Dezbateri parlamentare

Domnul Constantin Niţă:

Pentru domnul deputat Mircea Costache, Grupul parlamentar al PRM, răspunde domnul Florin Sandu, secretar de stat în Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Vă rog, domnule ministru.

Domnul Florin Sandu (secretar de stat, Ministerul Administraţiei şi Internelor):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

La interpelarea nr.1443 din 26 aprilie 2004 privind semnalarea familiei Voica Dumitru şi Voica Steluţa din Buzău, nemulţumită de modul de soluţionare a unei petiţii adresate Inspectoratului de Poliţie a judeţului Buzău prin care au solicitat cercetarea lui Miron Fănel Costin, administratorul Societăţii Comerciale NIVA - COM. SRL pentru infracţiunea de înşelăciune în convenţie, vă informăm următoarele.

La 17 februarie, s-a prezentat în audienţă la conducerea Inspectoratului de Poliţie a judeţului Buzău numita Voica Steluţa din Buzău, cartier micro 14, bloc 4, apart.11 care a reclamat faptul că a fost înşelată de către administratorul S.C. Niva Com.SRL Buzău şi a fost deposedată de apartamentul proprietate personală.

Urmare a verificării sesizării s-a stabilit că soţii Voica, la 29 ianuarie 2000, prin contractul de amanet nr.336 au împrumutat de la S.C. Niva com.SRL Buzău suma de 30 de milioane de lei, urmând să restituie în termen de 30 de zile suma totală de 37 de milioane de lei. Cei doi au gajat împrumutul cu apartamentul proprietate personală.

La 25 aprilie 2000, Voica Steluţa a legalizat la biroul notarial individual Vergu Ştefan din Buzău str. Sava Gotul nr.10 o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare a apartamentului proprietate personală către Miron Fănel Constantin, din conţinutul actului rezultând că a primit de la acesta suma integrală de 60 de milioane de lei, urmând ca la 25 iunie 2000 să încheie contract de vânzare-cumpărare. Încheiat în aceste condiţii, contractul este unul de tip sinalagmatic perfect, exprimând voinţa liberă a părţilor, şi are putere de lege, conform principiului pacta sunt servanta.

Întrucât la data scadentă nu a încheiat contract de vânzare- cumpărare, administratorul S.C. Niva com. SRL Buzău a acţionat-o în instanţă, iar prin sentinţa civilă 5769 din 14 iunie 2002, a Judecătoriei Buzău, s-a constatat că promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare dintre cei doi, intervenită la 25 aprilie 2000, are valoare de contract de vânzare-cumpărare şi că Miron Fănel Costin este proprietarul apartamentului respectiv.

La cererea cumpărătorului, prin sentinţa civilă nr. 9251 din 7 octombrie 2002, judecătoria Buzău a dispus evacuarea numitei Voica Steluţa din apartament, iar la 19 aprilie 2004, în prezenţa executorului judecătoresc Popescu Adrian Gabriel a fost adusă la îndeplinire respectiva hotârâre, în sensul că Miron Fănel Costin a fost pus în drept, întocmindu-se cu această ocazie procesul-verbal.

În timpul verificărilor reprezentantul S.C.Niva com.SRL Buzău a pus la dispoziţia poliţistului însărcinat cu verificarea reclamaţiei contractul de amanet nr.5158 din 13 februarie 2001 din care rezultă că doamna Voica Steluţa a mai contractat un alt împrumut, în valoare de 250 milioane de lei, urmând să restituie în termen de 30 de zile suma totală de 275 de milioane de lei, reprezentând suma împrumutată plus comisionul. Şi de această dată, petenta a angajat împrumutul cu apartamentul deţinut la adresa de domiciliu.

Întrucât Voica Steluţa nu şi-a achitat obligaţiile contractuale asumate în mod liber, a fost din nou acţionată în instanţă, iar prin sentinţa civilă nr.202 din 24 ianuarie 2002 a Tribunalului Buzău a fost obligată să plătească la Societatea Comercială Niva com. SRL Buzău suma de 275 milioane de lei.

