investiţia a fost demarată acum 9 ani şi trebuia să fie finalizată în 1996, în timpul guvernării PDSR.

Din 1997, activitatea de construcţie a clădirii a fost abandonată. S-au cheltuit 30 miliarde lei, la valoarea banilor din acea vreme. De-a lungul anilor s-a constatat că statul este incapabil să termine obiectivul. Singura soluţie este găsirea unui investitor interesat să preia clădirea în stadiul în care se află.

Prin urmare, solicit 250 milioane lei, care să acopere cheltuielile necesare organizării licitaţiei.

Mi s-a răspuns că, dacă se va pune problema organizării unei astfel de licitaţii, Ministerul Sănătăţii va găsi banii necesari, fără a mai fi cuprinşi în bugetul de stat.

Acestea se petreceau în noiembrie 2003. La scurtă vreme aţi devenit ministru al sănătăţii. Cu ocazia primei conferinţe de presă pe care aţi ţinut-o la Timişoara, aţi declarat: "Noua unitate spitalicească ar trebui să reunească toate secţiile care în prezent funcţionează în spaţii improprii. Voi atrage fonduri prin parteneriat public-privat, dat fiind faptul că necesarul pentru acest spital depăşeşte sumele disponibile în Ministerul Sănătăţii".

Aţi nominalizat şi un investitor străin interesat de acest obiectiv, şi aţi afirmat că lucrările vor începe în mai 2004, urmând ca finalizarea să aibă loc în maximum un an de zile.

Toate ziarele din Timişoara au preluat aceste declaraţii ale dumneavoastră. V-aţi bucurat de simpatia şi încrederea tuturor celor care le-au citit. Eu chiar am fost încântat că mi-aţi preluat ideea, pe care am susţinut-o cu ocazia dezbaterii bugetului de stat pe anul 2004. Oricum, nu este important să ai o idee, important este să o poţi materializa.

Iată, domnule ministru, că a trecut luna mai din acest an. Ne aflăm în 21 iunie, acum suntem în 28 iunie, şi nu au fost reluate lucrările la Spitalul Municipal Timişoara.

Când vă veţi onora promisiunile privind îmbunătăţirea condiţiilor pentru asigurarea serviciilor medicale în Timişoara, oraşul din care proveniţi? Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Pavelescu, vă rog să răspundeţi la interpelare.

Domnul George Pavelescu (secretar de stat, Ministerul Sănătăţii):

Domnule preşedinte,

Stimate domnule deputat,

Referitor la interpelarea dumneavoastră adresată domnului ministru Brânzan, vă comunic următoarele.

Obiectivul de investiţii Spitalul Clinic Municipal Timişoara a început în anul '95, în baza acordului Ministerului Finanţelor nr.228/1994 şi aprobării studiului de fezabilitate prin Hotărârea de Guvern nr.155/1994, având o valoare totală de 9.938.000.000 lei, în preţuri aprilie 1994.

Termenul de finalizare nu era 1995. Abia în '95, anul începerii lucrărilor acestui obiectiv, şi până în 2001 a fost finanţat, prin bugetul Ministerului Sănătăţii, fiind alocate credite bugetare în sumă de 30.433.266.000 lei, realizându-se un stadiu fizic de 30%.

Începând cu anul 2002, datorită fondurilor reduse aprobate de Ministerul Sănătăţii prin legile bugetare anuale, acest obiectiv de investiţii nu a mai fost cuprins în programele anuale de investiţii ale ministerului, având finanţarea sistată.

La data evaluării nevoilor de investiţii în anul 2003 şi a solicitărilor pe fonduri de investiţii cu destinaţia cheltuieli de capital, suma a fost diminuată, astfel încât s-a procedat la un studiu de oportunitate privind continuarea investiţiilor celor 54 de lucrări de investiţii în domeniul sănătăţii.

S-a avut în vedere nevoia stringentă în unele zone care au deficit în ceea ce priveşte infrastructura spitalicească; de asemenea, s-a avut în vedere stadiul fizic al investiţiilor, astfel încât, prin banii aceia care s-au aprobat prin Legea bugetului, să fie continuate obiective de investiţii care puteau fi terminate într-un an sau maximum doi.

Începând cu 2002, aşa după cum ştiţi şi dumneavoastră, obiectivul de investiţii la care facem referire nu a mai fost cuprins în programul anual, având finanţarea sistată.

Creditele bugetare aprobate de Ministerul Sănătăţii cu destinaţia de cheltuieli de capital au fost alocate în perioada 2002-2004 prioritar pe zone care aveau deficit în asigurarea îngrijirilor spitaliceşti.

Valoarea estimată rămasă de finanţat pentru Spitalul Clinic Municipal Timişoara, la 31.12.2003, a obiectivului respectiv, este de 315.415.571.000 lei.

Faţă de această situaţie şi în condiţiile în care finalizarea acestui obiectiv de investiţii nu se putea estima, s-au întreprins acţiuni prin care s-au căutat potenţiali investitori interesaţi în finalizarea acestui obiectiv, promovându-se o intenţie de parteneriat public-privat cu firma germană "INTERMEDICO GMDH" şi Primăria Municipiului Timişoara.

Oferta firmei germane menţionate, care a depus documentele de intenţie pentru finalizarea lucrărilor de construcţie a spitalului, este de actualitate, şi după desfăşurarea alegerilor şi constituirea noului Consiliul Local al municipiului Timişoara vor fi demarate demersurile care se impun pentru derularea unui parteneriat public-privat, potrivit procedurilor legale în vigoare, aplicabile în România. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Mardari, vă rog.

Domnul Ludovic Mardari:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Eu regret că domnul ministru Brânzan nu a putut să fie prezent la Camera Deputaţilor pentru a-mi da răspuns. M-am referit la declaraţiile pe care le-a făcut în cadrul unei conferinţe de presă, în care a anunţat că anul acesta, în luna mai, vor începe lucrările la Spitalul Municipal Timişoara, la noua clădire aflată în construcţie.

Iată că a venit domnul secretar de stat şi a dat un răspuns astfel încât să poată bifa că s-a rezolvat şi această problemă.

În interpelarea pe care am făcut-o am spus foarte clar: "Când se vor relua lucrările privind investiţia Spitalul Municipal Timişoara?".

Ei, bine, răspunsul nu poate să mă mulţumească. În orice caz, toată povestea pe care a prezentat-o în preambul eu o cunosc de ani de zile, de când tot fac amendamente la legile bugetului de stat, dezbătute în Parlament. Aşa că, era bine să se fi axat în special pe răspunsul concret care trebuia să-mi fie dat.

În orice caz, sunt nemulţumit. Rezultă clar, domnul ministru al sănătăţii nu şi-a respectat promisiunile. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Doriţi, domnule ministru, să comentaţi? Nu.

Nemaifiind de dat alte răspunsuri, faţă de solicitările de amânare, ale unor reprezentanţi ai Guvernului, deci pentru domnul Ştefan Baban, domnul Ioan Giurăscu a cerut amânarea răspunsului; şi pentru domnul Gheorghe Dinu, de asemenea, acelaşi secretar de stat.

Domnul Ştefan Baban:

Dar este vorba de coşul zilnic.

Domnule preşedinte,

Pe afişier, la noi - la P1, aici - eu eram programat să mi se răspundă de către doamna ministru Elena Dumitru. Este vorba de coşul minim ascuns de privirile curioşilor. Aşa am citit eu.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg,

S-a transmis din partea ministerului rugămintea de a fi amânat răspunsul.

Domnul Ştefan Baban:

Dar de ce apare acolo, domnule preşedinte? Trebuia s-o taie de acolo. Asta-i bătaie de joc!

Domnul Valer Dorneanu:

O să primiţi răspunsul în şedinţa următoare.

Domnul Ştefan Baban:

Erau aspecte foarte importante.

Domnul Valer Dorneanu:

Totul este important.

Cu acestea, declar închisă şedinţa de astăzi. Vă mulţumesc pentru prezenţă.

Şedinţa s-a încheiat la ora 18,58.