Familia Voica s-a adresat domnului deputat Mircea Costache, contestând legalitatea contractului de vânzare-cumpărare şi a hotărârilor judecătoreşti. Verificarea legalităţii şi temeiniciei acestor acte nu este de competenţa poliţiei şi nici a Parlamentului României, iar conform art.162 din Regulamentul Camerei Deputaţilor nu poate face obiectul unei interpelări.

Precizăm că Ministerul Administraţiei şi Internelor, în general, şi Poliţia Română în special nu are dreptul constituţional să verifice legalitatea hotărârilor judecătoreşti sau plângerile formulate de cetăţeni împotriva acestor hotărâri, pentru că se încalcă principiul separaţiei puterilor în stat. Petenta putea contesta legalitatea actelor cu ocazia proceselor în instanţă la care a fost citată legal, dar nu a formulat întâmpinări şi nici nu s-a prezentat, aşa cum rezultă din conţinutul sentinţelor civile menţionate mai sus.

Prin urmare, afirmaţii din interpelare, că poliţia a verificat în mod parţial şi superficial sesizări de acest fel şi că punem oamenii pe drumuri, nu au nici un temei legal.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnule deputat Costache, vă rog, dacă aveţi un scurt comentariu?

Domnul Mircea Costache:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Special nu am intervenit pentru a-mi prezenta obiectul interpelării, să las timp suficient domnului ministru secretar de stat pentru răspuns şi, de asemenea, să-mi rezerv şi eu timp pentru a-mi spune părerea despre răspunsul primit.

Chiar dacă la o primă vedere, verificarea documentelor arată că familia în cauză, Voica Dumitru şi Voica Steluţa au greşit semnând convenţii înrobitoare care i-au adus în situaţia de a fi evacuaţi din apartament şi de a fi traşi la răspundere pentru a mai plăti încă o sumă de 275 de milioane de lei, chiar dacă aceste verificări ar arăta că totul s-a desfăşurat legal, din punct de vedere pur şi simplu uman şi cetăţenesc, ne dăm seama că ceva nu e în regulă, nu am nimic împotriva, ştiu eu, funcţionării caselor de amanet sau a altor societăţi comerciale de acest tip, dar a ajunge de la un împrumut de 5 milioane de lei, dator cu apartamentul plus 275 de milioane de lei, înseamnă că ceva, undeva nu este în regulă. Şi, dacă toţi ne delimităm că am separat puterile şi putem să le separăm cât vrem noi, dacă se petrec asemenea anomalii, înseamnă că nu ne-am făcut pe deplin datoria nici unii, e vorba de oameni, e vorba de familii, e vorba de oameni care, ajunşi la strâmtoare financiară, apelează la fel de fel de subterfugii, mai mult sau mai puţin avizaţi în legătură cu ceva urma.

Au ajuns oamenii să împrumute suma de 5 milioane, pentru care, realmente, au fost deposedaţi de apartament. Mi se pare că din punct de vedere legislativ cineva trebuie să facă ceva. Din punct de vedere al instituţiilor fundamentale ale statului, pentru că un cetăţean care apelează la instanţă şi nu i se face dreptate, care apelează la organul de poliţie şi de la o primă răsfoire a documentelor se constată că au greşit semnând, nu ne putem considera absolviţi întru totul de faptul că se întâmplă în societatea noastră asemenea anomalii. Repet, dintr-un împrumut de 5 milioane iniţial, s-a ajuns la pierderea apartamentului şi la o datorie de 275 de milioane de lei. Eu am încercat să readuc în atenţia Ministerului de Interne şi a Ministerului Justiţiei un astfel de caz care nu cred că este singular, pentru a ajunge cu toţii la concluzia că trebuie să facem ceva şi din punct de vedere legislativ şi din punct de vedere executiv ca cetăţenii acestei ţări să fie totuşi protejaţi; dintr-o simplă necunoaştere sau dintr-o simplă strâmtorare de moment să ajungă în situaţii cu totul şi cu totul dramatice, cu copiii pe drumuri, fără apartament, fără locuinţă şi datori cu bani pe care n-or să-i aibă niciodată.

ca reprezentant ales al cetăţenilor din municipiul şi judeţul Buzău nu mă puteam delimita şi să mă mulţumesc cu răspunsul pe care mi-l dă în final domnul ministru care, până la un loc, a mers din punct de vedere tehnic şi rezonabil în tonul condescendent pe care eu îl apreciez. Dar, ca să mi se spună că nu aveam calitatea să mă implic, să ascult şi să fac demersurile care îmi stau în putinţă pentru asemenea cazuri, nu cred că este fair play. Şi nici mulţumitor şi, nici domnia sa nu cred că trebuie să doarmă liniştit din acest punct de vedere. Eu pentru partea serioasă a răspunsului îi mulţumesc, pentru cea care îmi taie aşa elanul de a mai asculta păsurile cetăţenilor, de această parte a răspunsului mă delimitez şi mă consider obstrucţionat în raporturile cu cetăţenii.

Eu sper ca din acest semnal tras toate instituţiile statului, inclusiv Parlamentul, să găsească modalitatea de a proteja cetăţenii, în măsura posibilităţilor, chiar când aceştia, în necunoştinţă de cauză sau forţaţi de împrejurări, greşesc semnând contracte, convenţii care să-i aducă apoi în situaţii dramatice. Aştept un răspuns şi de la Ministerul Justiţiei pe aceeaşi temă.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnule ministru, mai doriţi să faceţi vreo precizare la cele ce s-au spus? Nu.

Domnule deputat Costache, v-aş ruga dacă doriţi să dezvoltaţi interpelarea privitoare la Ministerul Justiţiei, referitor la memoriul familiei Voica din Buzău.

Domnul Mircea Costache:

Domnule preşedinte, este vorba de acelaşi caz, care, aşa cum afirma şi domnul ministru secretar de stat de la Ministerul de Interne, a ajuns în această situaţie, a adus familia respectivă, respectiv Voica Dumitru şi Voica Steluţa, în această situaţia disperată şi prin manevre ale instanţei. Acolo sunt hotărâri judecătoreşti, unele după altele, care demonstrează că părţile n-au fost citate legal, că nu li s-a oferit dreptul la apărare şi că în judecata în sine nu a luat în discuţie şi nu a reţinut instanţa, aşa cum ar fi fost normal, folosindu-se de rolul activ al instanţei, toate datele pentru a da o judecată mai dreaptă în acest caz. Aştept răspunsul doamnei ministru de la Justiţie, după care o să-mi spun punctul de vedere în legătură cu răspunsul primit.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

Doamna secretar de stat Rodica Constantinovici.

Doamna Rodica Constantinovici (secretar de stat, Ministerul Justiţiei):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule deputat, la interpelarea formulată de dumneavoastră, înregistrată la Camera Deputaţilor cu nr.1444 din 2004, care vizează acelaşi subiect, vă comunicăm următoarele. Aspectele prezentate în interpelare se referă la o cauză care s-a aflat pe rolul instanţelor de judecată şi care a fost soluţionată definitiv şi irevocabil.

Conform prevederilor art.123 din Constituţia României, în calitatea sa de instituţie a administraţiei publice centrale, Ministerul Justiţiei nu se poate pronunţa asupra problemelor de drept sau cu privire la situaţia de fapt din cauzele deduse judecăţii. Activitatea de judecată este atributul exclusiv al instanţelor, iar potrivit dispoziţiilor din Legea nr.92/1992 pentru organizare judecătorească, în nici o împrejurare, verificările efectuate de ministrul justiţiei nu pot conduce la imixtiuni în desfăşurarea proceselor în curs de judecată şi nici nu pot repune în discuţie ceea ce a fost deja judecat sau să dispună punerea în executare a hotărârilor definitive şi irevocabile. Controlul egalităţii şi temeiniciei hotărârilor judecătoreşti se poate face doar prin intermediul căilor legale de atac, ordinare şi extraordinare, exercitate în termenul şi pentru motivele prevăzute de lege. Aşa cum, de altfel, precizaţi şi domnia-voastră în interpelare casele de amanet funcţionează în baza unor prevederi legale privind activităţi comerciale către persoane fizice, iar condiţiile impuse de acestea se prezumă că sunt cunoscute de către cei care apelează la astfel de servicii.

Din memoriul anexat, rezultă că şi partea şi-a asumat un risc la momentul scadenţei împrumutului, neavând banii necesari pentru a-l achita. Ulterior, aceasta s-a prezentat la un notar, unde a încheiat un alt act, intitulat promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, de unde rezultă că a avut în vedere eventualele consecinţe ce ar fi putut decurge din nerespectarea clauzelor contractuale.

Din considerentele sentinţei civile nr.202 din 24 ianuarie 2003, pronunţată de Tribunalul Buzău - secţia comercială în dosarul 206/2003, rezultă că debitoarea Voica Steluţa a beneficiat de un împrumut de 250 de milioane lei, în baza contractului de amanet nr.51-58 din 13.02.2001, care urma să fie restituit în termen de 30 de zile, cu un comision de 10% pe zi, având de restituit în total suma de 275 de milioane de lei. Contractul a fost semnat de debitoare, care a luat cunoştinţă de prevederile lui şi de termenul la care era obligată să-şi achite datoria. Această materie a contractului de amanet este reglementată în codul civil şi în codul comercial, precum şi în dispoziţiile legii nr.507 din 2002 privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice de către persoane fizice.

Din analiza actelor anexate, rezultă că nu au fost încălcate prevederile legale în această materie. Diversele situaţii regretabile apărute în practică în legătură cu aplicarea cestor dispoziţii sunt determinate în parte şi de conduita părţilor şi ne propunem să le avem în vedere pentru îmbunătăţirea cadrului legislativ actual.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnule deputat, dacă sunt observaţii?

Domnul Mircea Costache:

Da. Aşa cum spuneam, din verificare se constată că toate demersurile în justiţie ar fi fost în regulă, dar familia în cauză contestă semnătura, considerând-o falsă, aplicată pe cel de-al doilea contract, în valoare de 250 de milioane, cu o returnare de 275 de milioane. Se pare că atât apărătorii titularului casei de amanet, cât şi instanţa, au favorizat una din părţi în modul de a judeca. Eu ştiu că oamenii cu bani puţini, şi strâmtoraţi şi cu o poziţie socială precară nu prea au întâietate şi mă întreb dacă cumva se întâmplă ca o instanţă să dea o judecată în astfel de situaţii foarte dramatice, o sentinţă eronată cine răspunde, pentru că la căile de atac la care ne îndrumă doamna ministru înseamnă să ne întoarcem tot la instanţe, să ne întoarcem tot acolo. pentru orice lucru din lumea asta, un muncitor, dacă rebutează o piesă, răspunde, pentru orice lucru, cineva trebuie să răspundă. pentru o judecată eronată, care aduce oamenii în stare disperată, cine răspunde? Care este cadrul legal în acest sens?, mă întreb eu.

Nu cred că este cazul să ne delimităm atât de uşor şi să ne spălăm pe mâini, cum se spune româneşte, de astfel de situaţii, pentru că aceştia sunt cetăţeni ai acestei ţări care găsesc şi ei o uşă deschisă la instanţă, unde nu li se face dreptate sau unde se judecă parţial şi uneori eronat, pentru că nu este singura situaţie, de departe, de astfel de sentinţe acordate în cauze extrem de complicate. De asemenea, cetăţenii, în momentul în care la poliţie, justiţie, la alte organisme, la alte instituţii nu au găsit audienţa necesară se adresează, bineînţeles, unui om pe care ei îl creditează cu o formulă de sprijin, care îi este la îndemână în cadrul legal, unui reprezentant ales din judeţul respectiv.

În măsura în care doamna ministru a prezentat un răspuns până la un loc oficial, rece şi tehnic, în partea finală, totuşi lasă să se întrevadă că este posibil să se strecoare erori şi că într-adevăr avem cu toţii o responsabilitate în a găsi căile ca pe viitor astfel de situaţii să nu se mai petreacă în societatea românească. Eu îi mulţumesc pentru răspuns.

Domnul Constantin Niţă:

Da. Şi eu vă mulţumesc.